ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2009

Deliberând asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2009, pronunțată

în dosarul nr. 580/39/2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, în temeiul art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de persoana solicitată

C.M., cu soluționarea excepțiilor de neconstituționale a disp. art. 77-100,

art. 102, art. 106 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea internațională în

materie penală, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Prin

încheierea din data de 10

decembrie 2008 a acestei instanțe s-a dispus luarea, față de persoana

solicitată C.M., a măsurii de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de

zile, începând cu aceeași dată.

Măsura

a fost ulterior menținută, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea nr. 14

din data de 02 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, definitivă prin decizia

penală nr. 2156 din data de 09 iunie 2009a ÎCCJ.

A

invocat persoana solicitată neconstituționalitatea disp. art. 77-100 inclusiv, art.

102, art. 105, art. 106 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, susținând că

aceste dispoziții intră în contradicție cu textele articolelor art. 20 alin. (2),

art. 21, art. 23, art. 24 și art. 124 din Constituție.

A

arătat persoana solicitată că dispozițiile legale în vigoare nu asigură o

exercitare efectivă a dreptului la apărare, a dreptului la libertate

individuală și a dreptului la un proces echitabil, a accesului la justiție și

se încalcă dispozițiile

constituționale

privind înfăptuirea justiției, prin aceea că judecătorul național nu are

posibilitatea verificării dosarului organului judiciar străin care solicită

predarea unei persoane, pentru a se convinge de seriozitatea acuzațiilor și necesitatea

emiterii mandatului european de arestare.

Or,

rezultă de aici că aceste critici, în concret, nu vizează textele

de lege

pretins neconstituționale prin

raportare la articolele din Constituție, ci tind la completarea legii cu noi

dispoziții normative.

Persoana

solicitată, deși a precizat că dispozițiile legale mai susmenționate vin în

contradicție cu prevederile art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23, art. 24 și art.

124 din Constituția României, nu a motivat în niciun fel prin ce anume se aduce

atingerea acestor texte din legea fundamentală, nefiind astfel îndeplinită

condiția imperativă de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții

Constituționale prevăzută de

disp.

art. 10

alin. (2) rap. la

disp.

art. 29

alin. (4) din Legea nr. 42/1992,

republicată.

Împotriva acestei încheieri a formulat

recurs persoana solicitată C.M.

Recursul formulat este tardiv.

Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, împotriva

încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, se poate formula

recurs, la instanța superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

În cauză se observă că încheierea

atacată, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

privire la excepția de neconstituționalitate, a disp. art. 77-100, art. 102,

art. 105 și art. 106 din Legea nr. 302/2004, a fost pronunțată la data de 19 iunie

2009 ora 13

05

, oră de la care începe să curgă termenul de 48 ore

pentru declararea recursului.

După cum se constată din actele

dosarului, persoana solicitată C.M. a formulat recurs la data de 22 iunie 2009,

după cum rezultă din ștampila aplicată de oficiul poștal pe plicul de

corespondență.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. pen.,

la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul

menționat în actul care a provocat curgerea termenului, cu excepțiile prevăzute

de lege.

Termenele pe ore, (cum este și cazul în speță)

se calculează pe unități libere de timp [art. 186 alin. (2) C. proc. pen.], în

sensul că ora de la care începe să curgă termenul și ora în care termenul se

împlinește, nu intră în durata termenului.

Aceasta înseamnă că în speță, pentru a

putea fi declarat în termenul legal prev. de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

persoana solicitată C.M. trebuia să formuleze recursul până la data de 21 iunie

2009 ora 15

05

, având în vedere că durata termenului material este mai

mare cu 2 unități de timp (respectiv 2 ore), decât termenul procedural în sine.

Înalta Curte constată că în cauză nu este

aplicabilă prorogarea termenelor, prevăzută de art. 186 alin. (4) C. proc. pen.,

potrivit căreia atunci când ultima zi a unui termen este o zi nelucrătoare (în

speță, ziua de 21 iunie era duminică, zi nelucrătoare), termenul expiră la

sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

După cum rezultă din interpretarea disp.

art. 186 alin. (4) C. proc. pen., prorogarea generală a termenelor este

aplicabilă tuturor termenelor procedurale a căror durată este fixată pe zile,

luni sau ani.

Cum în speță, termenul procedural de

declarare a recursului este de 48 de ore, nefiind aplicabilă prorogarea

generală reglementată în textul de lege anterior citat, rezultă că pentru

formularea în termen a recursului, acesta trebuia să fi fost declarat până la

ora 15

05

a zilei de 21 iunie 2009.

În consecință, având în vedere că re

cursul a fost declarat în data de 22 iunie 2009, deci după expirarea termenului

legal prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv recursul declarat de persoana

solicitată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de persoana solicitată C.M.

împotriva încheierii din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008.

Obligă recurentul persoană solicitată la

160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 iulie 2009.