ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iunie 2006, reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la emiterea ordinului pentru acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare ale SC Ș.N. SA Sulina (fostă SC R. SA Sulina), în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 26/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 244/2005 și ale art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004, având în vedere prevederile contractului de privatizare nr. CT 21 din 17 octombrie 2001. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite începute de Ministerul Finanțelor Publice asupra patrimoniului SC Ș.N.

SA Sulina, până la soluționarea acțiunii. În motivarea cererii sale, reclamanta a solicitat instanței să aprecieze „legalitatea și mai ales oportunitatea acesteia”, fiind pusă în situația de a apela la mijlocirea instanței judecătorești pentru a determina autoritățile statului să facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare. Totodată, reclamanta a menționat că a înaintat pârâtului, adresa nr. 70202 din 6 iunie 2005 (ca procedură prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004), prin care a solicitat reanalizarea cererii sale cu privire la acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare conform O.U.G. nr. 26/2004 și O.U.G. nr. 26/2005 și că i s-a răspuns prin adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 556926 din 6 decembrie 2005, în sensul menținerii punctului de vedere exprimat prin adresa nr. 555483/2005, și anume, că SC Ș.N.

SA Sulina nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare. Reclamanta a arătat că este acționarul majoritar al SC Ș.N. SA Sulina, transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor a avut loc, conform art. 3.1 din contractul nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, la data de 15 ianuarie 2002, SC Ș.N. SA Sulina nu a beneficiat de nici o facilitate cu privire la acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare nici în baza O.U.G. nr. 88/1997, nici în baza Legii nr. 137/2002, iar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 26/2004 a solicitat A.V.A.S., prin mai multe adrese, demararea procedurii privind consolidarea privatizării SC Ș.N. SA Sulina, prin acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare, conform art. 49 din această ordonanță, modificată și completată ulterior prin Legea nr. 442/2005, dar fără rezultat.

Mai mult, arată reclamanta, s-a adresat A.V.A.S. și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 26/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 244/2005 care la art. II prevede că „societățile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a ordonanței sau la care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, cuprinzând clauze referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare vor beneficia de înlesniri la plată, reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 și/sau ale O.U.G. nr. 26/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004”, dar tot fără rezultat.

Societatea reclamantă apreciază că se încadrează în condițiile impuse de lege, întrucât este o societate comercială privatizată înainte de data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2005 și în contractul de privatizare sunt cuprinse prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, în art. 7.1.3 din contractul nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, fiind prevăzut faptul că „vânzătorul se obligă să sprijine societatea în demersurile întreprinse de acesta privind scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări la plata obligațiilor bugetare datorate de societate”.

Reclamanta a mai susținut că prin adoptarea actelor normative arătate în cele ce preced, legiuitorul a dorit să instituie un regim de egalitate de tratament în ceea ce privește șansele desfășurării activității economice, promovând soluții legale menite să asigure reparații în ceea ce privește tratamentul datoriilor acumulate la bugete, pentru toate societățile comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a acestor ordonanțe, astfel cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 26/2004. Totodată, reclamanta apreciază că nu poate fi reținută susținerea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în sensul că obligația conținută de art. 7.1.3. din contract nu este una de rezultat, ci de diligențe și din această cauză, societatea nu poate beneficia de înlesniri, întrucât textul legal are cerința ca în contract să se facă referire la acordarea de înlesniri și nu ca prin contract să se acorde în mod expres înlesniri.

A mai arătat reclamanta, că și în situația în care contractul de privatizare nu ar fi cuprins prevederi referitoare la acordarea de înlesniri erau aplicabile dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004, articol menținut și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 26/2005, fiind un text prin care se rezolvă consolidarea privatizărilor prin acordarea de înlesniri în mod egal, art. II al O.U. G. nr. 26/2005 prevăzând acordarea de înlesniri pentru toate societățile privatizate care îndeplinesc condițiile menționate, diferențierea făcându-se doar în funcție de legea în baza căreia s-a făcut privatizarea: Legea nr. 137/2002, pentru societățile privatizate după data de 1 decembrie 2001 și O.U.G.

nr. 26/2004, pentru toate societățile privatizate până la intrarea în vigoare a ordonanței. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și arătând, în esență, că având în vedere prevederile legale aflate în vigoare la data transferului dreptului de proprietate, nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca societatea reclamantă să poată beneficia de acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante, conform art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, întrucât acestea nu sunt prevăzute și individualizate nici în contract și/sau în actul normativ în vigoare la data transferului de proprietate.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 629/CA din 25 septembrie 2006, a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că reclamanta nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004 și nu sunt incidente nici dispozițiile art. 49 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2004, modificată. Totodată, instanța de fond a reținut că nici dispozițiile legale ulterioare nu sunt aplicabile, în condițiile în care privatizarea s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002, iar SC Ș.N. SA Sulina nu cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, fără a le structura conform dispozițiilor art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține că intimata și instanța de fond greșit au reținut că art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2004 reglementează consolidarea privatizării societăților comerciale privatizate după 1 decembrie 2001, situație în care SC Ș.N. SA Sulina nu se regăsește și că privatizarea SC Ș.N. SA Sulina nu se circumscrie nici prevederilor art. II din O.U.G. nr. 26/2005, tocmai pentru că nu se încadrează în cele ale O.U.G.

nr. 26/2004. Astfel, arată recurenta, instanța de fond nu a avut în vedere că la momentul în care a înaintat solicitarea începerii procedurii către A.V.A.S., textul art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004 nu prevedea în alin. (1) limitarea datei privatizării beneficiare la 1 decembrie 2001, solicitarea sa cu privire la consolidarea privatizării șantierului ar fi trebuit soluționată în raport cu prevederile legale în vigoare la acea dată. De asemenea, se susține că societatea a fost privatizată după 1 decembrie 2001, respectiv la 15 ianuarie 2002, conform clauzei contractuale privind transferul de proprietate pe pachetul de acțiuni, iar nu la data semnării contractului. Mai susține recurenta, că instanța de fond a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 49 care reglementează consolidarea privatizării în două ipoteze distincte, societatea întemeindu-și cererea pe prevederile art. 49 alin. (3) din O.U.G.

nr. 26/2004, nefiind, deci, posibilă nici invocarea unei răspunderi contractuale a vânzătorului. Mai mult, arată recurenta, circumscrierea privatizării SC Ș.N. SA Sulina, în ipoteza art. 49 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2004, face ca și prevederile art. II din O.U.G. nr. 26/2005 să-i fie aplicabile, contrar celor reținute de instanța de fond. O altă critică vizează și faptul că, deși instanța de fond a reținut că cea care trebuia să întreprindă demersurile pentru acordarea înlesnirilor la plată, trebuia să fie chiar Ș.N., totuși aceasta nu a reținut lipsa calității procesuale active și nici nu putea să o facă, întrucât recurenta-reclamantă deține peste 99% din capitalul social al societății. În plus, recurenta arată și că instanța de fond a reținut în mod eronat că la data privatizării societății nu ar fi existat vreun act normativ care să prevadă posibilitatea acordării înlesnirilor la plată, atâta timp cât a făcut referire la dispozițiile în vigoare ale O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. La data de 16 februarie 2006, recurenta-reclamantă a formulat precizări ale motivelor de recurs, susținând, în esență, că SC Ș.N. SA Sulina poate beneficia de înlesniri, atât conform prevederilor actelor normative în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (art. 15 2 din O.U.G. nr. 88/1997 și O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare), cât și în conformitate cu art. 7.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare (clauză în care, potrivit legii, se face referire la înlesniri și care sunt textual aceleași cu cele ale art. 15 2 din O.U.G.

nr. 88/1997), creditorul bugetar trebuind, în final, să acorde mai multe sau cel puțin una dintre următoarele înlesniri: scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări, invocând, totodată, și dispozițiile Codului civil (art. 969-977, art. 970 alin. (2), art. 978 și art. 984). Recurenta revine și cu precizări referitoare la aplicarea dispozițiilor alin. (2) al art. II din O.U.G. nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, așa cum au fost modificate și completate prin pct. 2 și 3 ale articolului unic din Legea nr. 244/2005, arătând că Ș.N. îndeplinește condițiile pentru a beneficia de acordarea înlesnirilor de plată prin emiterea ordinului comun conform art. 49 din O.U.G.

nr. 26/2004, întrucât prin O.U.G. nr. 26/2005, modificată prin Legea nr. 244/2005, s-au reglementat măsuri reparatorii. În concluzie, recurenta solicită ca Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală să fie obligat la emiterea ordinului comun pentru SC Ș.N. SA Sulina, potrivit dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. și consolidarea unor privatizări, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, așa cum au fost modificate și completate prin pct. 2 și 3 ale articolului unic din Legea nr. 244/2005, în acest fel realizându-se consolidarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT 21 din 17 octombrie 2001 și alinierea societății comerciale SC Ș.N.

SA Sulina la egalitate cu celelalte societăți comerciale privatizate care au beneficiat de astfel de facilități. Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluției instanței de fond, cu toate probele administrate, precum și toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, conform dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004 (M. Of. nr. 385/30.04.2004) „p entru societățile comerciale privatizate de A.P.A.P.S. și la care în dosarele de prezentare în vederea privatizării nu a fost prevăzută posibilitatea acordării de înlesniri la plata obligațiilor bugetare și/sau a creanțelor proprii ale A.P.A.P.S.

față de aceste societăți comerciale, dar contractele de privatizare deja încheiate cuprind prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, la solicitarea A.P.A.P.S., creditorii bugetari și/sau A.P.A.P.S., după caz, vor acorda înlesnirile la plată prevăzute în contracte, dar în limita prevederilor din actele normative în vigoare la data privatizării acestora” . Ulterior, forma inițială a textului de lege a fost modificată, în sensul că „s ocietățile comerciale cu capital majoritar de stat, privatizate după 1 decembrie 2001 și până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și la care în dosarele de prezentare în vederea privatizării nu a fost prevăzută posibilitatea acordării de înlesniri la plata obligațiilor bugetare și/sau a creanțelor proprii față de aceste societăți comerciale, beneficiază de înlesnirile la plată prevăzute în: a) contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni; sau b) în actele normative care prevedeau acordarea de înlesniri, în vigoare la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

La solicitarea A.P.A.P.S., creditorii bugetari și/sau A.P.A.P.S., după caz, vor acorda înlesnirile la plată prevăzute în contracte sau cele prevăzute în actele normative în vigoare la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Societățile comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și la care în contractele de privatizare deja încheiate sunt cuprinse prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, datorate și neachitate la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, vor beneficia de emiterea ordinelor comune pentru acordarea înlesnirilor prevăzute în contract”, modificarea fiind realizată prin Legea nr. 442/2004, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 26/2004 (M. Of. nr. 1005/1.11.2004). Apoi, prin art. II din O.U.G. nr. 26/2005 (M. Of. nr. 296/2005), s-a prevăzut că :„(1) Înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se vor derula potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data acordării. (2) Societățile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și/sau care au clauze în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare, cu creditorii bugetari, vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, și/sau ale O.U.G.

nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. și consolidarea unor privatizări, cu modificările și completările ulterioare, după caz ”, text modificat prin Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005 (M. Of.

nr. 637/20.07.2005), în sensul că „societățile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau la care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cuprinzând clauze referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare, cu creditorii bugetari vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 18 alin. (6 2 ) și/sau ale O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S.

și consolidarea unor privatizări, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004 , cu modificările ulterioare, după caz”. În cauză, este de necontestat că recurenta-reclamantă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, cu A.P.A.P.S., sucursala Regională Sud Est, iar potrivit dispozițiilor pct. 7.1.3. din contract, vânzătorul se obligă să sprijine societatea în demersurile întreprinse de aceasta privind scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări la plata obligațiilor bugetare datorate de societate. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesteia nu-i sunt aplicabile dispozițiile mai sus arătate, iar răspunsul comunicat de intimata-pârâtă este în deplină concordanță cu dispozițiile legale și situația de fapt corect stabilită de instanța de fond.

De altfel, chiar din conținutul acțiunii rezultă conștientizarea fragilității susținerilor recurentei-reclamante care încearcă să-și motiveze juridic demersul deși nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de facilitățile solicitate. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea împotriva sentinței civile nr. 629/CA din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.