ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2010

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1185/07 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a), c) - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe C.C.L., la pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani, conform art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor obligații prevăzute de art. 86 2 lit. a), b), c), d) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 septembrie 2007 la zi. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.C.L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 176/UP din 12 septembrie 2007 emis de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză. Au fost respins ca neîntemeiate pretențiile civile ale părții civile C.R.F.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei RON daune morale către partea civilă C.R.F. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că, în noaptea de 10/11 septembrie 2007, inculpatul l-a lovit pe numitul C.R.F. cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni grave. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea vătămată C.R.F. În apelul său, Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate și cu privire la omisiunea pronunțării asupra despăgubirilor civile solicitate de Spitalul Universitar București.

Cu ocazia judecării apelului, reprezentantul Parchetului a mai criticat și omisiunea instanței de a se pronunța asupra pedepsei complementare, iar în privința daunelor materiale este evident că există, chiar dacă acestea nu au fost dovedite. În apelul său, partea vătămată a depus concluzii scrise prin care a arătat cuantumul daunelor morale acordate, precum și neacordarea daunelor materiale în sumă de 5.000 lei. A mai solicitat și acordarea cheltuielilor ocazionate de angajarea avocatului. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, având în vedere criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate.

Este întemeiată critica Parchetului referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, întrucât fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu un cuțit în zona toracelui stâng provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, prezintă un grad de pericol social concret deosebit de ridicat, având în vedere valoarea lezată, urmarea produsă, respectiv pierderea splinei, timpul în care a fost comisă, precum și mijlocul folosit, un cuțit cu lama de circa 10 cm, apt prin el însuși să producă leziuni letale. Având în vedere și poziția procesuală oscilantă a inculpatului, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului în modalitatea suspendării sub supraveghere nu corespunde scopului preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

A menținut circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond, având în vedere conduita bună a inculpatului dinainte de comiterea faptei, care rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar, precum și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii - rezultând din prezentarea sa în fața autorității. S-a apreciat că inculpatul trebuie obligat și la daune materiale, care chiar dacă nu au fost dovedite în concret, este evident că există ca urmare a spitalizării părții vătămate, fiind de notorietate cheltuielile care se fac în asemenea ocazii. De asemenea, instanța a omis să se pronunțe asupra pretențiilor formulate de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București, deși prin adresa din 26 august 2008, această parte s-a constituit parte civilă cu suma de 11.015,75 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare necesare îngrijirii părții vătămate.

Este întemeiată și critica părții vătămate referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată având în vedere chitanța depusă la fila 150 dosar de fond și în raport de prevederile art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În ceea ce privește daunele morale acordate, Curtea a apreciat că la acest moment sunt îndestulătoare, fiind de natură să acopere suferințele părții vătămate, precum și un prejudiciu viitor, constând în efortul suplimentar la care va fi supusă partea vătămată, urmare a pierderii unui organ. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 116 din 12 mai 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă C.R.F.

împotriva sentinței penale nr. 1185 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 4227/3/2008. A desființat parțial sentința și, în fond: A înlăturat aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A obligat pe inculpat la 3.000 lei despăgubiri civile materiale către partea civilă și la 11.015,75 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgență București.

A obligat pe inculpat la 300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpatul C.C.L. și partea civilă C.R.F. Partea civilă nu a motivat în scris recursul formulat și, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral. Inculpatul C.C.L. a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, privind înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii. În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul a criticat hotărârea instanței de apel și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, fiind obligat să plătească daune materiale părții civile, fără ca acestea să fie dovedite.

Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat. Astfel, din probele administrate în cauză, probe care au fost redate integral în hotărârea primei instanțe, Înalta Curte reține că în noaptea de 10/11 septembrie 2007, părțile au participat la o petrecere aniversară, iar pe fondul consumului de alcool, între aceștia a izbucnit un conflict, care a degenerat în violențe reciproce. În aceste împrejurări, inculpatul a aplicat părții civile o lovitură cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng, provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus viața în pericol. Leziunile au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală.

Din același raport de expertiză rezultă că victimei i s-a exclus, chirurgical, splina. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. Se constată că, în cauză, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul sancțiunii, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare. Astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut că, între părți, conflictul a fost generat de către partea civilă C.R.F.

care, fără motiv, a rupt lănțișorul purtat de inculpat la gât, împrejurare care a dus la exercitarea reciprocă de violențe. Această împrejurare rezultă atât din planșele foto, aflate la filele 58-60 dosar urmărire penală, care relevă existența unor leziuni multiple la nivelul feței, membrelor, cât și din raportul de expertiză medico-legală din 13 septembrie 2007 în care se concluzionează că inculpatul C.C.L. a prezentat leziuni traumatice, care s-au putut produce la data de 10/11 septembrie 2007 prin lovire cu corp dur și care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul la data săvârșirii faptei avea 22 ani, este necunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă, fiind caracterizat pozitiv atât în familie, cât și în societate.

Circumstanțele penale pozitive ale inculpatului au fost reținute de tribunal ca circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Și Înalta Curte apreciază că în raport de persoana inculpatului, care a avut și o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând (sigur, într-o manieră proprie, în cadrul exercitării dreptului la apărare, care presupune și dreptul de a nu se autoincrimina) și manifestând regret față de comiterea infracțiunii și consecințele acesteia, reeducarea acestuia se poate realiza chiar fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, simpla aplicare a pedepsei constituind un avertisment pentru acesta și o garanție că nu va mai săvârși alte infracțiuni.

De asemenea, se apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., a fost realizat și în perioada de 13 luni în care inculpatul a fost arestat preventiv, inculpatul având reprezentarea efectivă atât a privării de libertate, cât și a consecințelor grave ale faptei săvârșite, gravitate care, de altfel, a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei. Înalta Curte constată că instanța de apel a soluționat greșit și latura civilă a cauzei, în ceea ce privește obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale către partea civilă în cuantum de 3.000 lei. Dispoziția instanței de obligare a inculpatului la plata acestor sume este nelegală, după cum rezultă și din motivare, unde se arată că „inculpatul trebuie obligat și la daune materiale care chiar dacă nu au fost dovedite în concret, este evident că există ca urmare a spitalizării părții vătămate, fiind de notorietate cheltuielile care se fac în asemenea ocazii”.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, respectiv în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare sau prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură este cu putință. Potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Din acest text de lege rezultă că partea care are pretenții în instanță trebuie să le dovedească, ceea ce înseamnă că sarcina probei revine celui care ridică o pretenție (onus probandi incumbit actori). Ori, în cauză, partea civilă, în lipsa acordului inculpatului de a-i achita pretențiile formulate, trebuia să dovedească aceste pretenții, simpla internare a părții în spital nu echivalează cu probarea pretențiilor, iar de notorietate în acest caz este faptul că cheltuielile de spitalizare sunt suportate din fondul de asigurări.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) și d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpatul C.C.L., va casa în parte decizia penală și rejudecând, va menține hotărârea primei instanțe, precum și dispoziția referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București. Întrucât în cauză nu s-au constatat, din oficiu, alte motive de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă C.R.F., parte care, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și rejudecând, Menține sentința penală nr. 1185 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în totalitate, iar decizia atacată numai cu privire la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.R.F. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul parte civilă C.R.F. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.