ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 860/A din 3 iunie
2004, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile
declarate de reclamantele G.C. și G.G. și de pârâta F. Vrancea împotriva
Sentinței civile nr. 94 din 11 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Prin Decizia civilă
nr. 557/R din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a
declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de
soluționare a recursului declarat de reclamante împotriva deciziei mai
sus-menționate a aceleiași curți.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală sub nr. 28396/1/2005, la data de 17 octombrie 2005.
Prin încheierea de
ședință din data de 19 ianuarie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cererii
de recurs, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în
cauză a moștenitorilor recurentei reclamante G.G. - decedată.
La data de 4 mai
2010, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea verificării și
discutării excepției de perimare a recursului.
Analizând această
excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act
de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și
situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art.
243 pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 19
ianuarie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un
an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății
recursului.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 4 mai 2010, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.
proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol
în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,
perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.
civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte de
Casație și Justiție urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei
judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de reclamantele G.C. și G.G. (în prezent decedată) împotriva
Deciziei civile nr. 860 A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2010.
Procesat
de GGC - NN