ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1739/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin Încheierea nr. 2 din 5 decembrie 2008, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava de arestare a persoanei solicitate C.M., împotriva căreia la 12 noiembrie 2008 a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura din Berlin-Republica Germania. În temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus arestarea pe o perioadă de 5 zile de la 5 decembrie 2008 până la 9 decembrie 2008. Ulterior la 10 decembrie 2008, aceeași instanță a dispus luarea față de persoana solicitată C.M. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile, măsură prevăzută de art. 145 C. proc.

pen. Prin aceeași încheiere din 10 decembrie 2008 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocată de apărarea persoanei solicitate și a fost suspendată judecata. Ulterior la 5 ianuarie 2009, 2 februarie 2009, 2 martie 2009, 1 aprilie 2009 și 4 mai 2009 a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe durate de câte 30 zile. Împotriva încheierilor de ședință din 2 martie și 1 aprilie 2009 persoana solicitată a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 821 din 9 martie 2009 și 1858 din 10 aprilie 2009 a respins recursurile ca nefondate și a menținut măsura. La 4 mai 2009, Secția penală de la Curtea de Apel Suceava a procedat conform art. 90 din Legea 302/2004 și art. 145 alin. (2) C. proc.

pen. și în temeiul art. 90 alin. (1) din legea modificată a menținut obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 zile până la 7 iunie 2009 inclusiv. Motivul este acela că nu a fost soluționată excepția de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională iar temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin. Împotriva încheierii cu nr. 10 din 4 mai 2009 a declarat recurs persoana solicitată care a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai există, are afaceri comerciale în alte localități și nu se poate deplasa pentru a semna contracte. Recursul este nefondat. Prima instanță a motivat că după înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea persoana solicitată a fost cea care a invocat excepția de neconstituționalitate a unor texte din Legea nr. 302/2004 fapt ce a dus la amânarea repetată și prelungirea măsurii până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

S-a mai motivat că în lipsa deciziei și pentru a asigura predarea în bune condiții a persoanei solicitate în cazul în care se va decide acest lucru, se justifică menținerea în continuare a măsurii prevăzută de art. 145 C. proc. pen. Pentru aceste considerente instanța a respins cererea formulată de persoana solicitată pentru revocarea măsurii. Având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea se mențin fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 145 alin. (2) C. proc. pen. în mod temeinic și legal prima instanță a prelungit măsura pe timp de 30 zile. Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii nr. 10 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 mai 2009.