ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 114/CA

din 20 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ,

a respins contestația formulată de SC V.B. SA (fostă SC V.V. SA) împotriva

Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și a Ministerului

Finanțelor Publice, pentru anularea Ordinului comun nr. 1047 din 3 noiembrie

2003, emis de aceste autorități publice, ca nefondată.

În motivare s-a reținut, în

esență, că actul administrativ atacat privind acordarea de înlesniri la plata

obligațiilor la bugetul de stat datorate și neachitate de reclamantă, a fost

emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 254/2002

și O.G. nr. 61/2002.

Împotriva sentinței, reclamanta

a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În acest sens, prin motivele

depuse la dosar, recurenta susține că hotărârea atacată este netemeinică și

nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât,

deși art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002, prevede că societățile comerciale

privatizate potrivit O.U.G. nr. 198/1999, beneficiază necondiționat de scutirea

la plata debitelor provenite din penalități și majorări de întârziere pentru

neplata la termen a obligațiilor la bugetul statului și de eșalonarea

obligațiilor bugetare, prin ordinul ministerial atacat s-au instituit obligații

suplimentare constând în plata unor dobânzi și constituirea de garanții.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit art. 1

alin. (4) din Legea nr. 254/2002, societățile comerciale privatizate potrivit O.U.G.

nr. 198/1999, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare

terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă și ale Legii nr.

268/2001, beneficiază de scutirea de la plata debitelor provenite din

penalități și majorările de întârziere pentru neplata la termen a obligațiilor

la bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, cu excepția sumelor provenite

din redevență și la bugetul asigurărilor sociale de stat, și de eșalonare a

obligațiilor bugetare menționate la alin. (1), cu excepția sumelor provenite din

redevență”.

Textul precitat, cu caracter

de normă specială, stabilește facilitățile acordate unei categorii de societăți

comerciale din care face parte și recurenta-reclamantă și procedura de acordare

a scutirilor sau eșalonărilor la plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor

și a altor venituri bugetare.

Evident că debitele

provenite din penalități și majorări de întârziere pentru neplata la termen a

obligațiilor bugetare eșalonate în baza art. 1 alin. (4) din Legea nr. 254/2002

și care nu sunt achitate la termenele scadente (potrivit eșalonării) sunt tot

obligații bugetare a căror colectare este reglementată prin O.G. nr. 61/2002 care

constituie legea-cadru în materia colectării creanțelor bugetare.

Întrucât norma specială

(Legea nr. 254/2002) nu conține prevederi derogatorii de la norma generală (O.G.

nr. 61/2002), Ordinul nr. 831/2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor,

Apelor, și Mediului și Ministerului Finanțelor Publice, atacat, prin care s-a acordat

reclamantei-recurente, eșalonarea la plata unor sume restante la bugetul de

stat, totalizând 67.284.485.466 lei, cu obligația de constituire a unei

garanții și a calculării de dobânzi pentru sumele eșalonate și neachitate la

termenele scadente, este legal emis.

Așa fiind, constatând că

sentința recurată este temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V.B. SA împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 20 mai 2004 a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat,

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2005.