ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerii de

față, constată următoarele:

Persoana

vătămată C.N.G. a formulat o plângere penală împotriva numiților C.D., V.P. și

N.P. pentru comiterea unor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor

de serviciu, ce i-au adus atingere intereselor sale legale prin destituirea sa

din poliție.

Ordinul

cu numărul S/2/4053 din data de 22 august 2007, privind destituirea sa din

cadrul poliției pentru comportament necorespunzător în serviciu, care aduce

atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului

instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și

a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici precum și încălcarea prevederilor

referitoare la îndatoriri și interdicții stabilite prin lege, a fost semnat de

către Ministrul internelor C.D.

Persoana

vătămată apreciază că, P.V. directorul Direcției Generale de Management și

Resurse Umane a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prin aceea că, nu a verificat modul în care s-a constituit

Consiliul de disciplină, nu a verificat ordinul de destituire ce nu cuprindea

descrierea faptei care constituia abaterea

di

sciplinară, motivele pentru care

au fost înlăturate apărările formulate de el și nu i s-a comunicat că are

dreptul să conteste ordinul de destituire.

În

accepțiunea persoanei vătămate chestorul principal de poliție N.P. a comis

infracțiune a de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a

emis o dispoziție prin care să propună destituirea sa din poliție și nu a

verificat modul în care s-a efectuat cercetarea disciplinară.

La data

de 24 noiembrie 2008 persoana vătămată a formulat o nouă plângere prin care

solicita și cercetarea comisarului de poliție T.I. pentru comiterea unei

infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece a semnat

adresa din 02 august 2007 neavând competența necesară.

Prin

aceeași cerere s-a solicitat depunerea la dosarul cauzei a Ordinului nr. 6000/2005

al Ministrului de Interne privind aprobarea competențelor de gestiune a

resurselor umane din cadrul M.I.R.A. precum și anexarea Ordinului nr. S/II/4035

la dosar. Prin rezoluția procurorului din data de 5 decembrie 2008 probele

propuse de către persoana vătămată au fost admise, în temeiul art. 202 alin. (1)

C. proc. pen. cu referire la art. 67 C. proc. pen.

Totodată,

deoarece

prin Decretul cu numărul 1197 din 01 decembrie 2008 publicat în M. Of. numărul

821 din 5 decembrie 2008 comisarul de poliție T.I. s-a înaintat în gradul

profesional de chestor de poliție, s-a constatat că cercetarea acestuia atrage

competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

admițându-se efectuarea de cercetări și față de comisarul de poliție respectiv,

în cadrul aceluiași Dosar nr. 864/P/2008.

În

funcție de cele reclamate, procurorul, a consemnat că, din actele premergătoare

în cauză a rezultat că, prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei

Administrative cu numărul S/II/4053 din 22 august 2007 - C.D., inspectorul de

poliție C.N.

G. din Poliția de Frontieră Română - Inspectoratul General

Județean al Poliției de Frontieră Suceava, se sancționează cu destituirea din poliție

pentru săvârșirea abaterilor disciplinare de comportare necorespunzătore în

serviciu, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului

și prestigiului instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici,

precum și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri și interdicții

stabilite prin lege.

S-a

reținut că, la data de 7 iulie 2007 polițistul C.N.G. a avut o atitudine

necooperantă, nesinceră și recalcitrantă față de echipa operativă, în special

față de șeful inspectoratului, refuzând să prezinte pentru control autoturismul

său, în care erau bunuri cumpărate de la magazinul D.F. din incinta punctului

poliției de frontieră Siret, afirmând și susținând că, bunurile ar fi cumpărate

de tatăl său.

Prin

aceasta a încălcat dispozițiile Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră Române nr. 55082 din 18 februarie 2004, 35575 din 28 ianuarie 2003 și

S/150239 din data de 16 iunie 2007, deoarece, fiind în îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu s-a deplasat cu autoturismul subunității în incinta

punctului de frontieră și a cumpărat mai multe bunuri de la magazinul D.F., și

nu a declarat la intrarea în serviciu suma de 37.000 lei pe care susține că

i-ar fi fost sustrasă din torpedoul mașinii.

S-a

reținut că, și după evenimentul din data de 7 iulie 2007 a avut un comportament necivilizat prin adresarea unor cuvinte jignitoare la adresa colegilor și

a șefului de inspectorat, verbal sau prin mesaje telefonice, încălcând

prevederile art. 41 lit. e) și 42 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind

Statului Polițistului și art. 3 din H.G. nr. 991 din 25 august 2005 pentru

aprobarea Codului de Etică și Deontologie al Polițistului. Cu aceeași dată, îi

încetează raporturile de serviciu și i se echivalează gradul profesional avut,

cu cel de militar de locotenent (rezervă), specialitatea „poliție de frontieră

”

.

În

încheierea ordinului s-a consemnat că, sancțiunea disciplinară poate fi

contestată în termenul legal la instanța de contencios administrativ, în

temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2003.

La data

de 23 august 2007 cu adresa numărul 153450 i-a fost comunicat conținutul

ordinului, persoanei vătămate C.N.G.

S-a

constatat că, inițial s-a întocmit un raport de cercetare prealabilă la data de

23 iulie 2007 întocmit de către comisarul șef de

poliție F.I., ofițer

desemnat cu cercetarea prealabilă la I.P.J.F. Suceava. Acest raport conține

descrierea faptei sesizate, modalități și procedee de verificare, concluzii,

cauzele care au generat și favorizat comiterea abaterii, mijloace de probă și

aprecieri privind conduita persoanei cercetate. Conține 17 pagini, fiind

descrisă succint și detaliat situația de fapt, fiind avizat de către șeful de

birou comisar de poliție A.S., consilier juridic subcomisar C.G., comisar D.I.,

iar la semnătura inspectorului de poliție C.N.G. s-a consemnat că, „refuză să

semneze”.

La

documentația ce a stat la baza ordinului de destituire se află și Încheierea

Consiliului de Disciplină al I.P.J.F. Suceava, întocmit de către Președintele

Consiliului de Disciplină comisar de poliție Cornea Constantin, membrii: -

comisar șef de poliție F.V., comisar șef de poliție B.M., secretar comisar de

poliție A.S., avizat CNP de comisar de poliție D.I., avizat de consilier

juridic subcomisar de poliție C.G. precum și procesul verbal încheiat la data

de 25 iulie 2007 orele 10,30 în ședința Consiliului de Disciplină al I.J.P.F.

Suceava.

În

dreptul semnăturii persoanei vătămate s-a consemnat că, acesta a părăsit sala

în care se desfășurau lucrările Consiliului de Disciplină în jurul orelor 13,

iar la solicitarea președintelui consiliului transmisă prin nota telefonică nr.

46 din 25 iulie 2007 la S.P.F. Siret de a se prezenta în ziua de 26 iulie 2007

orele 09,00 pentru a lua la cunoștință și a i se în mâna un exemplar din

încheiere, acesta nu s-a prezentat, astfel că, s-a procedat la trimiterea prin

poștă a copiei încheierii cu confirmare de primire atât la domiciliul cât și la

reședința ofițerului C.N.G.

În

vederea sancționării ofițerului de poliție a fost trimis un raport la Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu propunerea de „destituire din poliție”.

Persoana

vătămată a contestat sancțiunea disciplinară la ministrul de interne, fiindu-i

comunicat răspunsul prin adresa cu numărul 114179 din 4 octombrie 2007, dată la

care pe rolul Curții de Apel Suceava se afla Dosarul cu numărul 341/39/2007,

având ca obiect acțiunea formulată în contencios administrativ împotriva

măsurii sancționării.

Curtea de

Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința cu

numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acțiunea reclamantului C.N.G. și a

consemnat că, în mod corect s-a stabilit vinovăția reclamantului constând în

abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, respectiv comportare

necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probității

profesionale a polițistului și prestigiului unității, neglijență manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii

ierarhici și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle și

interdicțiile

stabilite de lege pentru polițiști, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b)

și lit. k) din Legea nr. 360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k)

din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu

gravitatea faptei, astfel încât, ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare

ca fiind legal și temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia.

Persoana

vătămată a formulat și cerere având ca obiect „pretenții” la Tribunalul Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, solicitând plata

drepturilor salariale aferente perioadei 1 august 2007-17 octombrie 2007,

cerere ce a fost admisă de instanță.

În final,

în funcție de cele redate s-a constatat că, situația juridică a ordinului a

fost dedusă judecății, Curtea de Apel pronunțându-se cu privire la legalitate a

acestuia, astfel că ofițerii de poliție care au făcut parte din consiliul de

disciplină și au emis acest ordin, precum și ministrul de interne, nu se fac

vinovați de comiterea unor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor

de serviciu.

Așa

fiind, s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu

există în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Soluția a

fost atacată în primă fază la nivelul procurorului șef, respinsă prin rezoluția

din 22 aprilie 2009, iar ulterior în fața instanței de judecată.

Raportat

la modul de derulare al judecății, petentul, prin apărătorul acestuia, pe lângă

o amploare excesivă și artificială dată petiției, aflată pe alocuri în afara cadrului

instituit de art. 278

1

C. proc. pen., a inițiat și o întreagă

tevatură raportat la depunerea la dosar a Ordinului Ministrului Administrației

și Internelor nr. S/II/4053 din 22 august 2007, prin care petentul a fost

destituit din poliție. Într-un astfel de context, evident că recomandările

legale de derulare cu celeritate a unei astfel de cauze, nu au putut fi

respectate.

Concret,

inițial, în dezvoltarea susținerii caracterului netemeinic și nelegal al

rezoluției din 31 martie 2009, se redă (rezumativ): fundamentarea rezoluției nu

este temeinică, hotărârea definitivă a instanței civile pronunțată, și ce are

tangență cu dosarul de față, nu are autoritate de lucru judecat în fața

organului de urmărire penală, ne aflăm în fața unei grave erori de judecată (cu

toate explicații auxiliare raportat la Sentința nr. 3 din 7 ianuarie 2008),

chestorul de poliție T.I. nu avea competența de a propune destituirea sa, nu a

verificat conținutul și legalitatea documentelor, chestorul principal de

poliție N.P. și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, C.D. nu a

verificat modul cum s-a respectat procedura cercetării prealabile, mi-a

îngrădit efectiv un drept de a contesta o sancțiune disciplinară, au redactat

și întocmit Ordinul nu încălcarea dispozițiilor imperative (raportat la fiecare

susținere înșiruindu-se explicațiile și detaliile considerate justificative).

Ulterior

(f. 44) s-a solicitat depunerea Ordinului nr. S/II/4053, urmărindu-se prin

acesta, în principal, a se constata că semnătura intimatului C.D. ar fi

substituită de o altă semnătură, cerere încuviințată de instanță.

Se depun precizări ale

plângerii în care se învederează (f.128):„În primul rând, rog să aveți în

vedere și atitudinea sfidătoare în caz a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție cu privire la respectarea drepturilor și garanțiilor

procesuale ale părților-efectiv s-a „refuzat” audierea intimaților, deși la

dosarul cauzei există probatoriu suficient pentru a demonstra abuzul în

serviciu al acestora. Succint am motivat amplu în plângerea adresată dvs., dacă

îmi permiteți, voi indica nr. filei din dosar unde se găsește; Încălcarea dreptului

la apărare, a principiilor contradictorialității și egalității armelor părților

în procesul civil care a avut loc - filele nr. 120-121 din Dosar nr. 864/P/2008;

intimatul T.I. nu avea competența de a propune la nivelul I.G.P.F. destituirea

mea din poliție, ci intimatul P.I., fost Inspector General al Poliției de

Frontieră Române - filele nr. 162 - art. 16 lit. c) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 2005, fila nr. 164 - art. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005-și filele nr. 193-194

din Dosar nr. 864/P/2008; carențele foarte grave efectuate în modul de

verificare al documentele din dosarul de cercetare prealabilă, după cum

urmează: - pentru ce anume s-a dispus cercetare prealabilă disciplinară și am

luat la cunoștință (fila nr. 20 din Dosar nr. 864/P/2008) și pentru ce anume am

fost destituit din poliție (filele nr. 153, 42-58, sau 198-207, 208-210 din

Dosar nr. 864/P/2008; Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar se

regăsește în Dosar nr. 864/P/2008 între filele 130-143 art. 18, 24, 27, 29, 36,

44, 54-55, 62, 64 etc.;

propunerea de destituire din poliție a venit din partea U.P.F.

Suceava de la un șef necompetent-comisar șef A.G., potrivit normelor statuate

prin Ordinele M.A.I. nr. 400/2004 și 600/2005-filele nr. 198-207 sau 70-79

coroborate cu filele nr. 134 ­art. 54 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 etc. și

fila nr. 174 din Dosar nr. 864/P/2008; îngrădirea efectivă/abuzivă, prin

emiterea ordinului, a unui drept legal de a contesta la nivelul M.A.I. o sancțiune

disciplinară prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr.

360/2002 privind

statutul polițistului-filele nr. 100, 102-103, fila nr. 176, fila nr. 174, filele

nr. 177-186 din Dosar nr. 864/P/2008; Întrucât se arată în ordinul de

destituire din poliție că nu am propus probe în apărare, la dosarul de

cercetare prealabilă „clasificat intenționat” există documente care arată

contrariul-filele nr. 68-69, 60, 37, 33-34, 14-16, 19, 41 etc. din Dosar nr. 864/P/2008;

față de acestea, rog să mi se admită plângerea, rezoluțiile atacate să fie

desființate, iar cauza să fie trimisă Parchetului în vederea începerii

urmăririi penale față de intimați

aspectul comiterii infracțiunii de Abuz

în serviciu prev. de art. 246 C. pen.”.

Spre finalul

dezbaterii cauzei a fost clarificată și situația juridică a documentului de

destituire, depus inclusiv de către petent la dosar, în prealabil fiind emisă

sentința nr. 115 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, prin care M.A.I.

a fost obligat să comunice petentului respectivul ordin.

Instanța de judecată,

ca și aspecte substanțiale în cauză, și care pot desluși de la sine întreg

ansamblul așa-zis infracțional reclamat, reține că, după cum s-a arătat, prin

rezoluția emisă de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.C.

- fost Ministru al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, V.P. -

chestor de poliție fost director al Direcției Generale de Management și Resurse

Umane din cadrul M.I.R.A. și N.P. - chestor principal de poliție - fostul șef

al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, și T.I. - chestor de

poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de articolul 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

După cum s-a redat,

doar aparent, și cu totul forțat, petentul a implicat intimații într-un astfel

de sector penal, în realitate nemulțumirile sale vizând sancțiunea disciplinară

ce i-a fost aplicată, cu care nu este în continuare de acord. Într-o astfel de

situație, întrucât în prealabil Curtea de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința cu numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acțiunea reclamantului C.N.G. pe această doleanță și a consemnat că, în mod corect

s-a stabilit vinovăția reclamantului constând în abaterile disciplinare

reținute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care

a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului

unității, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau

a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și încălcarea prevederilor legale

referitoare la îndatoririle și interdicțiile stabilite de lege pentru

polițiști, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b) și lit. k) din Legea nr.

360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004,

sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei, astfel încât, Ordinul

nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare ca fiind legal și temeinic, neexistând

motive pentru anularea acestuia, petentul a înțeles să extindă cadrul

nemulțumirii la modul de constituire a consiliului de disciplină și conținutul Ordinului

nr. 5/11/4053 din 22 august 2007 și al adresei nr. 344559 din 2 august 2007, la

toate derulările efectuate în acest sens, persoanele implicate, dându-le conotație

penală.

Față de cele

învederate organelor de urmărire penală, reiterate și în instanță, se poate

observa că, în realitate, aspectele sesizate de către persoana vătămată nu se

circumscriu acțiunilor sau inacțiunilor care formează elementul material al

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., ci reprezintă apărări, pe care acesta

trebuia să le formuleze cu ocazia exercitării drepturilor sale prevăzute de

lege, atât în procedura cercetării disciplinare, cât și în procedura

contenciosului administrativ.

După soluționarea de

către instanța de judecată a litigiului de natură administrativă, în defavoarea

sa, persoana vătămată, în intenția de a schimba decizia de destituire a sa, a

înțeles să formuleze plângere pentru a fi angajată răspunderea penală a celor care

au dispus măsurile corespunzătoare, conform cercetării disciplinare efectuate,

petiționarul putând însă doar uza de căile de atac prevăzute de lege pentru a

critica și contesta deciziile de natură administrativă sau hotărârile

judecătorești, dacă dorea să mențină un cadru viu și legal de rezolvare a

situației sale.

În orice caz,

verificările efectuate în Dosarul nr. 864/P/2008 nu au relevat existența unor

date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să rezulte că făptuitorii ar fi

comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că în cauză subzistă

cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar rezoluția nr. 864/P/2008

din 31 martie 2009 este legală și temeinică.

Și la nivelul

procurorului șef, cu just temei, s-a respins ca neîntemeiată plângerea

formulată de C.G.N. împotriva rezoluție nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009,

dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu același număr.

În consecință,

plângerea adresată organului judiciar independent are o aceeași soartă

juridică, în contextul deplinei temeinicii și legalități raportat la soluțiile

procurorilor, fiind de respins ca nefondată pe considerentele art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.G.N. împotriva rezoluției nr. 864/P/2008

din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

octombrie 2010.