ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2852/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii supusă controlului de legalitate Prin Hotărârea nr. 2188 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost admisă cererea formulată de C.A.R., procuror la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, dispunându-se promovarea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc, organizat în data de 31 mai 2009, respingându-se cererile de promovare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului obținut la același concurs formulate de T.O.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de N.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, la concursul în speță, procurorul T.O.C. a obținut media generala 9,10 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs, procurorul C.A.R. a obținut media generala 9,10 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs, iar procuror N.M. a obținut media generala 8,85 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs. S-a mai reținut că prin Hotărârea nr. 1284 din 09 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a candidaților care au obținut primele trei medii generale, ocupându-se astfel cele trei posturi scoase la concurs pentru promovarea efectiva la unitatea de parchet menționată.

De asemenea, din evidentele Direcției resurse umane și organizare a rezultat că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj exista un singur post vacant. Făcând aplicarea prevederilor art. 29 din Regulament, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a departajat pe cele două candidate care au obținut media generala 9,10, mai mare decât media procurorului N.M., respectiv de 8,85. Intimatul a procedat la soluționarea cererilor în funcție de vechimea cea mai mare în funcția de procuror a celor două candidate și, reținând că procurorul C.A.R. are o vechime mai mare în funcție, în raport cu cea de-a doua candidată, a apreciat că pentru valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc, organizat la data de 31 mai 2009, are prioritate candidata cu vechimea cea mai mare, astfel încât a admis cererea acesteia, respingând cererile formulată de procurorii T.O.C.

și N.M. 2. Recursul declarat de N.M. Împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prezentată la pct. I.1 din decizie a formulat recurs N.M., susținând că atât la data de 29 octombrie 2009, când s-a dispus amânarea soluționării cererii sale, cât și la data de 17 decembrie 2009 când i-a fost respinsă, existau posturi vacante la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Recurentul consideră că legea nu distinge în privința posturilor vacante, de conducere sau de execuție, motiv pentru care trebuia numit în postul de procuror șef secție, menționat în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150 din 4 martie 2010, dar, evident, pe postul aferent de execuție. Invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocând patru decizii.

3. Întâmpinarea formulată de Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 mai 2010, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că prin hotărârea atacată și prin Hotărârea nr. 1915 din 29 octombrie 2009 s-a dispus promovarea a doi procurori care au avut medii mai mari decât recurentul, pe cele două posturi care s-au vacantat consecutiv la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Referitor la ședința din 29 octombrie 2009, intimatul a afirmat că cererea de valorificare formulată de recurent a fost amânată pentru că din evidențele Direcției resurse umane și organizare rezultă că la acea dată era un singur post vacant și încă nu expirase termenul de șase luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actul administrativ individual atacat cu recursul prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că nu au fost identificate motive de nelegalitate, apte să conducă la anularea sa potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul N.M. este prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. El a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, optând pentru promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru această unitate de parchet au fost scoase la concurs un număr de 3 locuri și au concurat 8 procurori. Recurentul a obținut media 8,85 și, cu acest rezultat, s-a situat pe locul 7, așa încât nu a putut promova. Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26976/1154/DRUO/17 august 2009, recurentul a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul în discuție, în sensul promovării la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 „judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului". Art. 27 din regulamentul mai-sus menționat arată că „pentru a fi declarat admis la concurs candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menționate de art. 17". De asemenea, potrivit art. 30 alin. (2) din Regulament, prevederile art. 28 alin. (3), conform cărora promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate, se aplică în mod corespunzător.

În acest context normativ, în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29 octombrie 2009, prin Hotărârea nr. 1915 s-a dispus promovarea procurorului D.S.S. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin valorificarea rezultatului obținut la același concurs, întrucât media obținută: 9,10, l-a poziționat înaintea recurentului. Totodată, avându-se în vedere că la acea dată nu mai exista niciun post de execuție vacant la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și faptul că nu expiraseră cele șase luni prevăzute de regulament s-a hotărât în mod legal amânarea soluționării cererii de valorificare formulată de recurent. Ulterior, după vacantarea unui nou post la același parchet, în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 17 decembrie 2009 s-a examinat această cerere, alături de cele formulate de procurorii T.O.C.

și C.A.R., admițându-se cererea formulată de aceasta din urmă. Modul în care a procedat Consiliul Superior al Magistraturii în departajarea candidaților este la adăpost de orice critică. A fost promovată pe unicul post vacant candidata cu media 9,10, mai mare decât a recurentului, 8,85, și cu vechimea în magistratură mai mare decât cealaltă candidată cu aceeași medie, 9,10. Teza recurentului referitoare la lipsa oricărei diferențe de regim juridic între posturile de execuție și cele de conducere este contrară întregii reglementări în materie, în special dispozițiilor cuprinse în Secțiunea 1 și a 2-a din Cap V al Titlului II Cariera judecătorilor și procurorilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În orice caz, și dacă s-ar primi punctul de vedere al recurentului, cererea sa nu ar putea fi rezolvată favorabil pentru că respectivul post ar fi ocupat de procurorul T.C., care a obținut media 9,10, fiind departajată de candidata cu aceeași medie, cum s-a arătat, pe criteriul vechimii în magistratură. În fine, niciuna dintre cele patru decizii invocate de recurent cu titlu de jurisprudență, respectiv: Decizia nr. 3283 din 27 iunie 2007; Decizia nr. 3286 din 27 iunie 2007; Decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007; Decizia nr. 2038 din 17 aprilie 2007, toate pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nu se referă la problema de drept analizată în prezenta cauză.

În dosarele respective s-au admis recursurile formulate de magistrați întrucât instanța de recurs a constatat că la data soluționării cererilor lor de valorificare erau vacante posturi de execuție la instanțele respective, prin efectul promovării unor alți magistrați dintr-o funcție de execuție într-o funcție de conducere, situație care nu se regăsește în speța analizată. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1, din decizie, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M. împotriva Hotărârii nr. 2188 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.