ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați

reclamanta SC B.B. SA, a solicitat anularea deciziei nr. 43 din 14 martie 2007

emisă de D.G.F.P. Brăila, privind angajarea răspunderii solidare a societății

alături de SA F.S. Brăila, pentru datoriile acestei societăți, declarată

insolvabilă.

În motivarea acțiunii, s-a

susținut că decizia nr. 43/2007 a cărei anulare se solicită, a fost emisă cu

încălcarea art. 25, art. 27 – art. 28 C. proc. fisc.

În dovedirea celor

susținute, au fost depuse acte, respectiv decizia nr. 43/2007 și decizia nr. 1509557

din 20 iulie 2007, plângerea prealabilă.

Intimata, prin întâmpinare,

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, iar pe

fond a solicitat respingerea acțiunii.

S-a susținut că D.G.F.P.

Brăila, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, actele împotriva cărora

s-a formulat acțiunea prin care se tinde la anularea lor, au fost emise de A.F.P.

a municipiului Brăila, organ fiscal distinct de D.G.F.P. Brăila.

Prin sentința civilă nr. 133/F

din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galați a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Brăila și, pe cale de consecință, a

respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că cele doua decizii, au fost

emise de A.F.P. Brăila, care nu a fost chemată în judecată, dar care, poate sta

în judecată în nume propriu.

Instanța de fond a mai

reținut că, din oficiu, nu putea dispune introducerea în cauză a altei

persoane, cu atât mai mult cu cât, reclamanta a lipsit nemotivat la termenul de

judecată și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta SC B.B. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs recurenta

susține că instanța de fond a speculat confuzia făcută între două organe

fiscale, cu aceeași competență.

Recurenta, mai susține că

emitentul actului administrativ era notoriu iar plângerea prealabilă a fost

soluționată de către emitentul actului.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În raport de obiectul

acțiunii reclamantei și de actul a cărui anulare s-a solicitat, Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ.

Astfel, potrivit textului de

lege sus menționat, instanța este în drept să pună întrebări părților sau să

pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la

dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare,

putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

De asemenea, instanța este

datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul

și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților

ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Nu în ultimul rând, instanța

poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta

contradictorialitatea și dreptul la apărare.

În cauză, s-a solicitat

anularea unor decizii care au fost emise de A.F.P. Brăila, organ fiscal aflat în

subordinea D.G.F.P. Brăila.

Emitentul actelor

administrative atacate nu a fost introdus în cauză, fiind astfel încălcat

principiul disponibilității și cel al contradictorialității .

Aceste principii presupun

faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției

părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu

privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Contradictorialitatea se

manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în

prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului,

conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile

dintre părți și instanță.

Este adevărat că dreptul

părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit,

instanța nu poate introduce din oficiu o altă parte în proces însă, nu este

ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea

juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale.

Astfel, instanța de fond

avea obligația fie de a solicita reclamantului o precizare de acțiune sub

aspectul părților cu care înțelege să se judece, fie de a pune în discuția

părților necesitatea citării în proces a A.F.P. Brăila.

Neprocedând în acest mod,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a

fi casată cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond urmează, așadar, să pună în discuția părților necesitatea

citării în cauză a A.F.P. Brăila, să califice cadrul procesual în raport cu

obiectul acțiunii reclamantei și totodată să valorifice toate apărările și

susținerile părților .

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi admis, sentința atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

B.B. SA, împotriva sentinței civile nr. 133/F din 13 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.