ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 29 august 2007, reclamanta SC B. SA a solicitat anularea deciziei nr. 43 din

14 martie 2007 emisă de pârâta D.G.F.P.J. Brăila cu privire la angajarea

răspunderii solidare a societății reclamante pentru obligațiile fiscale restante

în sumă de 1.404.967 lei ale SC F.S. SA Brăila, declarată în stare de insolvabilitate

la data de 15 ianuarie 2007.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor art. 25, art. 27 – art. 28 C. proc. fisc., deoarece angajarea

răspunderii societății față de creditori și anularea unor transferuri de

drepturi patrimoniale nu mai pot fi obținute decât pe calea acțiunilor

prevăzute de art. 138, respectiv art. 80 – art. 84 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 133/

F din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P.J. Brăila și pe cale de consecință,

a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, atât decizia nr. 43

din 14 martie 2007 privind angajarea răspunderii solidare, cât și decizia nr. 1509557

din 20 iulie 2007 de soluționare a contestației administrative, au fost întocmite

de A.F.P.M. Brăila.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de reclamantă a fost admis prin decizia nr. 2.494 din 17 iunie

2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal. Instanța de recurs a casat hotărârea atacată și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că,

prima instanță avea obligația fie de a solicita reclamantei o precizare de

acțiune sub aspectul părților chemate în judecată, fie de a pune în discuția

părților necesitatea citării în proces a A.F.P.M. Brăila.

În fond după casare, Curtea

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința nr. 5/ F din 8 ianuarie 2009, prin care a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată împotriva pârâtei A.F.P.M. Brăila și a respins pentru lipsa calității

procesuale pasive acțiunea formulată împotriva pârâtei D.G.F.P.J. Brăila.

Excepția privind lipsa

calității procesuale pasive a D.G.F.P.J. Brăila a fost admisă, constatându-se

că această autoritate publică nu este emitenta actelor contestate în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 27 C. proc.

fisc., pentru atragerea răspunderii solidare a societății reclamante, deoarece aceasta

și-a însușit de la SC F.S. SA Brăila mijloace fixe în valoare de 188.758,5 lei,

iar ulterior s-a înscris în arhiva electronică de garanții reale mobiliare cu o

instalație de foraj în valoare de 1904,804 lei.

Instanța de fond a

considerat că insolvabilitatea SC F.S. SA Brăila a fost provocată de

reclamantă, prin însușire de bunuri și că, nu au avut loc operațiunile de

divizare menționate de aceasta.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în

sensul anulării actelor administrative privind angajarea răspunderii sale

solidare.

Recurenta a susținut că

hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25,

art. 27 – art. 28 C. proc. fisc., pentru ca răspunderea solidară a fost confundată

cu succesiunea în calitate de debitor.

Din acest motiv, s-a

susținut că instanța de fond a constatat greșit îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 27 C. proc. fisc., pentru răspunderea solidară, deși aceasta

este incompatibilă cu succesiunea legală în calitate de debitor, reglementată

de art. 25 din același cod.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Cererea formulată de

reclamanta SC B. BRĂILA SA în prezentul dosar, astfel cum a fost completată și

precizată în fond după casare, are ca obiect anularea deciziei nr. 43 din 14

martie 2007 emisă de A.F.P.M. Brăila cu privire la angajarea răspunderii

solidare a societății reclamante pentru obligațiile fiscale restante în sumă de

1.404.967 lei ale SC F.S. SA Brăila, precum și anularea deciziei nr. 159.557

din 20 iulie 2007, prin care aceeași autoritate publică a respins contestația formulată

de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 177, art. 179 alin. (2) și art. 180

C. proc. fisc., republicat.

Din înscrisurile depuse în

recurs rezultă că între aceleași părți există un alt litigiu, în dosarul nr. 1301/46/2009

aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal. Acest dosar are, de asemenea, ca obiect cererea

reclamantei, completată în fond după casare, pentru anularea deciziilor nr. 43

din 14 martie 2007 și nr. 159.557 din 20 iulie 2007 emise de A.F.P.M. Brăila.

Deși existența acestui dosar

a fost adusă la cunoștința Curții de Apel Galați prin cererea de suspendare a

judecății în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., depusă de reclamantă

la 8 ianuarie 2008, se constată că în mod greșit s-a procedat la soluționarea

fondului  pricinii, prin respingerea excepției de litispendență.

În conformitate cu

dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în

judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai

multor instanțe.

Excepția de litispendență

poate fi invocată de pârâți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața

instanțelor de fond, dacă există identitate de obiect și cauză între aceleași

părți la instanțe deosebite .

Cererile de chemare în

judecată formulate de reclamantă în dosarele înregistrate pe rolul Curții de

Apel Galați și Curții de Apel Pitești dovedesc existența acestei triple

identități, care nu a fost avută în vedere la soluționarea cererii de întrunire

a cauzelor.

În vederea soluționării

acestei excepții de procedură și în scopul unei bune administrări a justiției,

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ., Înalta

Curte va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu ocazia rejudecării, va fi

examinată și excepția de necompetență materială a curții de apel în raport de

rangul autorității publice emitente a actelor contestate și de obiectul

acestora, care vizează condițiile angajării  răspunderii solidare și nu

obligațiile fiscale restante pentru care s-a angajat răspunderea solidară, ceea

ce a și determinat competența organului fiscal emitent pentru soluționarea

contestației administrative, în conformitate cu prevederile art. 179 alin. (1) pct.

2 C. proc. fisc., republicat.

Față de soluția dată

recursului, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de recurentă pe

fondul cauzei, urmând ca acestea să fie avute în vedere sub forma unor apărări cu

ocazia rejudecării de către instanța competentă a se pronunța pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC B. BRĂILA împotriva sentinței nr. 5/ F din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre soluționare, la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.