ÎCCJ, decizie (scj.ro #82622)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82622) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Despăgubire solicitată pentru un
teren trecut în proprietatea publică a statului. Acțiune adresată direct
instanței judecătorești
După
intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii
prin echivalent, acțiunea este admisibilă numai după efectuarea procedurii
speciale reglementată prin această lege
.
Secția
civilă, decizia nr.1595 din 16 aprilie 2003
La 5 octombrie 2001, N.E.L. a chemat în judecată civilă Consiliul General al
Municipiului București prin reprezentanți legali pentru a fi obligat să
procedeze la întocmirea formalităților legale de plată a despăgubirilor ce i se
cuvin, pentru acapararea fără forme legale a unui teren în suprafață de 860 mp
care se afla situat în București, în actualul perimetru ocupat de Parlamentul
României și, totodată, să îi recunoască dreptul de proprietate asupra acestui
imobil.
Invocând calitatea de moștenitoare testamentară a foștilor proprietari,
reclamanta a cerut recunoașterea dreptului său de proprietate și acordarea
despăgubirilor cuvenite, ca urmare a exproprierii imobilului pentru utilitate
publică, în temeiul Legii 137/2000 privind regimul juridic al terenurilor
aferent Palatului Parlamentului României și a dispozițiilor Legii 33/1994
privind exproprierea.
Prin sentința civilă nr.88 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, Secția a
III-a civilă a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că, în raport cu situația
juridică actuală a terenului, expropriat pentru cauză de utilitate publică,
aparținând domeniului public al statului și cuprins în perimetrul Parlamentului
României, procedura de restituire în natură sau a despăgubirii prin echivalent
este cea reglementată de Legea 10/2001 în vigoare la data introducerii
acțiunii, căreia reclamanta nu i-a dat curs, așa încât faza prealabilă constând
în notificarea deținătorului și emiterea unei dispoziții în acest sens nu
a fost efectuată.
Totodată s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al
Municipiului București, în raport de neapartenența terenului la domeniul public
aflat în administrarea sa.
Hotărârea menționată a fost confirmată prin decizia civilă nr.281 din 20 iunie
2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, ca urmare a respingerii
recursului reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că motivul de
inadmisibilitate a acțiunii pentru neurmarea procedurii prevăzute de Legea
10/2001 are precădere față de temeiul de drept invocat de reclamantă și de
procedura dreptului comun potrivit căreia s-au solicitat măsurile reparatorii.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta care
reiterând motivele acțiunii și ale apelului a susținut că în cauză nu ar fi
aplicabile dispozițiile Legii 10/2001, așa încât s-ar impune casarea și
reluarea judecății la instanța de fond în conformitate cu Legea 137/2000 și
Legea 33/1994.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dovezilor cu înscrisuri administrate în cauză, terenul a fost trecut
în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950.
Exproprierea pentru utilitate publică intervenită ulterior prin Decretul
fostului Consiliu de Stat nr.150/1980 nu este opozabilă foștilor proprietari
sau în cauză, moștenitorilor acestora, întrucât, la data exproprierii,
bunul se afla în proprietatea și folosința publică a statului, respectiv în
administrarea organelor puterii locale, în temeiul naționalizării.
Așa fiind, în raport cu modul de dobândire și de preluare a terenului în
proprietatea statului de la foștii proprietari, independent de regimul juridic
actual determinat de apartenența la domeniul public și încadrarea în perimetrul
parcului Palatului Parlamentului, atât restituirea în natură cât și acordarea
măsurilor reparatorii prin echivalent este admisibilă după intrarea în vigoare
a Legii 10 din 9 februarie 2001, numai după și cu respectarea acestei proceduri
speciale, la care reclamanta-recurentă a și recurs concomitent, fără a aștepta
soluționarea.
Dispozițiile art.2 din Legea 137 din 26 iulie 2000 privind regimul juridic al
terenului aferent Palatului Parlamentului României prin care se recomandă
modalitatea de valorificare a eventualelor pretenții cu privire la imobilele
cuprinse în acest perimetru se adresează exclusiv persoanelor fizice și
juridice care au fost expropriate în acest scop, cerință neîndeplinită în cauză
de titulara acțiunii.
Așa fiind, recursul s-a respins ca nefondat.