ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 968/2007

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC

S. SA Tulcea a chemat în judecată, în calitate de pârât pe M.F.P., solicitând

să fie

obligat la emiterea ordinului comun

pentru acordarea înlesnirilor la plată

a

obligațiilor bugetare ale SC S. SA Tulcea în conformitate cu

prevederile

O.U.G. nr. 26/2005, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 244/2005 și ale art. 49 din O.U.G.

nr. 26/2004, aprobată

cu modificări

și completări prin Legea nr. 442/2004 în baza prevederilor

contractului

de privatizare din 18 aprilie 2000.

S-a învederat de către reclamantă că a urmat procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004

prin care a solicitat

reanalizarea cererii

de acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare

însă pârâtul și-a menținut punctul de vedere, în

sensul că societatea

reclamantă nu

îndeplinește condițiile legale pentru a putea beneficia de

acordarea de

înlesniri la plata obligațiilor bugetare.

Motivează, în

esență, reclamanta că după privatizare a făcut

numeroase demersuri pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor

bugetare, după intrarea în vigoare atât a O.U.G. nr. 26/2004, cât și a

O.U.G. nr. 26/2005.

Prin sentința civilă nr. 545/ CA din 4 iulie 2006, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios

administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanta SC S. SA

Tulcea.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că reclamanta a solicitat să se dispună aplicabilitatea

prevederilor art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, respectiv de a beneficia de consolidarea

privatizării prin emiterea

ordinului comun

de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare

ale

societății, prevalându-se de contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 18 aprilie 2000 unde la art. 7.1.3 se

prevede că vânzătorul

se obligă să efectueze demersurile legale privind

scutiri, reduceri,

amânări, eșalonări la

plata obligațiilor bugetare datorate de societate.

În

acest sens, reține instanța de fond, că autoritatea implicată în

privatizare și-a îndeplinit obligația de

diligentă prin adresele înaintate către A.N.A.F. însă cum în contract nu s-a

prevăzut acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante în

conformitate cu prevederile art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, susținerile

reclamantei nu pot fi reținute.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC S. SA Tulcea criticând-o pentru nelegalitate

arătând că motivația instanței de fond este în contradicție cu orice logică și

că nu poate fi de natură a înfrânge dispozițiile exprese ale legiuitorului care

prevăd că pentru societățile privatizate înainte de anul 2004 (așa cum este

cazul SC S. SA privatizată în anul 2000) și în contractele cărora s-au făcut

referiri (și nu „s-au acordat") la acordarea de înlesniri pentru plata

obligațiilor bugetare restante, vor beneficia de înlesnirile prevăzute în

contract sau, chiar mai mult, de cele prevăzute în actele normative în vigoare

la data privatizării.

În aceiași măsură,

arată recurenta, și al doilea alineat al motivării instanței de fond face ca

hotărârea recurată să poată fi cenzurată pentru nelegalitate întrucât aceasta

nu face decât un rezumat al prevederilor O.U.G. nr. 26/2005, care face

trimitere la O.U.G. nr. 26/2004 si la Legea nr. 137/2001.

Examinând motivele de

recurs, soluția instanței de fond, actele normative aplicabile în cauză, în

raport și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Dispozițiile alin. (1)

ale art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004 sunt aplicabile in cazul societăților

comerciale cu capital majoritar stat, privatizate după 1 decembrie 2001 si pana

la data intrării in vigoare a acestui act normativ, nu si in cazul SC S. SA

Tulcea care a fost privatizată anterior acestei date, conform Contractului de

vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 aprilie 2000.

Dispozițiile alin.

(2) si (3) ale art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004 sunt aplicabile in cazul

societăților comerciale privatizate pana la data intrării in vigoare a O.U.G. nr.

26/2004 și la care în contractele de privatizare deja încheiate sunt cuprinse

prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, datorate si

neachitate la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor și

vor beneficia de emiterea ordinelor comune pentru acordarea înlesnirilor

prevăzute în contract sau cele prevăzute în actele normative în vigoare la data

transferului dreptului de proprietate.

Potrivit art. 7.1.3

din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18 aprilie 2000, încheiat

între F.P.S. în calitate de vânzător și SC S. SA Tulcea în calitate de

cumpărător, F.P.S. (A.V.A.S.) nu si-a asumat o obligație de rezultat, ci o

obligație de diligentă, respectiv s-a obligat sa sprijine societățile în

demersurile întreprinse de acestea privind obținerea de înlesniri la plata

obligațiilor bugetare datorate de societăți, deoarece așa cum a recunoscut si

contestatoarea, O.U.G. nr. 8/1997 în baza căreia s-a privatizat SC S. SA Tulcea

nu reglementa procedura si competențele de acordare a înlesnirilor la plata

obligațiilor bugetare.

Astfel, nu au fost

îndeplinite condițiile legale pentru ca SC S. SA Tulcea să poată beneficia de

acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante in conformitate

cu art. 49 din O.U.G. nr. 26/2004, deoarece acestea nu au fost prevăzute si

individualizate nici in contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18

aprilie 2000 si/ sau nici în actul normativ in vigoare la data transferului

dreptului de proprietate.

Prin O.U.G. nr. 26/2005

aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 244/2005, au fost abrogate

dispozițiile legale care prevedeau acordarea de înlesniri la plată, legiuitorul

reglementând prin art. II din actul normativ invocat, doar dispoziții

tranzitorii pentru înlesnirile la plată aflate in derulare, precum si pentru

societățile care îndeplinesc condițiile legale menționate mai sus.

Pentru aceste

considerente, înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios

prevederile legale aplicabile în materie, astfel că recursul este nefondat și

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va

respinge ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de SC S. SA, împotriva sentinței nr.

545 din 4 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.