ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 114/CA din 20 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a respins contestația formulată de SC V.B. SA (fostă SC V.V. SA) împotriva Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și a Ministerului Finanțelor Publice, pentru anularea Ordinului comun nr. 1047 din 3 noiembrie 2003, emis de aceste autorități publice, ca nefondată. În motivare s-a reținut, în esență, că actul administrativ atacat privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul de stat datorate și neachitate de reclamantă, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 254/2002 și O.G.

nr. 61/2002. Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât, deși art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002, prevede că societățile comerciale privatizate potrivit O.U.G. nr. 198/1999, beneficiază necondiționat de scutirea la plata debitelor provenite din penalități și majorări de întârziere pentru neplata la termen a obligațiilor la bugetul statului și de eșalonarea obligațiilor bugetare, prin ordinul ministerial atacat s-au instituit obligații suplimentare constând în plata unor dobânzi și constituirea de garanții.

Recursul este nefondat. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002, societățile comerciale privatizate potrivit O.U.G. nr. 198/1999, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă și ale Legii nr. 268/2001, beneficiază de scutirea de la plata debitelor provenite din penalități și majorările de întârziere pentru neplata la termen a obligațiilor la bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, cu excepția sumelor provenite din redevență și la bugetul asigurărilor sociale de stat, și de eșalonare a obligațiilor bugetare menționate la alin. (1), cu excepția sumelor provenite din redevență”.

Textul precitat, cu caracter de normă specială, stabilește facilitățile acordate unei categorii de societăți comerciale din care face parte și recurenta-reclamantă și procedura de acordare a scutirilor sau eșalonărilor la plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare. Evident că debitele provenite din penalități și majorări de întârziere pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare eșalonate în baza art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002 și care nu sunt achitate la termenele scadente (potrivit eșalonării) sunt tot obligații bugetare a căror colectare este reglementată prin O.G. nr. 61/2002 care constituie legea-cadru în materia colectării creanțelor bugetare.

Întrucât norma specială (Legea nr. 254/2002) nu conține prevederi derogatorii de la norma generală (O.G. nr. 61/2002), Ordinul nr. 831/2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor, și Mediului și Ministerului Finanțelor Publice, atacat, prin care s-a acordat reclamantei-recurente, eșalonarea la plata unor sume restante la bugetul de stat, totalizând 67.284.485.466 lei, cu obligația de constituire a unei garanții și a calculării de dobânzi pentru sumele eșalonate și neachitate la termenele scadente, este legal emis. Așa fiind, constatând că sentința recurată este temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V.B. SA împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 20 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat, Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.