ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 860/A din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantele G.C. și G.G. și de pârâta F. Vrancea împotriva Sentinței civile nr. 94 din 11 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea. Prin Decizia civilă nr. 557/R din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului declarat de reclamante împotriva deciziei mai sus-menționate a aceleiași curți. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală sub nr. 28396/1/2005, la data de 17 octombrie 2005. Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc.

civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor recurentei reclamante G.G. - decedată. La data de 4 mai 2010, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea verificării și discutării excepției de perimare a recursului. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 19 ianuarie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 4 mai 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantele G.C. și G.G. (în prezent decedată) împotriva Deciziei civile nr. 860 A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN