ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3110/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 1479 din 2 octombrie 2008 Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare

formulată de reclamanții D.V., F.E.C.M. și D.D.N.I. în contradictoriu cu Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parlamentul României prin

Președintele Camerei Deputaților, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române și

Municipiul București prin Primarul General și a respins acțiunea ca

inadmisibilă.

In considerente s-a reținut că reclamanții, în temeiul art. 480 C. civ.,

art. 2 din Legea nr. 137/2000 au solicitat să se constate nevalabilitatea

ridului statului asupra imobilului situat în București, compus din 450 mp teren

și două corpuri de casă, restituirea în natură a suprafeței de teren de 225 mp

inclusă în perimetrul actual al Palatului Parlamentului sau acordarea de

despăgubiri bănești, iar în subsidiar, în urma comparării titlurilor de

proprietate, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate această

suprafață de teren.

Imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 152 din 7 mai 1980

pentru construirea unor artere de circulație și ulterior, prin alt decret de

expropriere a avut ca scop Palatul Parlamentului, 225 mp de teren sunt

amplasați în incinta Palatului Parlamentului, iar restul se află în

proprietatea Municipiului București. Reclamanții au formulat notificare în baza

Legii nr. 10/2001, însă aceasta nu a fost soluționată. Partea de imobil care nu

se află în deținerea Municipiului București face parte dintr-o suprafață mai

mare, de 11 ha, transmisă cu titlu gratuit în proprietatea Patriarhiei pentru

realizarea Catedralei Mântuirea Neamului.

Instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă întrucât după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 pretențiile în baza Legii nr. 33/1994, la care face

trimitere Legea nr. 137/2000 nu mai pot fi valorificate.

Î

mpotriva sentinței au declarat apel reclamanții învederând că prin

soluția dată instanța le-a încălcat accesul liber la justiție, iar dispozițiile

Legii nr. 137/2000 sunt aplicabile în speță. De asemenea, pentru stabilirea

dreptului la despăgubiri era necesară efectuarea unei expertize tehnice.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, cu majoritate de

voturi, prin decizia nr. 279 A din 4 mai 2009 a respins ca nefondat apelul

reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și, ca

atare, revendicarea întemeiată pe dreptul comun este exclusă potrivit

principiului

specialia generalibus derogant

.

S-a mai reținut că Legea nr. 137/2000 a constituit legea specială de

aplicare în cazul terenurilor aferente Palatului Parlamentului până la intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 9 și

5 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- instanța a apreciat

greșit că în speță este aplicabilă Legea nr. 10/2001, în realitate, fiind vorba

de un imobil aflat în perimetrul Palatului Parlamentului este aplicabilă Legea nr.

137/2000, care are caracter special față de Legea nr. 10/2001 și care face

trimitere la dispozițiile Legii nr. 33/1994

- având în vedere

natura pricinii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 137/2000 cu aplicarea

directă a Legii nr. 33/1994 la judecarea cauzei trebuia să participe și

reprezentantul Parchetului.

Recursul nu este

fondat.

Imobilul în litigiu

compus din doua construcții și 450 mp teren aferent a fost expropriat în baza Decretului

nr. 152 din 7 mai 1980 în vederea sistematizării zonei centrale a Capitalei. În

prezent suprafața de 225 mp din totalul terenului este inclusă în perimetrul

aferent Palatului Parlamentului, iar restul terenului se află în proprietatea

Municipiului București.

În raport de data

preluării, solicitările formulate de reclamanți la data de 7 februarie 2008 nu

pot fi circumscrise decât cadrului juridic stabilit prin art. 11 al Legii nr. 10/2001

care conțin reguli speciale pentru restituirea în natură sau echivalent a

imobilelor expropriate.

Aceste dispoziții

sunt aplicabile în toate cazurile de expropriere intervenite în perioada de

referință a legii indiferent dacă preluarea s-a făcut cu sau fără titlu

valabil, fără a distinge dacă s-a plătit ori nu o despăgubire și chiar dacă

lucrarea pentru care s-a dispus această măsură nu a fost finalizată până la

intrarea în vigoare a legii.

În ceea ce privește

corelarea acestui act normativ cu alte legi speciale care au, de asemenea, în

sfera lor de aplicare imobile expropriate, în speță Legea nr. 137/2000 care

face trimitere la art. 35 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, rezultă că legiuitorul a vizat

prin acest act normativ și restituirea acelor imobile a căror situație juridică

s-ar fi putut rezolva până la data intrării lui în vigoare.

Concluzia ce se

impune este că după apariția Legii nr. 10/2001 singura cale pentru restituirea

imobilelor expropriate este cea prevăzută de dispozițiile art. 21 și

următoarele din acest act normativ.

De altfel, prin

decizia în interesul legii nr. 53 din 4 iunie 2007 Înalta Curte de Casație și

Justiție a decis că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt

aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate care au fost

introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Având în vedere cele

expuse nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Legea nr.

137/2000 și nici faptul că aceasta lege ar avea un caracter special față de Legea

nr. 10/2001. Deși legea menționată nu a fost abrogată explicit, după apariția Legii

nr. 10/2001 a devenit caducă.

Pentru aceleași

argumente, nu se va primi nici cealaltă critică inserată în motivarea recursului

privind participarea reprezentantului Parchetului la dezbateri.

Față de aceste

considerente recursul este nefondat și se va respinge.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții D.V., F.E.C.M. și D.D.N.I. împotriva deciziei

nr. 279 A din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2010.