ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2008, reclamanții K.S.D. și S.D.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române să se dispună: - trecerea informațiilor conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 de la clasa de secretizare - secret de stat, nivelul strict secret, la cel de secret de serviciu; - declasificarea informațiilor conținute în respectiva adresă în ceea ce privește activitatea reclamantului S.D.K.; - și în subsidiar, prezentarea desecretizată a unui rezumat din care să rezulte destinatarul, scopul și obiectul respectivei adrese, în ceea ce privește persoana reclamantului.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul S.D.K. este inculpat în dosarul penal nr. 33428/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în prezent trimis spre rejudecare Tribunalului București, că pe parcursul judecării acestei cauze s-a constatat necesitatea administrării ca probă a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005 trimisa de Inspectoratul General al Politiei către Parchetul General, dar care nu s-a putut administra întrucât a fost clasificată ca secret de stat, nivelul de clasificare strict secret. Reclamanții au mai susținut că actul clasificat nu poate intra în categoria informațiilor care privesc securitatea națională, fiind menit doar să protejeze identitatea reclamantului, că acordarea acestui grad de secretizare s-a făcut de o persoană fără competența legală și că motivul pentru care a fost secretizat documentul, nu mai subzistă.

Prin sentința civilă nr. 364 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținând în acest sens, în esență, faptul că informațiile cuprinse în adresa a cărei declasificare se solicită au fost furnizate deja instanței, în extras, prin adresa nr. 827529/DA/S2/LA, astfel încât desecretizarea întregului document nu se mai justifică, cu atât mai mult cu cât acesta conține date referitoare la activitatea întreprinsă de autoritățile statului pentru combaterea traficului de droguri, fiind greu de crezut că aceste informații s-ar limita la aspecte ce-l privesc exclusiv pe reclamant.

Argumentele reclamanților privind acordarea unui nivel greșit de secretizare adresei în cauză au fost respinse, curtea de apel reținând că aceste aspecte sunt nerelevante pentru situația reclamantului, întrucât indiferent de nivelul de clasificare, acesta nu poate intra în posesia documentului, în întregul său, și apărarea sa în cadrul dosarului penal în care este judecat, se poate face în totalitate pe baza informațiilor furnizate în extras. î mpotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele: - instanța de fond a considerat, în mod eronat, că adresa nr. 8275/DA/S2/L.A din 14 februarie 2008 emisă de I.G.P.

conține toate informațiile cuprinse și în adresa a cărei declasificare se solicită, nr. 00234761 din 11 martie 2005, nefiind dovedită vreo legătură între cele două adrese. - prima instanță a considerat în mod greșit că reclamanții au solicitat declasificarea integrală a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005, în realitate cerându-se declasificarea informațiilor conținute în respectiva adresă doar în ceea ce-l privește pe S.D.K. - în mod greșit prima instanță a apreciat că în cadrul procesului penal „apărarea se poate face pe baza informațiilor aflate în extras”.

- instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că informațiile cuprinse în respectiva adresă au fost încadrate în mod corect în clasa de secretizare „secret de stat”, deoarece nu cuprind, conform art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2003, „informații care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării”, astfel de încadrare fiind excesivă și nereală, în speță fiind vorba de o informație „secret de serviciu”. - instanța de fond nu a analizat una din apărările formulate, susținută prin acțiunea introdusă și anume aceea că atribuirea nivelului de secretizare „strict secret” s-a făcut de o persoană din cadrul I.G.P. cu depășirea competenței, astfel încât este aplicabil art. 20 lit. b) și c) din Legea nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.

Ca o concluzie a motivelor de recurs formulate, recurenții au susținut că instanța de fond nu a procedat la o analiză temeinică a informațiilor conținute în adresa înaintată de I.G.P. instanței (nr. 827529/DA/S2/L.A din 14 februarie 2008) și nu a observat că aceste informații exced obiectului cauzei, importanța desecretizării adresei cu nr. 0023476 din 11 martie 2005, constând în a demonstra că ea are rolul de a proba nevinovăția sa cu privire la infracțiunea de trafic de droguri. Se solicită admiterea recursului și drept consecință trecerea parțială a informațiilor conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, în ceea ce privește activitatea lui S.D.K., de la clasa secretizare „secret de stat”, nivelul „strict secret” la cel de „secret de serviciu” și în principal declasificarea informațiilor conținute în respectiva adresă, referitor la activitatea acestuia, iar în subsidiar, obligarea pârâtului I.G.P.

de a acorda accesul la informațiile de serviciu conținute în adresa respectivă, oricăror magistrați care vor judeca în apel și eventual recurs dosarul penal nr. 25017/3/2008 al Tribunalului București în care figurează ca inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97 alin. (3) C. pen. Au fost invocate motivele de modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, introdusă la data de 11 iulie 2008 la instanța de fond, rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit trecerea informațiilor conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, de la clasa de secretizare „secret de stat”, nivelul „strict secret”, la cel de „secret de serviciu”, declasificarea informațiilor conținute în această adresă în ceea ce privește activitatea lui S.D.K., conform art. 24 din H.G. nr. 585/2002, în subsidiar solicitându-se prezentarea desecretizată a unui rezumat din care să rezulte destinatarul, scopul și obiectul respectivei adrese, în ceea ce privește persoana acestuia, conform art. 24 alin. (9) din Legea nr. 182/2002.

În raport de motivele acțiunii, se constată că motivarea sentinței de fond este deficitară, practic instanța de fond trecând la soluționarea procesului fără a cerceta îndeaproape fondul cauzei. În concret, prima instanță, motivându-și hotărârea de respingere a acțiunii, s-a limitat în a arăta că autoritățile statului au furnizat Înaltei Curți de Casație și Justiție (pentru dosarul penal în care figurează reclamantul ca inculpat) în extras, prin adresa nr. 827529 din 14 februarie 2008, informații cuprinse în adresa a cărei declasificare se solicită, în măsura în care aceste informații priveau activitatea reclamantului S.D.K., acestea fiind suficiente pentru apărarea sa în cadrul dosarului penal.

În privința adresei cu nr. 00234761, a cărei declasificare se solicită, prima instanță a reținut că aceasta se referă la activitatea întreprinsă de autoritățile statului pentru combaterea traficului de droguri, conținutul său vizând securitatea națională, astfel că nu se limitează la aspecte ce privesc exclusiv pe reclamant. Dar, așa cum corect susțin recurenții-reclamanți, instanța de fond avea a verifica susținerile acestora în sensul că informațiile cuprinse în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, au fost încadrate corect sau nu în clasa de secretizare „secret de stat”, în raport de prevederile art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2002, prevederi care definesc informațiile secrete de stat ca fiind „informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării”.

În al doilea rând recurenții-reclamanți au mai susținut că atribuirea nivelului de secretizare „strict secret” s-a făcut de către o persoană din cadrul instituției pârâte cu depășirea competenței, nefiind respectate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 182/2002 care stabilește, în concret persoanele împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor și aceasta în funcție de natura și importanța informațiilor – „informații strict secrete de importanță deosebită”, „informații strict secrete” și „informații secrete”. Nu în ultimul rând, recurenții-reclamanți au susținut că motivul pentru care a fost secretizată informația respectivă nu mai subzistă, respectiva adresă făcând referire la activitatea sa în relația cu coinculpații și la cea de informator al poliției, aceste date devenind publice în timpul procesului penal în care este inculpat, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 lit. b) și c) din H.G.

nr. 585/2002, pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Toate aceste susțineri ale recurenților – reclamanți, trebuiau verificate în concret de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât recurentul S.D.K. precizează că menținerea secretizării acestei informații ar avea ca efect împiedicarea accesului său la o judecată dreaptă, acest document fiind singura sursă de probațiune în dovedirea nevinovăției sale în privința presupusei implicări în traficul internațional de droguri, iar conținutul adresei nr. 827529/DA/S2/L.A din 18 februarie 2008 (rezumat al adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005) este contestat ca fiind unul care excede obiectului cauzei.

Instanța de fond nu a dat astfel eficiența rolului său activ în a verifica toate precizările din acțiunea recurenților-reclamanți, temeiul de drept al acțiunii formulate constituindu-l art. 20 din Legea nr. 182/2002, conform căruia „Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare”, contestația urmând a fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ. Se impune așadar, admiterea recursului, în baza art. 312 alin. (3) 1 teza II C. proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va solicita recurenților-reclamanți clarificări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, cu referire specială la subsidiarul formulat, subsidiar care prin cererea de recurs și notele scrise depuse la momentul soluționării pe fond a cauzei în recurs, a căpătat alt conținut și anume: „obligarea pârâtului I.G.P. de a acorda accesul la informațiile de serviciu conținute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, în ceea ce privește activitatea lui S.D.K., oricăror magistrați care vor judeca în apel și eventual recurs dosarul penal nr. 15017/3/2008 al Tribunalului București în care acesta este inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97 alin. (3) C. pen.” La momentul rejudecării cauzei, instanța de fond va avea în vedere și toate celelalte susțineri formulate de recurenți prin motivele de recurs, susțineri care de fapt constituie motivarea în fapt a acțiunii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de K.S.D. și S.D.D. împotriva sentinței civile nr. 364 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.