ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1852/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la

executare silită înregistrată la 12 octombrie 2006 contestatoarea SC O. SA

Oțelul Roșu solicită instanței în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București

și B.C.R., A.O.R., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea

formelor de executare, respectiv desființarea popririi și anularea Ordinului nr.

319/2005 emis de A.V.A.S. București pentru înființarea popririi pe conturile pe

care contestatoarea le are deschise la intimata B.C.R., A.O.R., ca fiind

netemeinice și nelegale.

Prin sentința civilă nr. 26

din 11 ianuarie 2007, Judecătoria Caransebeș admite excepția necompetenței

materiale ridicată de intimata A.V.A.S. București și, în consecință, declină

competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând

incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 raportat la art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998

republicată și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004.

Prin decizia civilă nr. 499/

R din 8 mai 2007, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, constată nulitatea

recursului declarat de recurenta contestatoare împotriva sentinței civile

menționate, făcând aplicare dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

196 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

admite contestația la executare formulată de contestatoare și anulează formele

de executare pornite în baza Ordinului nr. 319/2005 emis de A.V.A.S. București

precum și ordinul menționat, reținând, în acest sens, că potrivit art. 7.3.4

din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 22 din 19 iulie 2002

contestatoarea se încadrează în prevederile art. 18 alin. (1

0

) din

Legea nr. 137/2002, urmând a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de

textul de lege menționat, care au caracter imperativ și nu dispozitiv cum

susține intimata A.V.A.S., că prin ordinul atacat s-a înființat poprirea până

la concurența sumei de 30.594,19 lei reprezentând obligații bugetare destinate

fondului de asigurări sociale de sănătate, deși atât în baza legii cât și a

contractului de privatizare evocat, contestatoarea beneficia de înlesniri la

plată a obligațiilor bugetare prevăzute de lege, respectiv art. 18 alin. (1

0

)

din Legea nr. 137/2002, fără ca intimata să fi dovedit că au fost exceptate de

la înlesniri de plată obligațiile datorate către fondul de asigurări de

sănătate, precum și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (2

1

)

din O.U.G. nr. 95/2003 care a intrat în vigoare ulterior contractului de

privatizare, neretroactivând.

Împotriva sentinței de mai

sus A.V.A.S. declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., admiterea

acestuia și modificarea hotărârii cu consecința respingerii contestației la

executare formulate ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său

recurenta critică prima instanță pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 18

din Legea nr. 137/2002, în temeiul cărora se puteau acorda ca singure înlesniri,

numai eșalonarea la plată și nu scutire totală sau parțială de la plată, cum a

făcut instanța, a contribuțiilor datorate la Fondul de asigurări sociale de

sănătate, dispozițiile evocate vizând numai creanțe bugetare restante la 31

decembrie 2001 și nu cele restante până la 30 iunie 2003 ca în speța de față,

că înlesnirile la plată se puteau acorda, conform art. 19 alin. (1

2

)

din Legea nr. 137/2002, numai prin ordin comun al creditorilor bugetari și

instituției publice implicate, ordin a cărui existență nu a fost probată,

astfel că instanța nu avea temei pentru anularea formelor de executare, îndeplinite

cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2003 coroborate cu cele ale O.U.G.

51/1998, contestatoarea fiind și terț față de contractul de privatizare

invocat.

Recurenta critică instanța

fondului și pentru greșita anulare a Ordinului nr. 319/2005 în întregime, deși

acesta viza și alți debitori decât contestatoarea.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata contestatoare solicită respingerea recursului, ca nefondat,

instanța criticată făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate,

respectiv art. 18 alin. (1

0

) din Legea nr. 137/2002, și pronunțând o

sentință temeinică și legală.

Pentru motivele ce se vor

arăta recursul urmează a fi admis.

Cât privesc criticile vizând

greșita aplicare de către instanța fondului a dispozițiilor art. 18 alin. (1

0

)

din Legea nr. 137/2002 și ale art. 7.3.4 din contractul de privatizare a

contestatoarei acestea nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse.

Deși contestatoarea este

terț față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 22 din 19 iulie

2002, cum corect a precizat recurenta, societatea care s-a privatizat prin

acest contract este contestatoarea, iar în art. 7.3.4 din menționatul contract,

care se referă și la situația juridică a societății și la situațiile financiare

ale acesteia la data semnării contractului, se precizează că A.P.A.P.S. (A.V.A.S.

– azi), „a solicitat tuturor creditorilor bugetari emiterea certificatelor de

obligații bugetare prin care se atestă cuantumul sumelor care fac obiectul

înlesnirilor la plată prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002”, dar că,

deși „dosarul de prezentare pus la dispoziția ofertanților nu a cuprins ordinul

comun al creditorilor bugetari privind acordarea de înlesniri la plată”,

societatea comercială, respectiv contestatoarea, se încadrează în prevederile art.

18 alin. (1

0

) din Legea nr. 137/2002, urmând a beneficia de

înlesnirile la plată prevăzute de textul de lege menționat”; iar în art. 18 alin.

(1

0

) din Legea nr. 137/2002 se prevede că „societăților comerciale

la care au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni după data

de 1 decembrie 2001, cum este și societatea contestatoare, li se vor acorda

înlesnirile de plată prevăzute de contractele de vânzare cumpărare de acțiuni

sau în actele normative prin care s-au aprobat strategii de privatizare,

respectiv o eșalonare a obligațiilor bugetare pe o perioadă de 5 ani și

scutirea de la plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de orice

fel”, înlesnirile la plată cu privire la obligațiile bugetare restante ale

societăților comerciale, datorate Fondului de asigurări sociale de sănătate,

prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, fiind și ele avute în

vedere de dispozițiile evocate ale art. 18 alin. (1

0

), ele nefiind

exceptate expres de lege, respectiv nefiind incluse în enumerarea limitativă

făcută de art. 18 alin. (4) din aceeași lege.

Mai mult, în certificatul de

obligații bugetare nr. 1309 din 21 septembrie 2006 emis de A.N.A.F. la cererea

A.V.A.S. se precizează că suma restantă la 30 iunie 2003 reprezentând

contribuții la bugetul C.A.S.S. include contribuția restantă la 31 decembrie

2001 și dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități precum și că

„înlesnirile la plata obligațiilor bugetare acordate prin Ordinul Comun nr. 83/1813/2003

își mențin valabilitatea și în prezent”.

Față de dispozițiile evocate

se constată că în mod corect instanța fondului a reținut că nelegal recurenta A.V.A.S.

a pornit executarea silită împotriva contestatoarei care beneficia de înlesniri

la plată pentru unele creanțe bugetare, instanța anulând întemeiat formele de

executare contestate.

Este însă întemeiată și

urmează a fi admisă, critica referitoare la faptul că Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S.,

anulat în întregime de instanța fondului, cuprinde în anexa aflată la dosar un

număr mare de debitori care nu au investit instanța cu contestație în anulare a

formelor de executare, astfel că instanța criticată, investită de

contestatoare, putea să se pronunțe numai în limitele investirii și, deci,

numai cu privire la poziția nr. 426 din anexa la ordin, care face parte

integrantă din acesta, poziție pe care, anulând formele de executare pornite în

baza Ordinului menționat, putea de asemenea să o anuleze.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să admită recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva

sentinței primei instanțe pe care urmează să o modifice în sensul că urmează să

admită în parte contestația la executare formulată de contestatoare, urmând să

anuleze Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S. numai cu privire la poziția nr. 426

din anexă vizând pe menționata contestatoare, celelalte dispoziții ale

sentinței recurate urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 196 din 5 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în

sensul că admite în parte contestația la executare a contestatoarei în sensul

că anulează Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S. numai cu privire la poziția nr. 426

referitoare la contestatoarea SC O. 108 SA Oțelul Roșu.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.