ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1595/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie

2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București

reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurenta-reclamantă N.E.L..

Procedura completă.

Consilier juridic O.O.

solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul București sub nr.7195 din       5 octombrie 2001, N.E.L.din București,

str.Politehnicii nr.4, sector 6, a chemat în judecată civilă Consiliul General

al Municipiului București prin reprezentanți legali pentru a fi obligat prin

hotărâre judecătorească să procedeze la întocmirea formalităților legale de

plată a despăgubirilor ce i se cuvin, pentru acapararea fără forme legale a

unui teren în suprafață de 860 mp care se afla situat în București, str.Uranus

nr.72, în actualul perimetru ocupat de Parlamentul României și totodată să îi

recunoască dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

Invocând calitatea de

moștenitoare testamentară a foștilor proprietari, reclamanta a cerut

recunoașterea dreptului său de proprietate și acordarea despăgubirilor

cuvenite, ca urmare a exproprierii imobilului pentru utilitate publică, în temeiul

Legii 137/2000 privind regimul juridic al terenurilor aferent Palatului

Parlamentului României și a dispozițiilor Legii 33/1994 privind exproprierea.

Prin sentința civilă nr.88

din 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a constatat că în raport de situația juridică actuală a

terenului, expropriat pentru cauză de utilitate publică, aparținând domeniului

public al statului și cuprins în perimetrul Parlamentului României, procedura

de restituire în natură sau a despăgubirii prin echivalent este cea

reglementată de Legea 10/2001 în vigoare la data introducerii acțiunii, căreia

reclamanta nu i-a dat curs, așa încât faza administrativă prealabilă prin

notificarea deținătorului și emiterea unei dispoziții în acest sens nu a fost

efectuată.

Totodată s-a reținut lipsa

calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, în

raport de neapartenența terenului la domeniul public aflat în administrarea sa.

Hotărârea menționată a fost

confirmată prin decizia civilă nr.281 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel

București, Secția a IV-a civilă, ca urmare a respingerii recursului

reclamantei.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că motivul de inadmisibilitate a acțiunii pentru

neurmarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001 are precădere față de temeiul

de drept invocat de reclamantă și de procedura dreptului comun potrivit căreia

s-au solicitat măsurile reparatorii.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamanta care reiterând motivele acțiunii

și ale apelului a susținut că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii

10/2001, așa încât s-ar impune casarea și reluarea judecății la instanța de

fond în conformitate cu Legea 137/2000 și Legea 33/1994.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dovezilor cu

înscrisuri administrate în cauză, terenul din str.Uranus nr.72 colț cu str.13

Septembrie, sector 5, București, fostă proprietate a fraților P.S.și P.P.a fost

trecut în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950 (anexa 1 nr.6385).

Exproprierea pentru

utilitate publică intervenită ulterior prin Decretul fostului Consiliu de Stat

nr.150/1980 nu este opozabilă foștilor proprietari sau  în cauză,

moștenitorilor acestora, întrucât la data exproprierii bunul se afla în

proprietatea și folosința publică a statului, respectiv în administrarea

organelor puterii locale, în temeiul naționalizării.

Așa fiind în raport de

modul de dobândire și de preluare a terenului în proprietatea statului de la

foștii proprietari, independent de regimul juridic actual determinat de

apartenența la domeniul public și încadrarea în perimetrul parcului Palatului

Parlamentului, atât restituirea în natură cât și acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10

din 9 februarie 2001, numai după și cu respectarea acestei proceduri speciale,

la care reclamanta-recurentă a și recurs concomitent, fără a aștepta

soluționarea.

Dispozițiile art.2 din

Legea 137 din 26 iulie 2000 privind regimul juridic al terenului aferent

Palatului Parlamentului României prin care se recomandă modalitatea de

valorificare a eventualelor pretenții cu privire la imobilele cuprinse în acest

perimetru se adresează exclusiv persoanelor fizice și juridice care au fost

expropriate în acest scop, cerință neîndeplinită în cauză de titulara acțiunii.

Așa fiind, recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie

2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2003.