ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3072/2010

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 27 iunie 2007, reclamanta

SC C. SA Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru

ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să o oblige la plata

obligațiilor bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie 2003 precum

și înlesnirile la plata obligațiilor datorate și neachitate F.N.U.A.S.S. pentru

perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art. 27

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004,

cu respectarea prevederilor art. 26 și 31

5

alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004.

A arătat în cererea sa că între A.V.A.S.

București și Consorțiul format din SC I. SRL Zimnicea, SC S. SA Zimnicea și SC

A.R.A. SA București a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

înregistrat cu nr. 11 din 18 februarie 2004, prin care reclamanta a fost

privatizată conform Legii nr. 137/2002, transferul dreptului de proprietate

asupra acțiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 și că în conformitate cu O.U.G.

nr. 26/2004 care prevedea acordarea de facilități fiscale, a beneficiat de

acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare datorate și neachitate

la data de 31 decembrie 2002 prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S.

București și Ministerul Finanțelor Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 și 1076 din

14 iulie 2004 iar pentru obligațiile datorate și neachitate F.N.U.A.S.S.,

înlesnirile au fost acordate prin ordinul A.V.A.S. nr. 7028 din 14 august 2006

emis în baza art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004 așa cum a fost aprobată

și modificată prin Legea nr. 442/2004, cu respectarea art. 26, respectiv până

la data de 30 iunie 2003.

Întrucât O.U.G. nr. 26/2004 prevedea

obligația acordării înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare și ale

obligațiilor față de F.N.U.A.S.S. datorate și neachitate până la data de 31

decembrie 2003, reclamanta a solicitat emiterea unor noi ordine comune prin

care să se acorde înlesnirile la plată pentru obligațiile restante până la data

de 31 decembrie 2003 prin aplicarea art. 27 alin. (1) lit. b) din acest act

normativ, astfel încât să fie acordate înlesnirile la plata obligațiilor

bugetare datorate și neachitate de SC C. SA Poroschia, de la 31 decembrie 2002

până la 31 decembrie 2003, pe de o parte și pe de altă parte acordarea

înlesnirilor la plata obligațiilor datorate și neachitate de către reclamantă F.N.U.A.S.S.

pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003.

A mai arătat reclamanta că pârâta A.V.A.S.

a refuzat nejustificat acordarea acestor înlesniri la plată, așa cum rezultă

din adresa nr. 5605 din 8 ianuarie 2007.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S.

București, M.F.P., A.N.F. București, ca rămasă fără obiect, așa cum rezultă din

sentința comercială nr. 14448 din 4 decembrie 2007 reținând că reclamanta a

beneficiat de înlesniri în baza ordinului comun nr. 38 din 15 iulie 2004 și nu

beneficiază de prevederile art. 26/2004 astfel cum a fost modificat de Legea nr.

442/2004, întrucât nu se află în situația unei societăți comerciale pentru care

nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a acestui text, împrejurare

față de care cererea este neîntemeiată. De asemenea, referitor la capătul de

cerere privind obligarea pârâtelor să emită ordinul comun de acordarea înlesnirilor

la plata obligațiilor datorate și neachitate de reclamantă către F.N.U.A.S.S.

pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, instanța de fond a reținut

că față de împrejurarea că prin ordinul comun emis de A.V.A.S. și M.E.F. sub nr.

80 din 1 noiembrie 2007 și nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 s-au aprobat înlesniri

la plata obligațiilor restante la F.N.U.A.S.S., acest capăt de cerere rămânând

fără obiect.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel, care a fost soluționat de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, în sensul că a fost admis apelul, desființată

hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre soluționare în fond Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 2376 din 13 octombrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, acțiunea a fost

calificată ca având caracter comercial, fiind admise recursurile declarate de

reclamantă și pârâtă și în consecință a fost casată decizia atacată și trimisă

cauza spre soluționare secției comerciale a Curții de Apel București.

Judecând apelul, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, l-a admis, a schimbat în tot hotărârea

atacată în sensul admiterii cererii reclamantei, fiind obligată pârâta A.V.A.S.

să emită ordin privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor datorate de

reclamantă pe perioada 30 iunie – 31 decembrie 2003 și neachitate la F.N.U.A.S.S.,

și pârâtele A.V.A.S. și M.F.P. – A.N.A.F. București să emită ordin comun

privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare datorate de

reclamantă pe perioada 31 decembrie 2002 – 31 decembrie 2003 și neachitate, așa

cum rezultă din decizia comercială nr. 91 din 11 februarie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 26/2004, așa cum au fost modificare prin Legea nr. 442/2004, conferă

societății comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002, pentru care

transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004 (cazul apelantei

reclamante), dreptul la înlesniri pentru datoriile restante la 31 decembrie

2003, înlăturând și apărarea legată de imposibilitatea emiterii ordinului comun

pentru datorii deja plătite, câtă vreme chiar din modul în care este

structurată această apărare reiese faptul că datoriile în discuție erau

aferente unei perioade anterioare anului 2003, respectiv datei de 30 iunie 2003

și formaseră deja obiectul unor ordine emise, astfel că instanța de fond a

stabilit greșit situația de fapt și a aplicat greșit dispozițiile legale

incidente.

A reținut, de asemenea, că întrucât

ordinul nr. 7028 din 14 august 2006 a fost emis doar de A.V.A.S., cu

respectarea principiului simetriei actelor juridice, pentru obligarea către F.N.U.A.S.S.

pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 va fi obligată doar această

pârâtă la emiterea ordinului înlesnirilor la plată, iar în ceea ce privește

obligația către bugetul consolidat al statului vor fi obligate ambele pârâte la

emiterea unui ordin comun de acordarea înlesnirilor la plată.

Împotriva deciziei instanței de apel

atât A.N.A.F. București cât și pârâta A.V.A.S. București au declarat recurs

prin care au susținut nelegalitatea deciziei atacate conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Astfel, A.N.A.F. București a

susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societății comerciale

aflate în portofoliul A.P.A.P.S.C.P., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

442/2004, susținând că aceste prevederi se aplică doar societăților comerciale

privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care, până la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 26/2004, nu a fost emis niciun ordin comun pentru

acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor restante și că societatea putea

beneficia de înlesnirile prevăzute de art. 27 din ordonanță, în temeiul art. 27

din O.U.G. nr. 26/2004 așa cum a fost modificată, numai în cazul în care

anterior intrării în vigoare a acesteia nu s-ar fi emis ordine comune.

A învedereat, de asemenea, că

reclamanta nu poate beneficia nici de prevederile art. 31

5

din O.U.G.

nr. 26/2004 aprobată prin Legea nr. 442/2004 deoarece reclamanta a achitat

obligațiile bugetare restante ce au fost eșalonate prin ordinul comun nr. 38/2004

și 1076/2004.

Recurenta A.V.A.S. a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat

și aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 26/2004 și Legea nr. 442/2004, cu

referire la art. 27 alin. (1) lit. b) din această ordonanță și că Legea nr. 137/2002

nu prevede posibilitatea emiterii mai multor ordine comune privind acordarea de

înlesniri la plata obligațiilor la bugetul statului, în același sens fiind și

dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 92/2002 privind punerea în aplicare a

regulamentelor Consiliului Concurenței elaborate în baza Legii nr. 143/1999 privind

ajutorul de stat, rezultând că acest ajutor se acordă numai o singură dată unei

societăți comerciale și că în domeniul ajutorului de stat art. 87 din Tratatul

de Instituire a Comunității Europene prevede că acesta este incompatibil cu

piața comună, astfel că solicitarea societății de a emite un alt ordin comun

este nelegală.

Având în vedere că ambele recurente

au invocat în recursurile declarate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

indicând art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004, ca fiind aplicat

greșit, Curtea va analiza acest motiv raportat la ambele recursuri constatând

că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 27 din O.U.G. nr. 26/2004

în forma inițială „Pentru societățile comerciale privatizare și pentru care

până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu s-au emis

ordine comune pentru acordarea înlesnirilor la plată, aceste ordine vor fi

emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni”. Art. 26 al aceluiași act normativ,

în aceeași formă prevede că scutirea totală sau parțială se face pentru

obligațiile restante la data de 31 decembrie 2003.

Art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 26/2004 așa cum a fost modificat prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 442/2004

prevede că pentru societățile comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002,

cu modificările și completările ulterioare, pentru care până la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu s-au emis ordinele comune pentru

acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor restante, aceste ordine vor fi

emise cu respectarea prevederilor art. 26 dacă transferul dreptului de

proprietate a avut loc în anul 2004, beneficiind de acordarea înlesnirilor

pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003.

Constatând că transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor s-a realizat la 3 martie 2004, că acordarea

înlesnirilor este reglementată pentru datoriile restante la 31 decembrie 2003,

că prin ordinul comun al A.V.A.S. și M.F.P. nr. 38 din 15 iulie 2004 și nr. 1077

din 14 iulie 2004 s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare

datorate și neachitate doar până la data de 31 decembrie 2002 rămânând

nesoluționate înlesnirile la plată pentru perioada de la această dată până la

31 decembrie 2003, că prin ordinul A.V.A.S. nr. 7028/2006 înlesnirile au fost

acordate pentru obligațiile datorate și neachitate până la data de 30 iunie

2003 F.N.U.A.S.S., rămânând nesoluționate înlesnirile la plată pentru perioada

de la această dată până la 31 decembrie 2003 până la care nu au fost achitate obligațiile

datorate față de F.N.U.A.S.S., că normele juridice trebuie interpretate în

sensul în care să se aplice, iar nu în sensul înlăturării aplicării lor, că în

interpretarea restrictivă și total greșită dată de recurentă aceste norme

juridice nu și-ar găsi locul, față de împrejurarea că este reglementată

perioada pentru care se acordă înlesnirile la plată respectiv până la 31

decembrie 2003, acest motiv nu poate fi primit recursurile urmând a fi

respinse.

Art. 27 din O.U.G. nr. 26/2004 în

forma inițială și art. 27 alin. (1) lit. b) din același act normativ, în forma

modificată a fost interpretat și aplicat corect de instanța de apel în sensul

că acesta conferă reclamantei, ca societate privatizată în baza Legii nr. 137/2002

pentru care transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2004,

dreptul la înlesniri pentru restanțele de până la 31 decembrie 2003, pentru

alte perioade decât cele pentru care au fost emise ordinele de înlesnire la

plată invocate în cauză, interpretarea excesiv de restrictivă a recurentei

menită să înlăture înseși efectele avute în vedere de legiuitor în edictarea

normei juridice fiind corect înlăturată.

De asemenea, va fi respins și

motivul de recurs cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 31

5

din

O.U.G. nr. 26/2004 conform căruia societățile comerciale pentru care au fost

emise ordine comune sau pentru care urmează a fi emise ordine comune de

acordare la înlesnire de plată beneficiază de scutirea la plată a dobânzilor și

penalităților de orice fel, textul neavând nicio dispoziție care să interzică

emiterea de ordine comune conform cererii reclamatei.

Invocarea de către recurenta A.V.A.S.

a dispozițiile Legii nr. 143/1999 raportată la art. 87 din Tratatul de

Instituire a Comunității Europene nu are legătură cu prezenta cauză, acestea

făcând referire la ajutorul de stat, care nu face obiectul cererii

introductive, dispozițiile menționate nefiind invocate nici în fond și nici în

apel.

În consecință, față de

considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și

la adăpost de orice critică, astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., instanța va respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. București

și A.V.A.S. București.

Având în vedere că intimata

reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată și că în conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată,

Curtea va admite cererea constatând că este întemeiată numai pentru serviciile

juridice consemnate în factura din 4 august 2010 urmând a le obliga pe

recurente la plata sumei de 6107,78 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele A.N.A.F. București și de A.V.A.S. București împotriva deciziei

comerciale nr. 91 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, ca nefondate.

Obligă recurentele la plata către

intimata reclamantă SC C. SA POROSCHIA a sumei de 6107,78 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.