ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3 din 7

ianuarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea prin care

reclamantul C.G.N. solicită, în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., anularea

Ordinului nr. S/4053 din 22 august 2007 emis de M.I.R.A., prin care s-a dispus

sancționarea sa cu „destituire din poliție”, suspendarea executării ordinului

atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform art. 15

din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată, precum și a unor daune morale.

Prin încheierea din 5

noiembrie 2007, instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de

reclamant, prin care solicită suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4053

din 22 august 2007, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14-15

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr. 3

din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, precum și a încheierii din 5

noiembrie 2007 a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct.

5, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Soluționând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2561 din 19 iunie 2008, l-a

respins ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte a reținut

că instanța de fond a reținut în mod temeinic abaterile disciplinare stabilite

în sarcina recurentului reclamant, precum și faptul că dreptul la apărare al

acestuia a fost asigurat în condițiile legale ale art. 52 din Ordinul nr. 400/2004.

A mai reținut că, în ceea ce

privește faptul că în actul prin care i-a fost comunicată sancțiunea nu a fost

menționat termenul și instanța unde poate fi contestat, urmează să se constate

că aceasta este o nulitate virtuală, actul fiind contestat în termenul legal și

la instanța competentă.

În fine, s-a reținut că

actul prin care i-a fost comunicată sancțiunea conține elemente de fapt și de

drept ale ordinului de sancționare, în raport cu care recurentul a avut posibilitatea

să-și formuleze apărările în mod adecvat.

Împotriva acestei decizii

recurentul C.G.N. a formulat contestația în anulare de față, în temeiul art. 318

teza a II-a C. proc. civ., procedură civilă.

Contestatorul a susținut că

instanța de recurs a omis, din greșeală să analizeze toate motivele de recurs

or, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei

hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat de

motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele.

Astfel, recurentul, susține

că, a fost destituit prin Ordinul ministrului de interne nr. S/II/4053 din 22

august 2007 și că procedural și legal, ministrul de interne avea obligația de a

emite un alt ordin de destituire la data de 17 octombrie 2007, pe care

recurentul să-l fi supus controlului de legalitate în contencios administrativ,

întrucât Ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 nu are caracter legal.

Contestația în anulare este

tardiv formulată, după cum se va arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu

se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă

în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,

dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă,

primul termen fiind de prescripție iar cel de-al doilea de decădere.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că decizia atacată a fost pronunțată la data

de 19 iunie 2008, dată la care contestatorul a fost prezent și asistat de

avocatul G.C., având cunoștință deci de termen, pentru promovarea unei

eventuale căi de atac.

Faptul că contestatorul a

avut cunoștință de termen rezultă și din aceea că acesta a mai formulat o

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 la data de

25 iunie 2008, în dosarul nr. 341/39/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestație respinsă ca

nefondată.

Față de cele ce preced,

introducerea contestației în anulare la data de 28 octombrie 2008 și nu în

termenul de 15 zile de la data când a luat cunoștință de hotărâre, este

tardivă, contestația urmând să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de C.G.N. împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2009.