ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați reclamanta SC B.B. SA, a solicitat anularea deciziei nr. 43 din 14 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Brăila, privind angajarea răspunderii solidare a societății alături de SA F.S. Brăila, pentru datoriile acestei societăți, declarată insolvabilă. În motivarea acțiunii, s-a susținut că decizia nr. 43/2007 a cărei anulare se solicită, a fost emisă cu încălcarea art. 25, art. 27 – art. 28 C. proc. fisc. În dovedirea celor susținute, au fost depuse acte, respectiv decizia nr. 43/2007 și decizia nr. 1509557 din 20 iulie 2007, plângerea prealabilă. Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Brăila, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. S-a susținut că D.G.F.P. Brăila, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, actele împotriva cărora s-a formulat acțiunea prin care se tinde la anularea lor, au fost emise de A.F.P. a municipiului Brăila, organ fiscal distinct de D.G.F.P. Brăila. Prin sentința civilă nr. 133/F din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galați a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Brăila și, pe cale de consecință, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că cele doua decizii, au fost emise de A.F.P. Brăila, care nu a fost chemată în judecată, dar care, poate sta în judecată în nume propriu.

Instanța de fond a mai reținut că, din oficiu, nu putea dispune introducerea în cauză a altei persoane, cu atât mai mult cu cât, reclamanta a lipsit nemotivat la termenul de judecată și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă. Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC B.B. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs recurenta susține că instanța de fond a speculat confuzia făcută între două organe fiscale, cu aceeași competență. Recurenta, mai susține că emitentul actului administrativ era notoriu iar plângerea prealabilă a fost soluționată de către emitentul actului. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. În raport de obiectul acțiunii reclamantei și de actul a cărui anulare s-a solicitat, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, potrivit textului de lege sus menționat, instanța este în drept să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc. De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Nu în ultimul rând, instanța poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea și dreptul la apărare. În cauză, s-a solicitat anularea unor decizii care au fost emise de A.F.P. Brăila, organ fiscal aflat în subordinea D.G.F.P. Brăila. Emitentul actelor administrative atacate nu a fost introdus în cauză, fiind astfel încălcat principiul disponibilității și cel al contradictorialității . Aceste principii presupun faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Este adevărat că dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanța nu poate introduce din oficiu o altă parte în proces însă, nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale. Astfel, instanța de fond avea obligația fie de a solicita reclamantului o precizare de acțiune sub aspectul părților cu care înțelege să se judece, fie de a pune în discuția părților necesitatea citării în proces a A.F.P. Brăila. Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să pună în discuția părților necesitatea citării în cauză a A.F.P. Brăila, să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii reclamantei și totodată să valorifice toate apărările și susținerile părților . În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC B.B. SA, împotriva sentinței civile nr. 133/F din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.