ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2008, reclamanții K.S.D.

și S.D.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General

al Poliției Române să se dispună:

- trecerea informațiilor

conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 de la clasa de secretizare

- secret de stat, nivelul strict secret, la cel de secret de serviciu;

- declasificarea informațiilor

conținute în respectiva adresă în ceea ce privește activitatea

reclamantului S.D.K.;

- și în subsidiar, prezentarea

desecretizată a unui rezumat din care să rezulte destinatarul, scopul

și obiectul respectivei adrese, în ceea ce privește persoana

reclamantului.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că reclamantul S.D.K. este inculpat în dosarul penal nr.

33428/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

prezent trimis spre rejudecare Tribunalului București, că pe

parcursul judecării acestei cauze s-a constatat necesitatea

administrării ca probă a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005

trimisa de Inspectoratul General al Politiei către Parchetul General, dar

care nu s-a putut administra întrucât a fost clasificată ca secret de

stat, nivelul de clasificare strict secret. Reclamanții au mai

susținut că actul clasificat nu poate intra în categoria

informațiilor care privesc securitatea națională, fiind menit

doar să protejeze identitatea reclamantului, că acordarea acestui

grad de secretizare s-a făcut de o persoană fără competența

legală și că motivul pentru care a fost secretizat documentul,

nu mai subzistă.

Prin sentința civilă nr. 364

din 3 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților,

reținând în acest sens, în esență, faptul că

informațiile cuprinse în adresa a cărei declasificare se

solicită au fost furnizate deja instanței, în extras, prin adresa nr.

827529/DA/S2/LA, astfel încât desecretizarea întregului document nu se mai

justifică, cu atât mai mult cu cât acesta conține date referitoare la

activitatea întreprinsă de autoritățile statului pentru

combaterea traficului de droguri, fiind greu de crezut că aceste informații

s-ar limita la aspecte ce-l privesc exclusiv pe reclamant.

Argumentele reclamanților privind

acordarea unui nivel greșit de secretizare adresei în cauză au fost

respinse, curtea de apel reținând că aceste aspecte sunt nerelevante

pentru situația reclamantului, întrucât indiferent de nivelul de clasificare,

acesta nu poate intra în posesia documentului, în întregul său, și

apărarea sa în cadrul dosarului penal în care este judecat, se poate face

în totalitate pe baza informațiilor furnizate în extras.

î

mpotriva

acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență

următoarele:

- instanța de fond a considerat, în

mod eronat, că adresa nr. 8275/DA/S2/L.A din 14 februarie 2008 emisă

de I.G.P. conține toate informațiile cuprinse și în adresa a cărei

declasificare se solicită, nr. 00234761 din 11 martie 2005, nefiind

dovedită vreo legătură între cele două adrese.

- prima instanță a considerat

în mod greșit că reclamanții au solicitat declasificarea integrală

a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005, în realitate cerându-se

declasificarea informațiilor conținute în respectiva adresă doar

în ceea ce-l privește pe S.D.K.

- în mod greșit prima

instanță a apreciat că în cadrul procesului penal „apărarea

se poate face pe baza informațiilor aflate în extras”.

- instanța de fond a reținut în

mod eronat faptul că informațiile cuprinse în respectiva adresă

au fost încadrate în mod corect în clasa de secretizare „secret de stat”,

deoarece nu cuprind, conform art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2003, „informații

care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se

pot prejudicia siguranța națională și apărarea

țării”, astfel de încadrare fiind excesivă și nereală,

în speță fiind vorba de o informație „secret de serviciu”.

- instanța de fond nu a analizat una

din apărările formulate, susținută prin acțiunea

introdusă și anume aceea că atribuirea nivelului de secretizare

„strict secret” s-a făcut de o persoană din cadrul I.G.P. cu

depășirea competenței, astfel încât este aplicabil art. 20 lit. b)

și c) din Legea nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale

de protecție a informațiilor clasificate în România.

Ca o concluzie a motivelor de recurs

formulate, recurenții au susținut că instanța de fond nu a

procedat la o analiză temeinică a informațiilor conținute în

adresa înaintată de I.G.P. instanței (nr. 827529/DA/S2/L.A din 14

februarie 2008) și nu a observat că aceste informații exced

obiectului cauzei, importanța desecretizării adresei cu nr. 0023476

din 11 martie 2005, constând în a demonstra că ea are rolul de a proba nevinovăția

sa cu privire la infracțiunea de trafic de droguri.

Se solicită admiterea recursului

și drept consecință trecerea parțială a

informațiilor conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005

emisă de pârât, în ceea ce privește activitatea lui S.D.K., de la

clasa secretizare „secret de stat”, nivelul „strict secret” la cel de „secret

de serviciu” și în principal declasificarea informațiilor

conținute în respectiva adresă, referitor la activitatea acestuia,

iar în subsidiar, obligarea pârâtului I.G.P. de a acorda accesul la

informațiile de serviciu conținute în adresa respectivă,

oricăror magistrați care vor judeca în apel și eventual recurs

dosarul penal nr. 25017/3/2008 al Tribunalului București în care

figurează ca inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97

alin. (3) C. pen. Au fost invocate motivele de modificare a sentinței

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Intimatul Inspectoratul General al

Poliției Române a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

Recursul este fondat și urmează

a fi admis, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Din conținutul cererii de chemare în

judecată, introdusă la data de 11 iulie 2008 la instanța de

fond, rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit

trecerea informațiilor conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie

2005 emisă de pârât, de la clasa de secretizare „secret de stat”, nivelul

„strict secret”, la cel de „secret de serviciu”, declasificarea

informațiilor conținute în această adresă în ceea ce

privește activitatea lui S.D.K., conform art. 24 din H.G. nr. 585/2002, în

subsidiar solicitându-se prezentarea desecretizată a unui rezumat din care

să rezulte destinatarul, scopul și obiectul respectivei adrese, în

ceea ce privește persoana acestuia, conform art. 24 alin. (9) din Legea

nr. 182/2002.

În raport de motivele acțiunii, se

constată că motivarea sentinței de fond este deficitară, practic

instanța de fond trecând la soluționarea procesului fără a cerceta

îndeaproape fondul cauzei.

În concret, prima instanță,

motivându-și hotărârea de respingere a acțiunii, s-a limitat în

a arăta că autoritățile statului au furnizat Înaltei

Curți de Casație și Justiție (pentru dosarul penal în care

figurează reclamantul ca inculpat) în extras, prin adresa nr. 827529 din

14 februarie 2008, informații cuprinse în adresa a cărei

declasificare se solicită, în măsura în care aceste informații priveau

activitatea reclamantului S.D.K., acestea fiind suficiente pentru apărarea

sa în cadrul dosarului penal. În privința adresei cu nr. 00234761, a

cărei declasificare se solicită, prima instanță a

reținut că aceasta se referă la activitatea întreprinsă de

autoritățile statului pentru combaterea traficului de droguri,

conținutul său vizând securitatea națională, astfel că

nu se limitează la aspecte ce privesc exclusiv pe reclamant.

Dar, așa cum corect susțin

recurenții-reclamanți, instanța de fond avea a verifica

susținerile acestora în sensul că informațiile cuprinse în

adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, au fost încadrate

corect sau nu în clasa de secretizare „secret de stat”, în raport de

prevederile art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2002, prevederi care definesc

informațiile secrete de stat ca fiind „informațiile care privesc

securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia

siguranța națională și apărarea țării”.

În al doilea rând recurenții-reclamanți

au mai susținut că atribuirea nivelului de secretizare „strict

secret” s-a făcut de către o persoană din cadrul

instituției pârâte cu depășirea competenței, nefiind

respectate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 182/2002 care

stabilește, în concret persoanele împuternicite să atribuie unul

dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul

elaborării lor și aceasta în funcție de natura și

importanța informațiilor – „informații strict secrete de

importanță deosebită”, „informații strict secrete” și

„informații secrete”.

Nu în ultimul rând,

recurenții-reclamanți au susținut că motivul pentru care a

fost secretizată informația respectivă nu mai subzistă,

respectiva adresă făcând referire la activitatea sa în relația cu

coinculpații și la cea de informator al poliției, aceste date

devenind publice în timpul procesului penal în care este inculpat, fiind

aplicabile dispozițiile art. 20 lit. b) și c) din H.G. nr. 585/2002,

pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a

informațiilor clasificate în România.

Toate aceste susțineri ale

recurenților – reclamanți, trebuiau verificate în concret de

către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât recurentul S.D.K.

precizează că menținerea secretizării acestei

informații ar avea ca efect împiedicarea accesului său la o

judecată dreaptă, acest document fiind singura sursă de

probațiune în dovedirea nevinovăției sale în privința

presupusei implicări în traficul internațional de droguri, iar

conținutul adresei nr. 827529/DA/S2/L.A din 18 februarie 2008 (rezumat al

adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005) este contestat ca fiind unul care

excede obiectului cauzei.

Instanța de fond nu a dat astfel

eficiența rolului său activ în a verifica toate precizările din

acțiunea recurenților-reclamanți, temeiul de drept al

acțiunii formulate constituindu-l art. 20 din Legea nr. 182/2002, conform

căruia „Orice persoană fizică sau juridică română

poate face contestație la autoritățile care au clasificat

informația respectivă, împotriva clasificării

informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum

și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de

secretizare”, contestația urmând a fi soluționată în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Se impune așadar, admiterea

recursului, în baza art. 312 alin. (3)

1

teza II C. proc. civ.,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași

instanță spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța

de fond va solicita recurenților-reclamanți clarificări cu privire

la obiectul cererii de chemare în judecată, cu referire specială la

subsidiarul formulat, subsidiar care prin cererea de recurs și notele

scrise depuse la momentul soluționării pe fond a cauzei în recurs, a

căpătat alt conținut și anume: „obligarea pârâtului I.G.P. de

a acorda accesul la informațiile de serviciu conținute în adresa nr. 00234761

din 11 martie 2005 emisă de pârât, în ceea ce privește activitatea lui

S.D.K., oricăror magistrați care vor judeca în apel și eventual

recurs dosarul penal nr. 15017/3/2008 al Tribunalului București în care

acesta este inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97

alin. (3) C. pen.”

La momentul rejudecării cauzei,

instanța de fond va avea în vedere și toate celelalte susțineri

formulate de recurenți prin motivele de recurs, susțineri care de

fapt constituie motivarea în fapt a acțiunii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de K.S.D.

și S.D.D. împotriva sentinței civile nr. 364 din 3 februarie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 martie 2010.