ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 105/18.02.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați privind soluționarea contestației A. S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/08.11.2013;

- anularea Deciziei nr. 8/05.03.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila (Decizia nr. 8/2014) privind soluționarea contestației formulată de A. S.R.L. împotriva Dispoziției de măsuri nr. x/08.11.2013 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/08.11.2013, anularea Dispoziției de măsuri nr. x/08 Jll. 2013, a Deciziei de impunere nr. x/08.11.2013 și obligarea la restituirea sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare.

Prin sentința civilă nr. 322 din 23.12.2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați -Agenția Națională de Administrare Fiscală Brăila; a anulat Decizia nr. 105/18.02.2014 emisă de DGRFP Galați și Decizia nr. 8/05.03.2014 emisă de AJFP Brăila; a anulat, în parte, RIF nr. x/08.11.2013, Dispoziția de măsuri nr. x/08.11.2013 emisă de AJFP Brăila și Decizia de impunere nr. x/08.11.2013 emisă de AJFP Brăila în ceea ce privește suma de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare; a dispus obligarea pârâtei AJFP Brăila la restituirea către reclamantă a sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare; a obligat pârâtele DGRFP Galați și AJFP Brăila să plătească reclamantei suma de 3010 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2960 RON onorariu expert judiciar și 50 RON taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 322 din 23.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Națională de Administrare Fiscală Brăila, care au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

I. În recursul declarat de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivele de recurs a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive în privința DGRFP Galați - AJFP Constanța deoarece, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, s-a solicitat anularea unor acte administrativ-fiscale emis de AJFP Brăila, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. x/8.11.2013, Dispoziția de măsuri nr. x/8.11.2013, Decizia de impunere nr. x și Decizia nr. 8/05.03.2014.

Au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 și că, în raport de aceste prevederi, are calitate procesual pasivă în cauza DGRFP Galați prin AJFP Brăila - în calitate de emitent al actelor administrative fiscale contestate.

De aceea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se respingă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu DGRFP Galați - AJFP Constanța, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. În recursul declarat de AJFP Brăila, în nume propriu și pentru DGRFP Galați, după o scurtă prezentare a situației de fapt, a fost criticată soluția instanței de fond ca nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a apreciat că instanța de fond a constatat în mod greșit că reclamanta ar avea drept de deducere a TVA aferentă tranzacțiilor pentru care s-au emis facturile de către societățile indicate în prezentarea situației de fapt, considerând fără temei că acestea au fost efectuate în folosul operațiunilor taxabile deoarece societatea obținuse Avizul tehnic de racordare nr. x/21 august 2012 emise de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în condițiile în care acest aviz, pentru obținerea căruia societatea înregistrase în evidențele contabile TVA deductibilă, își pierduse valabilitatea și, la data formulării căii administrative de atac, aceasta se afla în situația obținerii unui nou aviz tehnic de racordare, pentru acest nou demers urmând să efectueze alte cheltuieli de pe urma cărora să rezulte TVA aferentă deductibilă.

• Referitor la serviciile de consultanță prestate și facturate de către S.C. C. S.R.L. și de către S.C. D. S.R.L. către S.C. A. S.R.L. s-au făcut următoarele precizări:

- în baza Contractului de prestări servicii nr. x și a Actului adițional nr. x, S.C. C. S.R.L. a prestat servicii de asistență și consultanță pentru implementarea proiectelor parcuri de energie dezvoltate de beneficiar pe etape de execuție (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 3.594.770 RON, din care TVA în sumă de 695.792 RON);

- în baza Contractului de prestări servicii nr. x și a Actului adițional nr. x, S.C. D. S.R.L. a prestat servicii de asistență și consultanță pentru implementarea proiectelor parcuri de energie dezvoltate de beneficiar, pe etape de execuție (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 2.722.611 RON, din care TVA în sumă de 526.957 RON).

Reprezentantul legal al societății nu a putut pune la dispoziția organelor de control niciun fel de documentație privind contractele menționate anterior, care să justifice serviciile efectiv prestate în baza contractelor și a actelor adiționale precizate, din care să rezulte necesitatea sau oportunitatea achiziționării acestor servicii, studiile, documentațiile tehnice, etc. în care s-ar fi materializat aceste prestări de servicii și/sau unde au fost efectiv utilizate acestea.

Studiul întocmit de prestatori și prezentat doar la instanță s-a apreciat că a fost întocmit pro-causa, și chiar dacă nu ar fi așa, el nu poate fi considerat document justificat. S-a subliniat și că cele două societăți comerciale prestatoare de servicii au fost înființate în anul 2010, când au fost încheiate și contractele de prestări servicii, nu a avut încadrați salariați și au emis facturi exclusiv către reclamantă iar după ce acestea au fost plătite, firmele au fost radiate (19.04.2013), ceea ce are relevanță asupra dreptului de deducere.

Au fost invocate prevederile art. 11 alin. (2) Codul fiscal și art. 145 alin. (2) lit. a) și s-a apreciat că, în mod corect, prin actele contestate s-a stabilit că serviciile prestate de către aceste două societăți nu au fost utilizate pentru reclamantă și nu pot fi considerate ca fiind realizate în scopul unor operațiuni taxabile.

• Referitor la serviciile de consultanță prestate și facturate de S.C. E. S.R.L. București către S.C. A. S.R.L. (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 6.048.968 RON, din care TVA în sumă de 1.170.768 RON), s-a arătat că acestea s-au materializat exclusiv în servicii legate de obținerea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de CNTEE Transelectrica S.A., aviz care, la data efectuării inspecției fiscale nu mai era valabil datorită nerespectării de către reclamantă a prevederilor art. 13 alin. (2) lit. b), d) și e) din cuprins, în forma și condițiile aprobate, acesta nemaiputând servi la încheierea contractului de racordare la Sistemul Energetic Național.

Deși instanța de fond a apreciat că în speță ar fi incidente prevederile art. 45 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, recurenta susține că nu s-a avut în vedere tocmai faptul că abandonarea executării lucrărilor de investiții nu s-a realizat din cauza unor circumstanțe independente de voința contribuabilului ci din motive subiective, dependente de voința agentului economic, care nu a respectat prevederile pct. 13 alin. (2) lit. b), d) și e) din Avizul tehnic de racordare nr. x din 10.10.2012 emis de CNTEE Transelectrica S.A. cu privire la tipul de generatoare ce urmează a fi instalate.

Înscrisurile depuse de reclamantă nu ar prezenta relevanță, în opinia recurentei, deoarece:

- la momentul solicitării de către reclamantă a ATR-ului (care este valabil 6 luni), în perioada lui de valabilitate, precum și la data efectuării inspecției fiscale, grupul F. își desfășura activitatea la întreaga capacitate;

- la momentul în care s-a luat decizia realizării investiției, reclamanta trebuia să aibă cel puțin un contract pentru echipamentele necesare cu dată certă de livrare în perioada de valabilitate a ATR-ului;

- înlocuirea generatoarelor G. ar fi presupus schimbarea soluției tehnice aprobate, ceea ce contravenea prevederilor pct. 13 lit. e) din ATR.

Mai mult, la data efectuării inspecției fiscale agentul economic nu deținea o decizie de abandonare a executării lucrărilor de investiții, acestea fiind înregistrate în conturi de imobilizări și nu scoase din evidență pe seama cheltuielilor, în același sens fiind și concluziile expertului fiscal.

• În ceea ce privește relația comercială cu S.C. H. S.R.L., din motivarea hotărârii criticate reiese, susține recurenta, că instanța de fond a ignorat situația de fapt existentă la agentul economic, precum și probele din dosarul cauzei.

Organele fiscale au procedat la recalcularea chiriei percepute la valoarea de piață, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) Codul fiscal, folosindu-se metoda comparării prețurilor, baza de impozitare a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 lit. e) din Legea nr. 571/2003, în vigoare la acel moment și s-a respins dreptul de deducere a TVA în sumă de 18.600 RON.

S-a precizat că ulterior inspecției fiscale, investiția nu a mai fost continuată, că la data prezentei S.C. A. S.R.L. Brăila se află în procedura generală de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2014 și, începând cu 01.08.2015, reclamanta a fost scoasă din evidența TVA.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea ca nefondată a contestației.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursurile declarate și a solicitat admiterea recursului declarat de către DGRFP Galați - AJFP Constanța, iar cu privire la cel declarat de DGRFP Galați - AJFP Brăila s-a solicitat respingea ca nefondat.

Intimata AJFP Brăila a depus răspuns la întimpinare.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 14.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea raportului.

Prin încheierea din 08.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost admise în principiu recursurile declarate și s-a fixat termen pentru soluționarea cauzei în ședință publică cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu DGRFP Galați și AJFP Brăila, prin care a solicitat - anularea Deciziei nr. 105/18.02.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați privind soluționarea contestației A. S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/08.11.2013;

- anularea Deciziei nr. 8/05.03.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila (Decizia nr. 8/2014) privind soluționarea contestației formulată de A. S.R.L. împotriva Dispoziției de măsuri nr. x/08.11.2013 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/08.11.2013, anularea Dispoziției de măsuri nr. x/08 Jll. 2013, a Deciziei de impunere nr. x/08.11.2013 și obligarea la restituirea sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut prevederile art. 145 și 146 Codul fiscal, pct. 45, 48 și 66 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal și s-a arătat că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada circumstanței obiective (imposibilitatea livrării generatoarelor F. de către producător ca urmare a reducerii activității acestuia) care au pus-o în imposibilitatea de a nu putea utiliza Avizul tehnic de racordare nr. x din 21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica.

Și cu privire la celelalte sume s-a apreciat că actele contestate sunt nelegale.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila.

I. Recursul declarat de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a vizat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități.

În materia contenciosului administrativ, calitatea de pârât o are instanța sau autoritatea publică emitentă a actului administrativ.

În cauză, actele administrative contestate de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu sunt emise de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, ci de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, astfel că, nefiind emitenta niciunuia dintre actele contestate, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și respinsă acțiunea reclamantei față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Recursul declarat de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila

Motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea este nelegală când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru a verifica dacă hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se va proceda la verificarea sumelor reprezentând TVA pentru diferitele firme care au prestat servicii către reclamantă.

• TVA în sumă de 695.792 RON, aferentă facturilor emise de C. S.R.L. și TVA în sumă de 526.957 RON aferentă facturilor emise de D. SRL

Între reclamantă și S.C. C. S.R.L. s-a încheiat un contract de prestări servicii nr. x și Actul adițional nr. x în baza cărora a prestat servicii de consultanță și asistență pentru implementarea proiectului inițiat de reclamantă, TVA aferent facturilor fiind de 695.792 RON.

Un astfel de contract (nr. x/01.10.2010) și un act adițional (nr. 1/5.10.2010) s-a încheiat de către reclamantă și cu S.C. D. S.R.L. pentru prestarea de servicii de asistență și consultanță pentru implementarea aceluiași proiect al parcului eolian.

Art. 145 Codul fiscal reglementează dreptul de deducere a TVA de către orice persoană impozabilă aferentă achizițiilor, cu condiția ca acestea să fie destinate utilizării în folosul unei operațiuni taxabile.

Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 stabilește condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a putea fi deduse cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege, justificarea prestării serviciilor prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru sau alte documente;

- să se facă dovada necesității efectuării acestor cheltuieli.

La dosarul cauzei, așa cum a reținut și consultantul fiscal desemnat în cauză, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că serviciile au fost efectiv prestate în scopul operațiunii taxabile.

Potrivit art. 11 alin. (1) Codul fiscal:

"La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate."

Instanța de fond a anulat actele contestate, în privința acestor sume, cu motivarea că au fost parcurse cu succes etapele de realizare a proiectelor eoliene, dar această soluție este contrară prevederilor legale și probelor administrate.

Organele fiscale, în mod corect au procedat la reconsiderarea tranzacțiilor încheiate cu aceste două societăți având în vedere că acestea au constatat că cele două societăți comerciale care au prestat serviciile către reclamantă sunt unele care au fost înființate în același an (2010) cu anul încheierii contractelor cu reclamanta, nu au avut salariați, au emis facturi exclusiv către reclamantă, iar după ce le-au fost achitate facturile emise s-au radiat din evidențe, aspecte necontestate de reclamantă.

În aceste condiții, se poate constata că în mod nelegal instanța de fond a anulat actele contestate cu privire la aceste sume.

• TVA în sumă de 1.170.768 RON aferentă serviciilor prestate de S.C. E. S.R.L. București

Între reclamantă și S.C. E. S.R.L. București a fost încheiat un contract de prestare servicii de consultanță, servicii referitoare la obținerea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.

La momentul efectuării inspecției fiscale acest aviz nu mai era valabil deoarece reclamanta nu a respectat unele prevederi din acesta și nu s-a mai putut încheia contractul de racordare la Sistemul Energetic Național.

Instanța de fond a reținut incidența în cauză a pct. 45 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal și că reclamanta a făcut dovada existenței circumstanțelor obiective care au făcut imposibilă utilizarea Avizului tehnic emis în 2012.

Într-adevăr, potrivit acestui text:

"În cazul imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiții, fiind scoase din evidență pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă își poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă din circumstanțe care nu depind de voința sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva I.. Dreptul de deducere poate fi păstrat și în alte situații în care achizițiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voința sa, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian".

Din analiza acestui text rezultă că persoana impozabilă poate beneficia de drept de deducere a TVA, în cauza imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează în baza unei decizii de abandonare a executării bunurilor de investiții, fiind scoase din evidență pe seama costurilor de cheltuieli, dacă din cauze care nu depind de voința sa persoana impozabilă nu utilizează serviciile sau bunurile achiziționate.

Problema ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea dacă au fost dovedite cauzele care nu depind de voința reclamantei care să facă inutilizabile serviciile prestate.

Pentru a soluționa această problemă se impune făcută precizarea că nerespectarea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a vizat tipul de generatoare ce urmau a fi instalate în parcul eolian, respectiv generatoare F..

Avizul tehnic de racordare era valabil 6 luni, astfel că, așa cum au reținut și organele fiscale, nu există acele condiții obiective pentru a fi incident pct. 45 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 pentru că reclamanta nu a prezentat un contract din care să rezulte că generatoarele F. urmau să fie livrate în perioada celor 6 luni de valabilitate a avizului tehnic.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantei și ale instanței de fond că reprezintă asemenea condiții obiective, în sensul textului din pct. 45 alin. (6) - H.G. nr. 44/2004, reducerea activității producătorului de generatoare deoarece reorganizarea acestui grup s-a făcut în luna decembrie 2013, iar la momentul obținerii avizului, în perioada de valabilitate a acestuia nu erau probleme legate de activitatea producătorului de generatoare F., iar avizul a fost obținut fără ca reclamanta să prezinte un contract cu termen stabilit în interiorul termenului de valabilitate a avizului din care să rezulte livrarea acestor generatoare.

Mai mult, în afară de aceste "circumstanțe obiective" ce se cer a fi dovedite, pct. 45 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 face referiri și la o "decizie de abandonare a executării lucrărilor de investiții" și la "scoaterea din evidență pe seama conturilor de cheltuieli" a imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, ceea ce nu s-a dovedit a fi realizate în cauză.

Pentru toate aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond de anulare a actelor contestate și pentru această sumă este greșită.

• TVA în sumă de 18.600 RON aferentă facturilor emise de H.

Această sumă a rezultat în urma constatării organelor de inspecție fiscală potrivit cărora reclamanta a închiriat o clădire în suprafață de 38,72 mp și o suprafață de teren de 581,92 mp., situate în județul Brăila, comuna Cireșu, satul Vultureni, pentru care a achitat o chirie lunară în cuantum de 6.800 RON + TVA dar, ca urmare a efectuării unei cercetări la fața locului privind starea de fapt a existenței spațiului închiriat s-a constatat că în acest imobil nu se desfășoară efectiv gestiunea administrativă și conducerea afacerilor, precum și că în locația respectivă nu se regăsesc acte și documente aparținând contestatoarei, organizarea și conducerea contabilității acesteia fiind asigurată de S.C. J. S.R.L., cu sediul social și domiciliul fiscal în Municipiul București.

De precizat că, în anul anterior, societatea avusese închiriat în București, Calea x nr. 239, pentru desfășurarea activității administrative, un spațiu în suprafață de 29,65 mp. pentru care a achitat o chirie lunară de aproximativ 552 RON/lună.

S-a mai constatat și faptul că la data emiterii și plății facturilor, reclamanta și S.C. H. S.R.L., aveau aceleași persoane în funcția de administratori, fiind astfel persoane afiliate în sensul art. 7 alin. (1) pct. 21 lit. b) din Codul fiscal în vigoare la acea dată, raportate și la dispozițiile pct. 41 din H.G. nr. 44/2004. În acest sens este și declarația pe propria răspundere data de dl. K. (anexată la raportul de inspecție fiscală) conform căreia, în perioada supusă inspecției fiscale, acesta a deținut calitatea de administrator și la S.C. H. S.R.L. și la S.C. A. S.R.L.

Având în vedere aceste aspecte, s-a procedat la recalcularea chiriei percepute la valoarea de piață, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Codul fiscal, folosindu-se metoda comparării prețurilor, având la bază prețurile plătite de societățile de profil pentru spații similare situate în județul Brăila.

Baza de impozitare a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la acea dată și, în urma recalculării prin raportare la valoarea de piață, s-a respins la deducere T.V.A. în sumă de 18.600 RON.

În aceste condiții, pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor legale, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, va fi casată sentința atacată și, rejudecând, va fi respinsă acțiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 322 din 23.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și respinge acțiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.