ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3 din 7 ianuarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea prin care reclamantul C.G.N. solicită, în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., anularea Ordinului nr. S/4053 din 22 august 2007 emis de M.I.R.A., prin care s-a dispus sancționarea sa cu „destituire din poliție”, suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum și a unor daune morale. Prin încheierea din 5 noiembrie 2007, instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant, prin care solicită suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4053 din 22 august 2007, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, precum și a încheierii din 5 noiembrie 2007 a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Soluționând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2561 din 19 iunie 2008, l-a respins ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte a reținut că instanța de fond a reținut în mod temeinic abaterile disciplinare stabilite în sarcina recurentului reclamant, precum și faptul că dreptul la apărare al acestuia a fost asigurat în condițiile legale ale art. 52 din Ordinul nr. 400/2004. A mai reținut că, în ceea ce privește faptul că în actul prin care i-a fost comunicată sancțiunea nu a fost menționat termenul și instanța unde poate fi contestat, urmează să se constate că aceasta este o nulitate virtuală, actul fiind contestat în termenul legal și la instanța competentă.

În fine, s-a reținut că actul prin care i-a fost comunicată sancțiunea conține elemente de fapt și de drept ale ordinului de sancționare, în raport cu care recurentul a avut posibilitatea să-și formuleze apărările în mod adecvat. Împotriva acestei decizii recurentul C.G.N. a formulat contestația în anulare de față, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., procedură civilă. Contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis, din greșeală să analizeze toate motivele de recurs or, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat de motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Astfel, recurentul, susține că, a fost destituit prin Ordinul ministrului de interne nr. S/II/4053 din 22 august 2007 și că procedural și legal, ministrul de interne avea obligația de a emite un alt ordin de destituire la data de 17 octombrie 2007, pe care recurentul să-l fi supus controlului de legalitate în contencios administrativ, întrucât Ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 nu are caracter legal. Contestația în anulare este tardiv formulată, după cum se va arăta în continuare: Conform dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, primul termen fiind de prescripție iar cel de-al doilea de decădere.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 19 iunie 2008, dată la care contestatorul a fost prezent și asistat de avocatul G.C., având cunoștință deci de termen, pentru promovarea unei eventuale căi de atac. Faptul că contestatorul a avut cunoștință de termen rezultă și din aceea că acesta a mai formulat o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 la data de 25 iunie 2008, în dosarul nr. 341/39/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestație respinsă ca nefondată. Față de cele ce preced, introducerea contestației în anulare la data de 28 octombrie 2008 și nu în termenul de 15 zile de la data când a luat cunoștință de hotărâre, este tardivă, contestația urmând să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.G.N. împotriva deciziei nr. 2561 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.