ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2298/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 170 din 23 februarie 2009 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei SC E.I. SRL Roșiorii de Vede împotriva pârâtei SC G.D.R. SA București având ca obiect obligația de a face, executarea instalației de utilizare a gazelor naturale și a branșamentului la coloana principală, la plata a 500 lei/zi daune cominatorii și la 1.849,45 lei penalități de 0,1% din valoarea lucrărilor neexecutate începând cu 19 aprilie 2006, conform art. 9 alin. (1) din contractul din 25 octombrie 2005. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC E.I.

SRL Roșiorii de Vede împotriva sentinței comerciale nr. 170 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Teleorman. Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC E.I. SRL Roșiorii de Vede a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În criticile formulate, recurenta-reclamantă susține în esență că greșit instanța de apel i-a anulat apelul ca insuficient timbrat, în condițiile în care i-a schimbat obiectul acțiunii, în sensul că din neevaluabil în bani, plata de penalități, l-a transformat în evaluabil în bani. Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 720 1 C. proc.

civ., și că în raport de suma de 1.849,45 lei contravaloarea penalităților, competența materială revenea Judecătoriei Roșiorii de Vede ca primă instanță și nu Tribunalului Teleorman. Recursul reclamantei este nefondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanta a achitat 4 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, și că prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2009, având în vedere obiectul apelului, i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 110,97 lei pentru fond, iar pentru apel să timbreze cu 54,80 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea nulității și că prin citația aflată la dosar apel aceasta a fost citată cu această mențiune și nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

În fapt, cum recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor Curții de Apel București, în mod corect i-a anulat apelul ca insuficient timbrat aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite conform art. 18 alin. (2) din aceiași lege. Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de recurenta reclamantă se reține că în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., și de obiectul principal al acțiunii, obligația de a face, obligarea pârâtei de a executa instalația de gaze naturale și a branșamentului, corect a fost soluționată cauza pe fond de Tribunalul Teleorman.

Susținerile reclamantei că în cauză competența ar fi determinată de valoarea penalităților este lipsită de temei legal, avându-se în vedere că acestea sunt subsidiare obligației principale. Față de această situație, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Roșiorii de Vede împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.