ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2010

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

1.

Tribunalul Teleorman, prin sentința comercială nr. 291 din 30 iunie 2008 a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC B.C.I. SRL Roșiori de Vede în contradictoriu cu

pârâtul

Municipiul

Roșiori de Vede în sensul obligării unității

administrativ teritoriale la plata sumei de 155.200 lei reprezentând

contravaloare investitor realizate la spațiul comercial,,Ștrandul Tineretului”,

reținând că lucrările au fost executate de reclamantă cu acordul pârâtei și cu

respectarea de către reclamantă, în calitate de locatar a obligațiilor

prevăzute în caietul de sarcini care a stat la baza procesului verbal de

adjudecare având ca obiect închirierea spațiului comercial respectiv.

10 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelul declarat de pârâtul

Municipiul

Roșiori de Vede și a

modificat în tot sentința fondului în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamantă, reținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada naturii

lucrurilor de îmbunătățiri, așa cum s-a stipulat de părți în art. 15 din

contractul de închiriere, iar principiul îmbogățirii fără just temei aplicat de

prima instanță nu își găsește justificarea.

octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat

recursul declarat de reclamanta împotriva hotărârii instanței de apel,

constatând că soluția pronunțată nu este susceptibilă de critică, în condițiile

în care părțile nu au încheiat actul adițional prevăzut de art. 15 alin. (2)

din contractul de închiriere, condiție ad validitatem. Cu privire la temeiul

cererii instanța de recurs confirmă dezlegarea dată în apel, în sensul

neîndeplinirii cerințelor îmbogățirii fără justă cauză.

Motive.

Împotriva deciziei nr. 2510 din 21

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție SC B.C.I. SRL a formulat

la data de 3 noiembrie 2009 contestație în anulare întemeiată pe ipoteza

reglementată de art. 317 alin. (1)-(2) C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor contestației

în anulare, contestatorul a susținut că au fost încălcate dispozițiile

privitoare la competență în raport de cuantumul sumei ce i se cuvine cu titlu

de despăgubiri, în ipoteza plății nedatorate, pe care instanța îl reține ca

temei juridic.

Sub un al doilea motiv contestatorul arată

că instanța de recurs a încadrat în mod greșit criticile formulate, referitoare

la încheierea actului adițional, în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății, în opinia contestatorului motivul de nelegalitate incident se

referea la încălcarea și aplicarea greșită a legii, reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Intimatul pârât a depus la data de 31

mai 2010 întâmpinare la cererea contestatorului, prin care a solicitat respingerea

contestației în anulare ca inadmisibilă, în raport de motivele invocate care nu

îndeplinesc ipotezele dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ.

nefondată.

5.1. Circumstanțial, Curtea amintește

că exercitarea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, se poate face

numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de dispozițiile art. 317

– 318 C. proc. civ., motive nesusceptibile de interpretare sau extrapolare.

5.2. În ce privește motivul reglementat

de art. 317 alin. (1)-(2) C. proc. civ. referitor la încălcarea normelor de

competență materială, textul de lege impune, o condiție în teza 1 din art. 317,

în sensul că partea nu a putut să invoce necompetența pe calea apelului său

recursului.

În alte cuvinte legiuitorul activ prin

impunere acestei condiții a statuat că nu se poate exercita o cale de atac de

retractare, așa cum este contestația în anulare, atunci când partea are

deschisă o cale de reformare, apelul sau recursul.

Din verificarea motivelor de recurs rezultă

că recurentul-reclamant societate comercială nu a invocat încălcarea

competenței materială a judecătoriei în fața instanței de recurs în raport de

soluția pronunțată în apel, ci dimpotrivă a susținut că sentința pronunțată de

Tribunalul Teleorman, ca primă instanță este temeinică și legală.

Concluzionând pe acest prim motiv, Înalta

Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru invocarea necompetenței

materiale pentru prima dată în această cale de retractare, deoarece contestația

în anulare nu se substituie apelului sau recursului.

5.3. Cu privire la motivul întemeiat

pe ipoteza art. 318 C. proc. civ., contestatorul pune în discuție dezlegarea

dată în recurs pe fondul criticilor formulate.

Încadrarea greșită, în opinia

contestatorului a criticilor formulate și analiza lor de către instanța de

recurs din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu

semnifică o greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.,

care are în vedere numai greșeli cu caracter procedural pentru care nu este

necesară o reexaminare a fondului și a probelor.

Or, contestatorul, în susținerea

acestui motiv invocă argumente de drept substanțial și probatoriile administrate,

chestiuni care au fost antamate și prin motivele de recurs și asupra cărora

instanța de recurs s-a pronunțat.

Exercitarea contestației în anulare

specială astfel cum este reglementată, nu deschide calea unui recurs la recurs

fiind limitată la cazurile expres prevăzute în care dezlegarea pricinii este

rezultatul unei greșeli materiale sau omisiuni instanței de recurs de a examina

un motiv de modificare sau casare, ipoteze care nu sunt îndeplinite în cauza de

față.

Pentru considerentele de mai sus,

Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatoarea

SC

B.C.I. SRL Roșiori de Vede

împotriva

Deciziei nr. 2510 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.