ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2852/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Magistraturii supusă controlului de legalitate

Prin Hotărârea nr. 2188 din 17

decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost

admisă cererea formulată de C.A.R., procuror la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj,

dispunându-se promovarea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare

în funcții de execuție efectivă și pe loc, organizat în

data de 31 mai 2009, respingându-se cererile de promovare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului obținut

la același concurs formulate de T.O.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de N.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut

că, la concursul în speță, procurorul T.O.C. a obținut

media generala 9,10 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs,

procurorul C.A.R. a obținut media generala 9,10 și note mai mari de 5

la toate materiile de concurs, iar procuror N.M. a obținut media generala

8,85 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs.

S-a mai reținut că prin

Hotărârea nr. 1284 din 09 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a dispus promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a candidaților care au obținut

primele trei medii generale, ocupându-se astfel cele trei posturi scoase la

concurs pentru promovarea efectiva la unitatea de parchet menționată.

De asemenea, din evidentele

Direcției resurse umane și organizare a rezultat că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj exista un singur post vacant.

Făcând aplicarea prevederilor art.

29 din Regulament, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a departajat pe

cele două candidate care au obținut media generala 9,10, mai mare

decât media procurorului N.M., respectiv de 8,85.

Intimatul a procedat la soluționarea

cererilor în funcție de vechimea cea mai mare în funcția de procuror

a celor două candidate și, reținând că procurorul C.A.R.

are o vechime mai mare în funcție, în raport cu cea de-a doua

candidată, a apreciat că pentru valorificarea rezultatului

obținut la concursul de promovare în funcții de execuție

efectivă și pe loc, organizat la data de 31 mai 2009, are prioritate

candidata cu vechimea cea mai mare, astfel încât a admis cererea acesteia,

respingând cererile formulată de procurorii T.O.C. și N.M.

Împotriva hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii prezentată la pct. I.1 din decizie a formulat

recurs N.M., susținând că atât la data de 29 octombrie 2009, când s-a

dispus amânarea soluționării cererii sale, cât și la data de 17

decembrie 2009 când i-a fost respinsă, existau posturi vacante la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Recurentul consideră că legea

nu distinge în privința posturilor vacante, de conducere sau de

execuție, motiv pentru care trebuia numit în postul de procuror șef

secție, menționat în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 150 din 4 martie 2010, dar, evident, pe postul aferent de

execuție. Invocă jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, invocând patru decizii.

Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea înregistrată la data

de 3 mai 2010, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că prin

hotărârea atacată și prin Hotărârea nr. 1915 din 29

octombrie 2009 s-a dispus promovarea a doi procurori care au avut medii mai

mari decât recurentul, pe cele două posturi care s-au vacantat consecutiv la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Referitor la ședința din 29

octombrie 2009, intimatul a afirmat că cererea de valorificare

formulată de recurent a fost amânată pentru că din

evidențele Direcției resurse umane și organizare rezultă că

la acea dată era un singur post vacant și încă nu expirase

termenul de șase luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând actul administrativ individual

atacat cu recursul prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prin prisma criticilor formulate

de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta

Curte constată că nu au fost identificate motive de nelegalitate,

apte să conducă la anularea sa potrivit art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

relevante

Recurentul N.M. este prim procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

El a participat la concursul de promovare

în funcții de execuție organizat de către intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, optând pentru promovare

efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pentru

această unitate de parchet au fost scoase la concurs un număr de 3

locuri și au concurat 8 procurori.

Recurentul a obținut media 8,85

și, cu acest rezultat, s-a situat pe locul 7, așa încât nu a putut

promova.

Prin cererea înregistrată la Consiliul

Superior al Magistraturii sub nr. 26976/1154/DRUO/17 august 2009, recurentul a

solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul în

discuție, în sensul promovării la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Potrivit art.

30 alin.

(1)

din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor aprobat prin hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 „judecătorii

și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27,

dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi

promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și

parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale ale concursului".

Art.

27 din regulamentul mai-sus menționat arată că „pentru a fi

declarat admis la concurs candidatul trebuie să obțină cel

puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare

dintre cele două probe de concurs menționate de art. 17".

De

asemenea, potrivit art. 30 alin. (2) din Regulament, prevederile art. 28 alin.

(3), conform cărora promovarea în funcții de execuție vacante

sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în

ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate, se

aplică în mod corespunzător.

În acest context normativ, în

ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29

octombrie 2009, prin Hotărârea nr. 1915 s-a dispus promovarea procurorului

D.S.S. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului

obținut la același concurs, întrucât media obținută: 9,10,

l-a poziționat înaintea recurentului.

Totodată, avându-se în vedere

că la acea dată nu mai exista niciun post de execuție vacant la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și faptul că nu

expiraseră cele șase luni prevăzute de regulament s-a hotărât

în mod legal amânarea soluționării cererii de valorificare

formulată de recurent.

Ulterior, după vacantarea unui nou

post la același parchet, în ședința Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din data de 17 decembrie 2009 s-a examinat

această cerere, alături de cele formulate de procurorii T.O.C.

și C.A.R., admițându-se cererea formulată de aceasta din

urmă.

Modul în care a procedat Consiliul

Superior al Magistraturii în departajarea candidaților este la

adăpost de orice critică. A fost promovată pe unicul post vacant

candidata cu media 9,10, mai mare decât a recurentului, 8,85, și cu vechimea

în magistratură mai mare decât cealaltă candidată cu

aceeași medie, 9,10.

Teza recurentului referitoare la lipsa oricărei

diferențe de regim juridic între posturile de execuție și cele

de conducere este contrară întregii reglementări în materie, în special

dispozițiilor cuprinse în Secțiunea 1 și a 2-a din Cap V al

Titlului II Cariera judecătorilor și procurorilor din Legea nr.

303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În orice caz, și dacă s-ar

primi punctul de vedere al recurentului, cererea sa nu ar putea fi

rezolvată favorabil pentru că respectivul post ar fi ocupat de

procurorul T.C., care a obținut media 9,10, fiind departajată de

candidata cu aceeași medie, cum s-a arătat, pe criteriul vechimii în

magistratură.

În fine, niciuna dintre cele patru

decizii invocate de recurent cu titlu de jurisprudență, respectiv:

Decizia nr. 3283 din 27 iunie 2007; Decizia nr. 3286 din 27 iunie 2007; Decizia

nr. 3289 din 27 iunie 2007; Decizia nr. 2038 din 17 aprilie 2007, toate pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, nu se referă la problema de drept analizată

în prezenta cauză. În dosarele respective s-au admis recursurile formulate

de magistrați întrucât instanța de recurs a constatat că la data

soluționării cererilor lor de valorificare erau vacante posturi de

execuție la instanțele respective, prin efectul promovării unor alți

magistrați dintr-o funcție de execuție într-o funcție de conducere,

situație care nu se regăsește în speța analizată.

de recurs

Pentru toate considerentele expuse la

pct. II.1, din decizie, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se

va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.M.

împotriva Hotărârii nr. 2188 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 mai 2010.