ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4721/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4721/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1100 din 12
aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins acțiunea formulată
de reclamantul B.L. în contradictoriu cu pârâta B.S.
Împotriva acestei sentinței
reclamantul a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii.
Prin decizia nr. 348 din 24
octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a respins, ca
nefondat, apelul declarat de pârâți.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
a formulat cerere de revizuire B.S.
Prin încheierea de ședință din data
de 22 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a suspendat judecata cererii de revizuire a deciziei nr. 348 din
24 octombrie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, în temeiul art. 242 alin.
(1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns
niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 6 iulie 2010 Înalta Curte
de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării
perimării.
Analizând această excepție, Înalta
Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un
an, în materie civilă.
Rezultă ca, pentru a interveni
perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se
află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a
pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu
condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în
vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților,
care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță,
unde, după suspendarea judecății revizuirii pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2
C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 6 iulie 2010 părțile au lăsat să
treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură
în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din verificarea actelor
dosarului reiese că, până la data de 6 iulie 2010, când s-a împlinit termenul
de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile
nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea
continuării judecății.
Reținând,
așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.
(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,
perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.
civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte
urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost
învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată judecarea cererii de revizuire
formulată de petenta B.S. împotriva sentinței nr. 1100 din 2005 a Judecătoriei Mediaș și a deciziei nr. 348 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.