ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2376/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C. SA

Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru a fi

obligată să emită ordinele comune prin care să-i acorde reclamantei înlesnirile

la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate, la data de 31 decembrie

2003, precum și înlesnirile la plata obligațiilor datorate și neachitate F.N.U.A.S.S.

pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art.

27 alin. (1) lit. b) al O.U.G. nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr.

442/2004 și cu respectarea prevederilor art. 26 și 31

5

alin. (1) din

O.U.G. nr. 27/2004.

A arătat în cererea sa că

s-a privatizat în baza Legii nr. 137/2002, fiind încheiat contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 11 din 18 februarie 2004, transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 și că în scopul

accelerării reformei economice la nivel național și finalizării privatizării

societăților comerciale, prin O.U.G. nr. 26/2004 s-au prevăzut facilități

fiscale, art. 27 din acest act normativ în forma modificată, prevăzând

acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate

până la 31 decembrie 2004, că societatea reclamantă a beneficiat de aceste

înlesniri prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S. și Ministerului Finanțelor

Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 și nr. 1076/14 iulie 2004, iar pentru

obligațiile datorate F.N.U.A.S.S. a fost emis ordinul A.V.A.S. nr. 7028/2006.

În baza aceluiași act

normativ reclamanta a solicitat A.V.A.S. emiterea altor ordine comune prin care

să se acorde înlesniri la plata obligațiilor bugetare și al obligațiilor față

de F.N.U.A.S.S. datorate și neachitate până la 30 decembrie 2003.

Prin adresa nr. 5605 din 8

ianuarie 2007, A.V.A.S. a refuzat în mod nejustificat acordarea înlesnirilor la

plată solicitate, situație care a creat prejudicii materiale societății.

Prin încheierea de ședință

din 25 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor

Publice – A.N.A.F.

Judecând cauza, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamantă, ca rămasă fără obiect, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 14448

din 4 decembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, analizând capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să

emită ordinul comun de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor datorate

și neachitate către F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie

2003 a constatat că la dosar a fost depus ordinul comun nr. 80 din 1 noiembrie

2007 și nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 prin care s-au aprobat înlesnirile la

plată solicitate de reclamantă, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas

fără obiect.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de a emite un nou ordin comun în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b)

din O.U.G. nr. 26/2004 instanța a apreciat că reclamanta nu beneficiază de

înlesnirile la plată solicitate, întrucât nu se află în situația unei societăți

comerciale pentru care nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a

acestui text, art. 27 alin. (1) lit. b) nefiind aplicabil decât societăților

comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2004 nu a fost emis niciun ordin comun

pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor de stat.

Reclamanta a declarat apel

împotriva sentinței mai sus menționată.

Prin decizia comercială nr. 49

din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel București, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reținând că litigiul a fost soluționat cu încălcarea competenței

prevăzută de art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3

pct. 1 C. proc. civ., precum și faptul că litigiul a fost soluționat pe

excepția lipsei de obiect și, în conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., a trimis cauza spre soluționare aecției comerciale, de contencios administrativ

și fiscal, motivând că acțiunea în obligarea la emiterea acestor acte

administrative are caracterul unui contencios administrativ, ordinele comune la

care a făcut referire reclamanta având caracter de acte administrative, astfel

cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

litigiu cele două pârâte având calitatea de autorități publice centrale cu

atribuții în domeniul bugetar, nu de participanți în procesul de privatizare

sau de organe cu atribuții de monitorizare post-privatizare.

Atât reclamanta cât și

pârâta A.N.A.F. au atacat decizia mai sus menționată cu recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel comerciale în vederea judecării pe fond a

recursului.

În susținerea recursurilor

au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, întrucât acțiunea este de natură comercială fiind

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru

accelerarea privatizării, ordinele pe care reclamanta le-a solicitat a fi emise

vizând procesul de privatizare și conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut pe această lege,

de O.U.G. nr. 88/1997 precum și de celelalte legi speciale din domeniul

privatizării, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor. Cum

prin obiectul cererii de chemare în judecată se urmărește valorificarea unui

drept conferit de o lege specială în domeniul privatizării competența

soluționării cauzei revine secției comerciale.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 40 alin. (1)

din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

„cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege,

de O.U. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și

completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul

privatizării ori se valorifică un drept conferit de acesta sunt de competența

secțiilor comerciale, ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere,

cu citarea părților”.

Analizând obiectul acțiunii

se constată că reclamanta a solicitat A.V.A.S. și Ministerul Finanțelor Publice

– A.N.A.F. emiterea ordinelor pentru acordarea înlesnirilor la plată stabilite

prin Legea nr. 137/2002, O.U.G. nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr.

442/2004 în calitatea lor de creditori, între A.V.A.S. și societatea

privatizată existând raporturi juridice comerciale, așa încât actele pe care

recurenta reclamantă le-a solicitat a fi emise nu au natura juridică a unor

acte administrative, pârâtele neavând în acest raport juridic calitatea de

autorități ale administrației publice.

Cum obiectul litigiului îl

constituie obligații rezultate din raporturi comerciale, normele juridice

invocate în acțiune fiind aplicabile raporturilor juridice comerciale

intervenite în procesul de privatizare și față de considerentele expuse, se

constată că greșit instanța de apel a calificat acțiunea ca având caracterul de

contencios administrativ, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., raportat la art. 312 pct. 6 C. proc. civ., va admite recursurile,

va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Secției

Comerciale a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC C. S.A. Poroschia și pârâta Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F.

împotriva deciziei nr. 49 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.