ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1595/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurenta-reclamantă N.E.L.. Procedura completă. Consilier juridic O.O. solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr.7195 din 5 octombrie 2001, N.E.L.din București, str.Politehnicii nr.4, sector 6, a chemat în judecată civilă Consiliul General al Municipiului București prin reprezentanți legali pentru a fi obligat prin hotărâre judecătorească să procedeze la întocmirea formalităților legale de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, pentru acapararea fără forme legale a unui teren în suprafață de 860 mp care se afla situat în București, str.Uranus nr.72, în actualul perimetru ocupat de Parlamentul României și totodată să îi recunoască dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

Invocând calitatea de moștenitoare testamentară a foștilor proprietari, reclamanta a cerut recunoașterea dreptului său de proprietate și acordarea despăgubirilor cuvenite, ca urmare a exproprierii imobilului pentru utilitate publică, în temeiul Legii 137/2000 privind regimul juridic al terenurilor aferent Palatului Parlamentului României și a dispozițiilor Legii 33/1994 privind exproprierea. Prin sentința civilă nr.88 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că în raport de situația juridică actuală a terenului, expropriat pentru cauză de utilitate publică, aparținând domeniului public al statului și cuprins în perimetrul Parlamentului României, procedura de restituire în natură sau a despăgubirii prin echivalent este cea reglementată de Legea 10/2001 în vigoare la data introducerii acțiunii, căreia reclamanta nu i-a dat curs, așa încât faza administrativă prealabilă prin notificarea deținătorului și emiterea unei dispoziții în acest sens nu a fost efectuată. Totodată s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, în raport de neapartenența terenului la domeniul public aflat în administrarea sa.

Hotărârea menționată a fost confirmată prin decizia civilă nr.281 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, ca urmare a respingerii recursului reclamantei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că motivul de inadmisibilitate a acțiunii pentru neurmarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001 are precădere față de temeiul de drept invocat de reclamantă și de procedura dreptului comun potrivit căreia s-au solicitat măsurile reparatorii. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta care reiterând motivele acțiunii și ale apelului a susținut că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii 10/2001, așa încât s-ar impune casarea și reluarea judecății la instanța de fond în conformitate cu Legea 137/2000 și Legea 33/1994.

Recursul nu este fondat. Potrivit dovezilor cu înscrisuri administrate în cauză, terenul din str.Uranus nr.72 colț cu str.13 Septembrie, sector 5, București, fostă proprietate a fraților P.S.și P.P.a fost trecut în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950 (anexa 1 nr.6385). Exproprierea pentru utilitate publică intervenită ulterior prin Decretul fostului Consiliu de Stat nr.150/1980 nu este opozabilă foștilor proprietari sau în cauză, moștenitorilor acestora, întrucât la data exproprierii bunul se afla în proprietatea și folosința publică a statului, respectiv în administrarea organelor puterii locale, în temeiul naționalizării.

Așa fiind în raport de modul de dobândire și de preluare a terenului în proprietatea statului de la foștii proprietari, independent de regimul juridic actual determinat de apartenența la domeniul public și încadrarea în perimetrul parcului Palatului Parlamentului, atât restituirea în natură cât și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10 din 9 februarie 2001, numai după și cu respectarea acestei proceduri speciale, la care reclamanta-recurentă a și recurs concomitent, fără a aștepta soluționarea. Dispozițiile art.2 din Legea 137 din 26 iulie 2000 privind regimul juridic al terenului aferent Palatului Parlamentului României prin care se recomandă modalitatea de valorificare a eventualelor pretenții cu privire la imobilele cuprinse în acest perimetru se adresează exclusiv persoanelor fizice și juridice care au fost expropriate în acest scop, cerință neîndeplinită în cauză de titulara acțiunii.

Așa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.