ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6026/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8918/2/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, invocată de reclamanții E.N.G. și E.D.M.; - a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, invocată de reclamanții E.N.G.

și E.D.M.; - a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus emiterea unei adrese către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru a comunica întreaga documentație care a stat la baza emiterii adeverinței din 25 septembrie 2008 contestată în cauză, inclusiv procesul-verbal din 25 septembrie 2008 al ședinței Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sub sancțiunea prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, urmând ca, în cazul în care, în cuprinsul documentației se regăsesc înscrisuri clasificate drept „secret de serviciu”, să fie identificate și să se procedeze la declasificarea înscrisurilor, cu indicarea textului de lege în cazul în care nu este permisă declasificarea acestora; - a prorogat discutarea cererii reclamanților privind emiterea unei adrese către S.R.I., precum și discutarea excepției tardivității, invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, până la depunerea la dosar de către pârât a întregii documentații care a stat la baza emiterii adeverinței din 25 septembrie 2008; - a amânat judecarea cauzei la data de 11 ianuarie 2012. În ceea ce privește soluțiile pronunțate cu privire la cererile reclamanților de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Analizând,

în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) și alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 prin prisma dispozițiilor art. 124, art. 126, art. 127 coroborat cu art. 131, art. 15 și art. 16 din Constituție, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei depinde de modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate cu privire la aceste dispoziții care se referă la prelungirea termenului pentru înregistrarea ședințelor de judecată.

În raport cu aceleași dispoziții din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța a apreciat că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, întrucât reclamanții nu au indicat în concret prevederile legale considerate a fi neconstituționale, făcând numai referire la dispoziții legale care privesc numirea în funcție a judecătorilor fără examen, numai pa baza unui interviu formal și arătând că aceste dispoziții legale încalcă dispozițiile art. 146 din Constituție, fără a motiva neconformitatea cu legea fundamentală a dispozițiilor criticatei ca fiind neconstituționale.

A mai reținut Curtea de apel că dispozițiile art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu reglementează condițiile de numire în funcție a judecătorilor, la care se referă reclamanții. Pe de altă parte, a reținut instanța că, față de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv contestația împotriva adeverinței din 25 septembrie 2008 eliberată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității , în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că în mod nelegal Curtea de apel a respins atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cât și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, deși dispozițiile respective, ca reglementează numirea judecătorilor, pe bază de interviu, prin decrete prezidențial, și nu prin concurs, aveau legătură cu soluționarea cauzei, motivat de faptul că magistrații refuză să îi elibereze stenograma ședinței de judecată.

Totodată, recurenții arată că au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor respective în raport cu dispozițiile art. 124, art. 126, art. 127 coroborate cu art. 131, art. 24, art. 15 și art. 16 din Constituție. Recursul este nefondat. În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, prin încheierea recurată, Curtea de apel a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor respective.

În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport real. Pe de o parte, deși reclamanții invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în considerarea faptului că acestea reglementează numirea judecătorilor, pe bază de interviu, prin decret al Președintelui României, aspect reiterat și în cererea de recurs, în mod corect instanța de fond a constatat că dispozițiile respective reglementează alte aspecte, și anume atribuțiile adunărilor generale ale judecătorilor și repartizarea aleatorie a cauzelor, în sistem informatizat, pe complete de judecată.

Pe de altă parte, în mod corect, Curtea de apel a apreciat că dispozițiile vizate de reclamanți nu au legătură cu soluționarea cauzei, aceasta având ca obiect contestația reclamanților împotriva adeverinței din 25 septembrie 2008 eliberată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. În consecință, întemeiat și legal, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.N.G., prin mandatar E.D.M., împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.N.G., prin mandatar E.D.M., împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.