ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3072/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 27 iunie 2007, reclamanta SC C. SA Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să o oblige la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie 2003 precum și înlesnirile la plata obligațiilor datorate și neachitate F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004, cu respectarea prevederilor art. 26 și 31 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004. A arătat în cererea sa că între A.V.A.S.

București și Consorțiul format din SC I. SRL Zimnicea, SC S. SA Zimnicea și SC A.R.A. SA București a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni înregistrat cu nr. 11 din 18 februarie 2004, prin care reclamanta a fost privatizată conform Legii nr. 137/2002, transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 și că în conformitate cu O.U.G. nr. 26/2004 care prevedea acordarea de facilități fiscale, a beneficiat de acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie 2002 prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S. București și Ministerul Finanțelor Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 și 1076 din 14 iulie 2004 iar pentru obligațiile datorate și neachitate F.N.U.A.S.S., înlesnirile au fost acordate prin ordinul A.V.A.S.

nr. 7028 din 14 august 2006 emis în baza art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004 așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004, cu respectarea art. 26, respectiv până la data de 30 iunie 2003. Întrucât O.U.G. nr. 26/2004 prevedea obligația acordării înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare și ale obligațiilor față de F.N.U.A.S.S. datorate și neachitate până la data de 31 decembrie 2003, reclamanta a solicitat emiterea unor noi ordine comune prin care să se acorde înlesnirile la plată pentru obligațiile restante până la data de 31 decembrie 2003 prin aplicarea art. 27 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, astfel încât să fie acordate înlesnirile la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de SC C. SA Poroschia, de la 31 decembrie 2002 până la 31 decembrie 2003, pe de o parte și pe de altă parte acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor datorate și neachitate de către reclamantă F.N.U.A.S.S.

pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003. A mai arătat reclamanta că pârâta A.V.A.S. a refuzat nejustificat acordarea acestor înlesniri la plată, așa cum rezultă din adresa nr. 5605 din 8 ianuarie 2007. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. București, M.F.P., A.N.F. București, ca rămasă fără obiect, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 14448 din 4 decembrie 2007 reținând că reclamanta a beneficiat de înlesniri în baza ordinului comun nr. 38 din 15 iulie 2004 și nu beneficiază de prevederile art. 26/2004 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 442/2004, întrucât nu se află în situația unei societăți comerciale pentru care nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a acestui text, împrejurare față de care cererea este neîntemeiată.

De asemenea, referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să emită ordinul comun de acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor datorate și neachitate de reclamantă către F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, instanța de fond a reținut că față de împrejurarea că prin ordinul comun emis de A.V.A.S. și M.E.F. sub nr. 80 din 1 noiembrie 2007 și nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 s-au aprobat înlesniri la plata obligațiilor restante la F.N.U.A.S.S., acest capăt de cerere rămânând fără obiect. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, care a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul că a fost admis apelul, desființată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre soluționare în fond Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 2376 din 13 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, acțiunea a fost calificată ca având caracter comercial, fiind admise recursurile declarate de reclamantă și pârâtă și în consecință a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre soluționare secției comerciale a Curții de Apel București. Judecând apelul, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, l-a admis, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul admiterii cererii reclamantei, fiind obligată pârâta A.V.A.S. să emită ordin privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor datorate de reclamantă pe perioada 30 iunie – 31 decembrie 2003 și neachitate la F.N.U.A.S.S., și pârâtele A.V.A.S.

și M.F.P. – A.N.A.F. București să emită ordin comun privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare datorate de reclamantă pe perioada 31 decembrie 2002 – 31 decembrie 2003 și neachitate, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 91 din 11 februarie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 26/2004, așa cum au fost modificare prin Legea nr. 442/2004, conferă societății comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002, pentru care transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004 (cazul apelantei reclamante), dreptul la înlesniri pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003, înlăturând și apărarea legată de imposibilitatea emiterii ordinului comun pentru datorii deja plătite, câtă vreme chiar din modul în care este structurată această apărare reiese faptul că datoriile în discuție erau aferente unei perioade anterioare anului 2003, respectiv datei de 30 iunie 2003 și formaseră deja obiectul unor ordine emise, astfel că instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

A reținut, de asemenea, că întrucât ordinul nr. 7028 din 14 august 2006 a fost emis doar de A.V.A.S., cu respectarea principiului simetriei actelor juridice, pentru obligarea către F.N.U.A.S.S. pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 va fi obligată doar această pârâtă la emiterea ordinului înlesnirilor la plată, iar în ceea ce privește obligația către bugetul consolidat al statului vor fi obligate ambele pârâte la emiterea unui ordin comun de acordarea înlesnirilor la plată. Împotriva deciziei instanței de apel atât A.N.A.F. București cât și pârâta A.V.A.S. București au declarat recurs prin care au susținut nelegalitatea deciziei atacate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, A.N.A.F.

București a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societății comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S.C.P., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 442/2004, susținând că aceste prevederi se aplică doar societăților comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care, până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2004, nu a fost emis niciun ordin comun pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor restante și că societatea putea beneficia de înlesnirile prevăzute de art. 27 din ordonanță, în temeiul art. 27 din O.U.G.

nr. 26/2004 așa cum a fost modificată, numai în cazul în care anterior intrării în vigoare a acesteia nu s-ar fi emis ordine comune. A învedereat, de asemenea, că reclamanta nu poate beneficia nici de prevederile art. 31 5 din O.U.G. nr. 26/2004 aprobată prin Legea nr. 442/2004 deoarece reclamanta a achitat obligațiile bugetare restante ce au fost eșalonate prin ordinul comun nr. 38/2004 și 1076/2004. Recurenta A.V.A.S. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.U.G.

nr. 26/2004 și Legea nr. 442/2004, cu referire la art. 27 alin. (1) lit. b) din această ordonanță și că Legea nr. 137/2002 nu prevede posibilitatea emiterii mai multor ordine comune privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul statului, în același sens fiind și dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 92/2002 privind punerea în aplicare a regulamentelor Consiliului Concurenței elaborate în baza Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, rezultând că acest ajutor se acordă numai o singură dată unei societăți comerciale și că în domeniul ajutorului de stat art. 87 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede că acesta este incompatibil cu piața comună, astfel că solicitarea societății de a emite un alt ordin comun este nelegală.

Având în vedere că ambele recurente au invocat în recursurile declarate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicând art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004, ca fiind aplicat greșit, Curtea va analiza acest motiv raportat la ambele recursuri constatând că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Conform art. 27 din O.U.G. nr. 26/2004 în forma inițială „Pentru societățile comerciale privatizare și pentru care până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu s-au emis ordine comune pentru acordarea înlesnirilor la plată, aceste ordine vor fi emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni”.

Art. 26 al aceluiași act normativ, în aceeași formă prevede că scutirea totală sau parțială se face pentru obligațiile restante la data de 31 decembrie 2003. Art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 26/2004 așa cum a fost modificat prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 442/2004 prevede că pentru societățile comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru care până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu s-au emis ordinele comune pentru acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor restante, aceste ordine vor fi emise cu respectarea prevederilor art. 26 dacă transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004, beneficiind de acordarea înlesnirilor pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003. Constatând că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a realizat la 3 martie 2004, că acordarea înlesnirilor este reglementată pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003, că prin ordinul comun al A.V.A.S.

și M.F.P. nr. 38 din 15 iulie 2004 și nr. 1077 din 14 iulie 2004 s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate doar până la data de 31 decembrie 2002 rămânând nesoluționate înlesnirile la plată pentru perioada de la această dată până la 31 decembrie 2003, că prin ordinul A.V.A.S.

nr. 7028/2006 înlesnirile au fost acordate pentru obligațiile datorate și neachitate până la data de 30 iunie 2003 F.N.U.A.S.S., rămânând nesoluționate înlesnirile la plată pentru perioada de la această dată până la 31 decembrie 2003 până la care nu au fost achitate obligațiile datorate față de F.N.U.A.S.S., că normele juridice trebuie interpretate în sensul în care să se aplice, iar nu în sensul înlăturării aplicării lor, că în interpretarea restrictivă și total greșită dată de recurentă aceste norme juridice nu și-ar găsi locul, față de împrejurarea că este reglementată perioada pentru care se acordă înlesnirile la plată respectiv până la 31 decembrie 2003, acest motiv nu poate fi primit recursurile urmând a fi respinse.

Art. 27 din O.U.G. nr. 26/2004 în forma inițială și art. 27 alin. (1) lit. b) din același act normativ, în forma modificată a fost interpretat și aplicat corect de instanța de apel în sensul că acesta conferă reclamantei, ca societate privatizată în baza Legii nr. 137/2002 pentru care transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004, dreptul la înlesniri pentru restanțele de până la 31 decembrie 2003, pentru alte perioade decât cele pentru care au fost emise ordinele de înlesnire la plată invocate în cauză, interpretarea excesiv de restrictivă a recurentei menită să înlăture înseși efectele avute în vedere de legiuitor în edictarea normei juridice fiind corect înlăturată. De asemenea, va fi respins și motivul de recurs cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 31 5 din O.U.G.

nr. 26/2004 conform căruia societățile comerciale pentru care au fost emise ordine comune sau pentru care urmează a fi emise ordine comune de acordare la înlesnire de plată beneficiază de scutirea la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel, textul neavând nicio dispoziție care să interzică emiterea de ordine comune conform cererii reclamatei. Invocarea de către recurenta A.V.A.S. a dispozițiile Legii nr. 143/1999 raportată la art. 87 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene nu are legătură cu prezenta cauză, acestea făcând referire la ajutorul de stat, care nu face obiectul cererii introductive, dispozițiile menționate nefiind invocate nici în fond și nici în apel. În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și la adăpost de orice critică, astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., instanța va respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. București și A.V.A.S. București. Având în vedere că intimata reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată și că în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Curtea va admite cererea constatând că este întemeiată numai pentru serviciile juridice consemnate în factura din 4 august 2010 urmând a le obliga pe recurente la plata sumei de 6107,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. București și de A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 91 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Obligă recurentele la plata către intimata reclamantă SC C. SA POROSCHIA a sumei de 6107,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.