ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2298/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 170

din 23 februarie 2009 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins

ca nefondată acțiunea reclamantei SC E.I. SRL Roșiorii de Vede

împotriva pârâtei SC G.D.R. SA București având ca obiect obligația de

a face, executarea instalației de utilizare a gazelor naturale și a

branșamentului la coloana principală, la plata a 500 lei/zi daune

cominatorii și la 1.849,45 lei penalități de 0,1% din valoarea

lucrărilor neexecutate începând cu 19 aprilie 2006, conform art. 9 alin.

(1) din contractul din 25 octombrie 2005.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială

nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de

reclamanta SC E.I. SRL Roșiorii de Vede împotriva sentinței

comerciale nr. 170 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Teleorman.

Împotriva

menționatei decizii, reclamanta SC E.I. SRL Roșiorii de Vede a

declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5 și 9 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile

formulate, recurenta-reclamantă susține în esență că

greșit instanța de apel i-a anulat apelul ca insuficient timbrat, în

condițiile în care i-a schimbat obiectul acțiunii, în sensul că

din neevaluabil în bani, plata de penalități, l-a transformat în

evaluabil în bani.

Recurenta-reclamantă

susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 720

1

C. proc. civ., și că în raport de suma de 1.849,45 lei contravaloarea

penalităților, competența materială revenea

Judecătoriei Roșiorii de Vede ca primă instanță

și nu Tribunalului Teleorman.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că reclamanta a achitat 4 lei taxă

judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, și că prin

încheierea de ședință din 27 octombrie 2009, având în vedere

obiectul apelului, i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa

judiciară de timbru în sumă de 110,97 lei pentru fond, iar pentru

apel să timbreze cu 54,80 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei

timbru judiciar, sub sancțiunea nulității și că prin

citația aflată la dosar apel aceasta a fost citată cu

această mențiune și nu s-a conformat dispozițiilor

instanței.

În fapt, cum

recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor Curții de

Apel București, în mod corect i-a anulat apelul ca insuficient timbrat

aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu atât

mai mult cu cât aceasta nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru

stabilite conform art. 18 alin. (2) din aceiași lege.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale invocată de recurenta

reclamantă se reține că în raport de dispozițiile art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ., și de obiectul principal al acțiunii,

obligația de a face, obligarea pârâtei de a executa instalația de

gaze naturale și a branșamentului, corect a fost

soluționată cauza pe fond de Tribunalul Teleorman.

Susținerile

reclamantei că în cauză competența ar fi determinată de

valoarea penalităților este lipsită de temei legal, avându-se în

vedere că acestea sunt subsidiare obligației principale.

Față de

această situație, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Roșiorii de Vede împotriva

deciziei comerciale nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.