ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2005, reclamanta SC E. SA București cheamă în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 821.779,27 lei (RON), a dobânzii aferente și a prejudiciului rezultat din încălcarea obligațiilor contractuale, precizat la 21 septembrie 2005 ca fiind limitat la dobânda legală, determinată până la data sesizării instanței, în sumă de 9.758,86 lei, debitul global solicitat fiind astfel de 831.538,41 lei.

Prin sentința comercială nr. 5154 din 21 decembrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 831.538,41 lei (RON) reprezentând 821.779,27 lei (RON), debit principal, contravaloarea sumei încasate prin executarea fără drept, la 10 iunie 2005, a scrisorii de garanție bancară de participare la negociere nr. 20 din 16 februarie 2005 emisă de L.B. și 9.758,86 lei (RON), dobândă legală datorată la debitul principal până la data sesizării instanței, 8 iulie 2005, obligă pârâta la plata dobânzii legale calculate la debitul anterior arătat, în continuare, până la plata integrală a datoriei, cu 11.327 lei (RON) cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că nu se poate imputa reclamantei o revocare intempestivă a acceptării ofertei finale sau refuzul de a semna contractul de vânzare cumpărare având ca obiect acțiunile SC M. SA, situație față de care executarea de către pârâtă a scrisorii de garanție bancară este lipsită de justificare legală, încasarea sumei respective în dauna reclamantei reprezentând pentru pârâtă o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului său, impunându-se repetirea sumei reprezentând contravaloarea garanției bancare încasate fără drept și plata dobânzii legale aferente de la data acestei încasări și până la plata integrală a debitului.

Prin decizia comercială nr. 225 din 28 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, reținând că refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare provine de la apelanta pârâtă fiind determinat de intervenirea O.U.G. nr. 26/2005 care a modificat oferta publică de privatizare lansată la 14 ianuarie 2005, astfel că intimata reclamantă nu are vreo culpă în nerealizarea obligației înscrise în oferta sa finală, ceea ce conduce la pierderea dreptului apelantei pârâte de a încasa suma menționată în scrisoarea de garanție bancară, fiind astfel obligată să restituie suma încasată necuvenit și să plătească dobânzile legale comerciale aferente acestei sume.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea în totalitate a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantei intimate ca neîntemeiată. Recurenta reproșează instanței de apel pronunțarea unei decizii cu aplicarea greșită a legii și a convenției părților, arătând că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 720 1 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât nu au luat în considerare vicierea procedurii concilierii prealabile prin neînsoțirea convocării la conciliere a recurentei de documentele doveditoare ale pretențiilor reclamantei intimate, ca și o greșită aplicare a normelor de procedură civilă deoarece instanța de fond a respins solicitarea pârâtei recurente de a se amâna judecata cauzei spre a avea mai mult timp pentru analizarea documentelor de către direcțiile sale de specialitate, iar întâmpinarea sa, depusă cu o zi înaintea termenului de judecată, a fost considerată de instanța de fond drept concluzii scrise deși alin. 2 din art. 118 C. proc. civ., fusese abrogat prin Legea nr. 219/2005, aceeași instanță admițând intimatei reclamante și proba cu interogatoriu și martori deși pârâta recurentă s-a opus, dar respingând fără motivare recurentei pârâte administrarea probei cu interogatoriu.

Recurenta invocă și greșita aplicare a dispozițiilor legislației privatizării, respectiv ale art. 34 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 577/2002 incidente în cazul refuzului ofertantului selectat de a semna contractul de vânzare cumpărare în condițiile stabilite în oferta sa finală, îmbunătățită și irevocabilă, situație în care s-a aflat reclamanta intimată și care a îndreptățit pe recurenta pârâtă să execute scrisoarea de garanție bancară nr. 20 din 16 februarie 2005 emisă de L.B. depusă de intimata reclamantă conform condiției prevăzute la pct. B din aceasta, fiind nerelevantă, în opinia recurentei, intrarea în vigoare la 8 aprilie 2005, în cursul negocierilor, a O.U.G. nr. 26/2005 care a abrogat dispozițiile legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect a aplicat legea instanța de apel, respectiv dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., stabilind că au fost îndeplinite cerințele prevăzute pentru concilierea directă, încălcarea normelor de procedură civilă fiind imputată de recurentă instanței de fond și nu celei de apel; precizează, de asemenea, intimata că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și a legislației privatizării, textul art. 34 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 577/2002 invocat de recurentă fiind aplicabil numai dacă ar mai fi existat posibilitatea încheierii contractului în condițiile cadrului legislativ de la momentul ofertei și dacă negocierile ar fi fost finalizate de părți, ipoteză nerealizată în fapt ca urmare a inexistenței posibilității legale de acordare a înlesnirilor pentru plata creanțelor bugetare restante, consecință a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 26/2005, în speță nefiind vorba de refuzul reclamantei intimate de a semna contractul ci de nefinalizarea negocierilor în vederea încheierii acestuia, iar recurenta neadresând intimatei invitația la semnarea menționatului contract. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect a reținut instanța de apel că procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., a fost îndeplinită față de pârâta recurentă, excepția prematurității cererii invocată de aceasta fiind întemeiat respinsă de instanța de fond, întrucât s-a făcut dovada convocării la conciliere a pârâtei recurente prin fax cu precizarea în scris a pretențiilor reclamantei intimate și a temeiului lor legal, cu respectarea dispozițiilor art. 720 1 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., fiind nerelevantă neanexarea tuturor actelor doveditoare, întrucât acestea, pe de o parte, au fost anexate cererii de chemare în judecată, conform dispozițiilor art. 720 3 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, ele emanau de la pârâtă și, deci, se aflau deja în posesia sa. Critica vizând nerespectarea dreptului la apărare al recurentei pârâte de către instanța de fond, pe lângă faptul că nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, este și nefondată întrucât recurenta pârâtă nu a depus întâmpinarea până la primul termen din 7 septembrie 2005, în cauză au fost date mai multe termene la care pârâta a fost reprezentată, iar instanța i-a admis probele utile și concludente pentru cauză, astfel că aceasta urmează a fi respinsă.

Se constată, de asemenea, că instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 577/2002, acestea nefiind incidente în cauză întrucât nu se poate reține refuzul reclamantei intimate de a încheia contractul în limitele condițiilor ofertei publice de vânzare lansate de recurenta pârâtă la 14 ianuarie 2005, și care conținea și referire la înlesniri pentru plata creanțelor bugetare restante prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002, și ale ofertei finale a reclamantei intimate îmbunătățită și irevocabilă din 25 martie 2005, ci doar o nefinalizare a negocierilor în condițiile în care, ca urmare a intrării în vigoare la 11 aprilie 2005 a O.U.G.

nr. 26/2005 prin care se abrogă dispozițiile art. 18 din Legea nr. 137/2002 și, deci, a certitudinii datoriilor bugetare restante ale societății comerciale M. SA Iași atestate de certificatul nr. 46610 din 29 martie 2005 emis de Primăria Iași, pârâta recurentă modifica oferta de privatizare cerând reclamantei și încheierea prealabilă a unui protocol/acord social cu Sindicatul Liber Independent din SC M. SA, ca „anexă la contract, parte integrantă a acestuia” și nemaifiind în măsură să acorde facilitățile prevăzute de Secțiunea B p. 3-8 din dosarul de prezentare; nefinalizarea negocierilor rezultă cu claritate din conținutul Procesului-verbal nr. 12 din 18 aprilie 2005 conform căruia urma să fie comunicată reclamantei hotărârea conducerii pârâtei recurente cu privire la introducerea în contract a clauzelor solicitate de intimată în condițiile modificării cadrului legislativ inițial, comunicare ce nu s-a mai făcut, dar, în schimb, pârâta recurentă a executat scrisoarea de garanție bancară depusă de reclamanta intimată.

Față de nefinalizarea acestor negocieri, corect a reținut instanța de apel că în cauză nu se poate constata refuzul reclamantei intimate de a încheia contractul și nici vreo culpă în acest sens în sarcina ei, astfel că nu poate fi sancționată prin pierderea garanției înglobate în scrisoarea de garanție bancară executată neîntemeiat de către recurenta pârâtă la 3 iunie 2005 cu invocarea punctului b din menționata scrisoare de garanție. Față de acestea, reținându-se că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu corecta aplicare a legii, fiind astfel legală și temeinică, și văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenta pârâtă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 225 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.