ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, constată următoarele: Persoana vătămată C.N.G. a formulat o plângere penală împotriva numiților C.D., V.P. și N.P. pentru comiterea unor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ce i-au adus atingere intereselor sale legale prin destituirea sa din poliție. Ordinul cu numărul S/2/4053 din data de 22 august 2007, privind destituirea sa din cadrul poliției pentru comportament necorespunzător în serviciu, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici precum și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri și interdicții stabilite prin lege, a fost semnat de către Ministrul internelor C.D.

Persoana vătămată apreciază că, P.V. directorul Direcției Generale de Management și Resurse Umane a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin aceea că, nu a verificat modul în care s-a constituit Consiliul de disciplină, nu a verificat ordinul de destituire ce nu cuprindea descrierea faptei care constituia abaterea di sciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el și nu i s-a comunicat că are dreptul să conteste ordinul de destituire. În accepțiunea persoanei vătămate chestorul principal de poliție N.P. a comis infracțiune a de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a emis o dispoziție prin care să propună destituirea sa din poliție și nu a verificat modul în care s-a efectuat cercetarea disciplinară.

La data de 24 noiembrie 2008 persoana vătămată a formulat o nouă plângere prin care solicita și cercetarea comisarului de poliție T.I. pentru comiterea unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece a semnat adresa din 02 august 2007 neavând competența necesară. Prin aceeași cerere s-a solicitat depunerea la dosarul cauzei a Ordinului nr. 6000/2005 al Ministrului de Interne privind aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane din cadrul M.I.R.A. precum și anexarea Ordinului nr. S/II/4035 la dosar. Prin rezoluția procurorului din data de 5 decembrie 2008 probele propuse de către persoana vătămată au fost admise, în temeiul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.

cu referire la art. 67 C. proc. pen. Totodată, deoarece prin Decretul cu numărul 1197 din 01 decembrie 2008 publicat în M. Of. numărul 821 din 5 decembrie 2008 comisarul de poliție T.I. s-a înaintat în gradul profesional de chestor de poliție, s-a constatat că cercetarea acestuia atrage competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, admițându-se efectuarea de cercetări și față de comisarul de poliție respectiv, în cadrul aceluiași Dosar nr. 864/P/2008. În funcție de cele reclamate, procurorul, a consemnat că, din actele premergătoare în cauză a rezultat că, prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative cu numărul S/II/4053 din 22 august 2007 - C.D., inspectorul de poliție C.N.

G. din Poliția de Frontieră Română - Inspectoratul General Județean al Poliției de Frontieră Suceava, se sancționează cu destituirea din poliție pentru săvârșirea abaterilor disciplinare de comportare necorespunzătore în serviciu, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, precum și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri și interdicții stabilite prin lege. S-a reținut că, la data de 7 iulie 2007 polițistul C.N.G. a avut o atitudine necooperantă, nesinceră și recalcitrantă față de echipa operativă, în special față de șeful inspectoratului, refuzând să prezinte pentru control autoturismul său, în care erau bunuri cumpărate de la magazinul D.F.

din incinta punctului poliției de frontieră Siret, afirmând și susținând că, bunurile ar fi cumpărate de tatăl său. Prin aceasta a încălcat dispozițiile Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române nr. 55082 din 18 februarie 2004, 35575 din 28 ianuarie 2003 și S/150239 din data de 16 iunie 2007, deoarece, fiind în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu s-a deplasat cu autoturismul subunității în incinta punctului de frontieră și a cumpărat mai multe bunuri de la magazinul D.F., și nu a declarat la intrarea în serviciu suma de 37.000 lei pe care susține că i-ar fi fost sustrasă din torpedoul mașinii. S-a reținut că, și după evenimentul din data de 7 iulie 2007 a avut un comportament necivilizat prin adresarea unor cuvinte jignitoare la adresa colegilor și a șefului de inspectorat, verbal sau prin mesaje telefonice, încălcând prevederile art. 41 lit. e) și 42 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statului Polițistului și art. 3 din H.G.

nr. 991 din 25 august 2005 pentru aprobarea Codului de Etică și Deontologie al Polițistului. Cu aceeași dată, îi încetează raporturile de serviciu și i se echivalează gradul profesional avut, cu cel de militar de locotenent (rezervă), specialitatea „poliție de frontieră ” . În încheierea ordinului s-a consemnat că, sancțiunea disciplinară poate fi contestată în termenul legal la instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2003. La data de 23 august 2007 cu adresa numărul 153450 i-a fost comunicat conținutul ordinului, persoanei vătămate C.N.G. S-a constatat că, inițial s-a întocmit un raport de cercetare prealabilă la data de 23 iulie 2007 întocmit de către comisarul șef de poliție F.I., ofițer desemnat cu cercetarea prealabilă la I.P.J.F.

Suceava. Acest raport conține descrierea faptei sesizate, modalități și procedee de verificare, concluzii, cauzele care au generat și favorizat comiterea abaterii, mijloace de probă și aprecieri privind conduita persoanei cercetate. Conține 17 pagini, fiind descrisă succint și detaliat situația de fapt, fiind avizat de către șeful de birou comisar de poliție A.S., consilier juridic subcomisar C.G., comisar D.I., iar la semnătura inspectorului de poliție C.N.G. s-a consemnat că, „refuză să semneze”. La documentația ce a stat la baza ordinului de destituire se află și Încheierea Consiliului de Disciplină al I.P.J.F. Suceava, întocmit de către Președintele Consiliului de Disciplină comisar de poliție Cornea Constantin, membrii: - comisar șef de poliție F.V., comisar șef de poliție B.M., secretar comisar de poliție A.S., avizat CNP de comisar de poliție D.I., avizat de consilier juridic subcomisar de poliție C.G.

precum și procesul verbal încheiat la data de 25 iulie 2007 orele 10,30 în ședința Consiliului de Disciplină al I.J.P.F. Suceava. În dreptul semnăturii persoanei vătămate s-a consemnat că, acesta a părăsit sala în care se desfășurau lucrările Consiliului de Disciplină în jurul orelor 13, iar la solicitarea președintelui consiliului transmisă prin nota telefonică nr. 46 din 25 iulie 2007 la S.P.F. Siret de a se prezenta în ziua de 26 iulie 2007 orele 09,00 pentru a lua la cunoștință și a i se în mâna un exemplar din încheiere, acesta nu s-a prezentat, astfel că, s-a procedat la trimiterea prin poștă a copiei încheierii cu confirmare de primire atât la domiciliul cât și la reședința ofițerului C.N.G.

În vederea sancționării ofițerului de poliție a fost trimis un raport la Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu propunerea de „destituire din poliție”. Persoana vătămată a contestat sancțiunea disciplinară la ministrul de interne, fiindu-i comunicat răspunsul prin adresa cu numărul 114179 din 4 octombrie 2007, dată la care pe rolul Curții de Apel Suceava se afla Dosarul cu numărul 341/39/2007, având ca obiect acțiunea formulată în contencios administrativ împotriva măsurii sancționării. Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința cu numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acțiunea reclamantului C.N.G.

și a consemnat că, în mod corect s-a stabilit vinovăția reclamantului constând în abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului unității, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle și interdicțiile stabilite de lege pentru polițiști, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b) și lit. k) din Legea nr. 360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei, astfel încât, ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare ca fiind legal și temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia.

Persoana vătămată a formulat și cerere având ca obiect „pretenții” la Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, solicitând plata drepturilor salariale aferente perioadei 1 august 2007-17 octombrie 2007, cerere ce a fost admisă de instanță. În final, în funcție de cele redate s-a constatat că, situația juridică a ordinului a fost dedusă judecății, Curtea de Apel pronunțându-se cu privire la legalitate a acestuia, astfel că ofițerii de poliție care au făcut parte din consiliul de disciplină și au emis acest ordin, precum și ministrul de interne, nu se fac vinovați de comiterea unor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Așa fiind, s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu există în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Soluția a fost atacată în primă fază la nivelul procurorului șef, respinsă prin rezoluția din 22 aprilie 2009, iar ulterior în fața instanței de judecată. Raportat la modul de derulare al judecății, petentul, prin apărătorul acestuia, pe lângă o amploare excesivă și artificială dată petiției, aflată pe alocuri în afara cadrului instituit de art. 278 1 C. proc. pen., a inițiat și o întreagă tevatură raportat la depunerea la dosar a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. S/II/4053 din 22 august 2007, prin care petentul a fost destituit din poliție. Într-un astfel de context, evident că recomandările legale de derulare cu celeritate a unei astfel de cauze, nu au putut fi respectate.

Concret, inițial, în dezvoltarea susținerii caracterului netemeinic și nelegal al rezoluției din 31 martie 2009, se redă (rezumativ): fundamentarea rezoluției nu este temeinică, hotărârea definitivă a instanței civile pronunțată, și ce are tangență cu dosarul de față, nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală, ne aflăm în fața unei grave erori de judecată (cu toate explicații auxiliare raportat la Sentința nr. 3 din 7 ianuarie 2008), chestorul de poliție T.I. nu avea competența de a propune destituirea sa, nu a verificat conținutul și legalitatea documentelor, chestorul principal de poliție N.P. și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, C.D.

nu a verificat modul cum s-a respectat procedura cercetării prealabile, mi-a îngrădit efectiv un drept de a contesta o sancțiune disciplinară, au redactat și întocmit Ordinul nu încălcarea dispozițiilor imperative (raportat la fiecare susținere înșiruindu-se explicațiile și detaliile considerate justificative). Ulterior (f. 44) s-a solicitat depunerea Ordinului nr. S/II/4053, urmărindu-se prin acesta, în principal, a se constata că semnătura intimatului C.D. ar fi substituită de o altă semnătură, cerere încuviințată de instanță. Se depun precizări ale plângerii în care se învederează (f.128):„În primul rând, rog să aveți în vedere și atitudinea sfidătoare în caz a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților-efectiv s-a „refuzat” audierea intimaților, deși la dosarul cauzei există probatoriu suficient pentru a demonstra abuzul în serviciu al acestora.

Succint am motivat amplu în plângerea adresată dvs., dacă îmi permiteți, voi indica nr. filei din dosar unde se găsește; Încălcarea dreptului la apărare, a principiilor contradictorialității și egalității armelor părților în procesul civil care a avut loc - filele nr. 120-121 din Dosar nr. 864/P/2008; intimatul T.I. nu avea competența de a propune la nivelul I.G.P.F. destituirea mea din poliție, ci intimatul P.I., fost Inspector General al Poliției de Frontieră Române - filele nr. 162 - art. 16 lit. c) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 2005, fila nr. 164 - art. 3 din Ordinul M.A.I.

nr. 600/2005-și filele nr. 193-194 din Dosar nr. 864/P/2008; carențele foarte grave efectuate în modul de verificare al documentele din dosarul de cercetare prealabilă, după cum urmează: - pentru ce anume s-a dispus cercetare prealabilă disciplinară și am luat la cunoștință (fila nr. 20 din Dosar nr. 864/P/2008) și pentru ce anume am fost destituit din poliție (filele nr. 153, 42-58, sau 198-207, 208-210 din Dosar nr. 864/P/2008; Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar se regăsește în Dosar nr. 864/P/2008 între filele 130-143 art. 18, 24, 27, 29, 36, 44, 54-55, 62, 64 etc.; propunerea de destituire din poliție a venit din partea U.P.F. Suceava de la un șef necompetent-comisar șef A.G., potrivit normelor statuate prin Ordinele M.A.I.

nr. 400/2004 și 600/2005-filele nr. 198-207 sau 70-79 coroborate cu filele nr. 134 ­art. 54 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 etc. și fila nr. 174 din Dosar nr. 864/P/2008; îngrădirea efectivă/abuzivă, prin emiterea ordinului, a unui drept legal de a contesta la nivelul M.A.I.

o sancțiune disciplinară prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului-filele nr. 100, 102-103, fila nr. 176, fila nr. 174, filele nr. 177-186 din Dosar nr. 864/P/2008; Întrucât se arată în ordinul de destituire din poliție că nu am propus probe în apărare, la dosarul de cercetare prealabilă „clasificat intenționat” există documente care arată contrariul-filele nr. 68-69, 60, 37, 33-34, 14-16, 19, 41 etc. din Dosar nr. 864/P/2008; față de acestea, rog să mi se admită plângerea, rezoluțiile atacate să fie desființate, iar cauza să fie trimisă Parchetului în vederea începerii urmăririi penale față de intimați aspectul comiterii infracțiunii de Abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.”.

Spre finalul dezbaterii cauzei a fost clarificată și situația juridică a documentului de destituire, depus inclusiv de către petent la dosar, în prealabil fiind emisă sentința nr. 115 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, prin care M.A.I. a fost obligat să comunice petentului respectivul ordin. Instanța de judecată, ca și aspecte substanțiale în cauză, și care pot desluși de la sine întreg ansamblul așa-zis infracțional reclamat, reține că, după cum s-a arătat, prin rezoluția emisă de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.C. - fost Ministru al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, V.P. - chestor de poliție fost director al Direcției Generale de Management și Resurse Umane din cadrul M.I.R.A.

și N.P. - chestor principal de poliție - fostul șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, și T.I. - chestor de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de articolul 246 C. pen., întrucât fapta nu există. După cum s-a redat, doar aparent, și cu totul forțat, petentul a implicat intimații într-un astfel de sector penal, în realitate nemulțumirile sale vizând sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată, cu care nu este în continuare de acord. Într-o astfel de situație, întrucât în prealabil Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința cu numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acțiunea reclamantului C.N.G.

pe această doleanță și a consemnat că, în mod corect s-a stabilit vinovăția reclamantului constând în abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului unității, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle și interdicțiile stabilite de lege pentru polițiști, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b) și lit. k) din Legea nr. 360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k) din Ordinul M.A.I.

nr. 400/2004, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei, astfel încât, Ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare ca fiind legal și temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia, petentul a înțeles să extindă cadrul nemulțumirii la modul de constituire a consiliului de disciplină și conținutul Ordinului nr. 5/11/4053 din 22 august 2007 și al adresei nr. 344559 din 2 august 2007, la toate derulările efectuate în acest sens, persoanele implicate, dându-le conotație penală.

Față de cele învederate organelor de urmărire penală, reiterate și în instanță, se poate observa că, în realitate, aspectele sesizate de către persoana vătămată nu se circumscriu acțiunilor sau inacțiunilor care formează elementul material al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., ci reprezintă apărări, pe care acesta trebuia să le formuleze cu ocazia exercitării drepturilor sale prevăzute de lege, atât în procedura cercetării disciplinare, cât și în procedura contenciosului administrativ.

După soluționarea de către instanța de judecată a litigiului de natură administrativă, în defavoarea sa, persoana vătămată, în intenția de a schimba decizia de destituire a sa, a înțeles să formuleze plângere pentru a fi angajată răspunderea penală a celor care au dispus măsurile corespunzătoare, conform cercetării disciplinare efectuate, petiționarul putând însă doar uza de căile de atac prevăzute de lege pentru a critica și contesta deciziile de natură administrativă sau hotărârile judecătorești, dacă dorea să mențină un cadru viu și legal de rezolvare a situației sale. În orice caz, verificările efectuate în Dosarul nr. 864/P/2008 nu au relevat existența unor date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să rezulte că făptuitorii ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că în cauză subzistă cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar rezoluția nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009 este legală și temeinică. Și la nivelul procurorului șef, cu just temei, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de C.G.N. împotriva rezoluție nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009, dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu același număr. În consecință, plângerea adresată organului judiciar independent are o aceeași soartă juridică, în contextul deplinei temeinicii și legalități raportat la soluțiile procurorilor, fiind de respins ca nefondată pe considerentele art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.G.N. împotriva rezoluției nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.