ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2376/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Poroschia a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru a fi obligată să emită ordinele comune prin care să-i acorde reclamantei înlesnirile la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate, la data de 31 decembrie 2003, precum și înlesnirile la plata obligațiilor datorate și neachitate F.N.U.A.S.S. pe perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003, prin aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) al O.U.G. nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004 și cu respectarea prevederilor art. 26 și 31 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2004.

A arătat în cererea sa că s-a privatizat în baza Legii nr. 137/2002, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 11 din 18 februarie 2004, transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor fiind realizat la 3 martie 2004 și că în scopul accelerării reformei economice la nivel național și finalizării privatizării societăților comerciale, prin O.U.G. nr. 26/2004 s-au prevăzut facilități fiscale, art. 27 din acest act normativ în forma modificată, prevăzând acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate până la 31 decembrie 2004, că societatea reclamantă a beneficiat de aceste înlesniri prin emiterea ordinului comun al A.V.A.S. și Ministerului Finanțelor Publice nr. 38 din 15 iulie 2004 și nr. 1076/14 iulie 2004, iar pentru obligațiile datorate F.N.U.A.S.S.

a fost emis ordinul A.V.A.S. nr. 7028/2006. În baza aceluiași act normativ reclamanta a solicitat A.V.A.S. emiterea altor ordine comune prin care să se acorde înlesniri la plata obligațiilor bugetare și al obligațiilor față de F.N.U.A.S.S. datorate și neachitate până la 30 decembrie 2003. Prin adresa nr. 5605 din 8 ianuarie 2007, A.V.A.S. a refuzat în mod nejustificat acordarea înlesnirilor la plată solicitate, situație care a creat prejudicii materiale societății. Prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice – A.N.A.F.

Judecând cauza, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 14448 din 4 decembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să emită ordinul comun de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor datorate și neachitate către F.N.U.A.S.S. pentru perioada 30 iunie 2003 – 31 decembrie 2003 a constatat că la dosar a fost depus ordinul comun nr. 80 din 1 noiembrie 2007 și nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 prin care s-au aprobat înlesnirile la plată solicitate de reclamantă, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

În ceea ce privește cererea reclamantei de a emite un nou ordin comun în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2004 instanța a apreciat că reclamanta nu beneficiază de înlesnirile la plată solicitate, întrucât nu se află în situația unei societăți comerciale pentru care nu s-au emis ordine anterior intrării în vigoare a acestui text, art. 27 alin. (1) lit. b) nefiind aplicabil decât societăților comerciale privatizate în baza Legii nr. 137/2002 pentru care până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2004 nu a fost emis niciun ordin comun pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor de stat. Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței mai sus menționată.

Prin decizia comercială nr. 49 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiul a fost soluționat cu încălcarea competenței prevăzută de art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum și faptul că litigiul a fost soluționat pe excepția lipsei de obiect și, în conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., a trimis cauza spre soluționare aecției comerciale, de contencios administrativ și fiscal, motivând că acțiunea în obligarea la emiterea acestor acte administrative are caracterul unui contencios administrativ, ordinele comune la care a făcut referire reclamanta având caracter de acte administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în litigiu cele două pârâte având calitatea de autorități publice centrale cu atribuții în domeniul bugetar, nu de participanți în procesul de privatizare sau de organe cu atribuții de monitorizare post-privatizare. Atât reclamanta cât și pârâta A.N.A.F. au atacat decizia mai sus menționată cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel comerciale în vederea judecării pe fond a recursului.

În susținerea recursurilor au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât acțiunea este de natură comercială fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, ordinele pe care reclamanta le-a solicitat a fi emise vizând procesul de privatizare și conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut pe această lege, de O.U.G. nr. 88/1997 precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor. Cum prin obiectul cererii de chemare în judecată se urmărește valorificarea unui drept conferit de o lege specială în domeniul privatizării competența soluționării cauzei revine secției comerciale.

Recursurile sunt fondate. Potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării „cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acesta sunt de competența secțiilor comerciale, ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților”. Analizând obiectul acțiunii se constată că reclamanta a solicitat A.V.A.S. și Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. emiterea ordinelor pentru acordarea înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 137/2002, O.U.G.

nr. 26/2004 aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004 în calitatea lor de creditori, între A.V.A.S. și societatea privatizată existând raporturi juridice comerciale, așa încât actele pe care recurenta reclamantă le-a solicitat a fi emise nu au natura juridică a unor acte administrative, pârâtele neavând în acest raport juridic calitatea de autorități ale administrației publice. Cum obiectul litigiului îl constituie obligații rezultate din raporturi comerciale, normele juridice invocate în acțiune fiind aplicabile raporturilor juridice comerciale intervenite în procesul de privatizare și față de considerentele expuse, se constată că greșit instanța de apel a calificat acțiunea ca având caracterul de contencios administrativ, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., raportat la art. 312 pct. 6 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Secției Comerciale a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC C. S.A. Poroschia și pârâta Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. împotriva deciziei nr. 49 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.