ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 65/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3250 din 1

iulie 1999 reclamanții I.Ș.N., I.S. și I.E. au chemat în judecată Consiliul

General al Municipiului București și S.C. P. S.A. București solicitând, în

temeiul art. 480 și art. 481 C. civ., să fie obligați să le lase în deplină

proprietate și posesie suprafața de 520 mp teren, situat în București.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că

terenul revendicat, proprietatea autoarei lor I.E.E., a fost expropriat prin

Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 însă scopul de utilitate publică al preluării

nu a fost îndeplinit.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința civilă nr. 999 din 7 iunie 2002, menținută prin decizia civilă nr. 465

din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins acțiunea.

S-a reținut că suprafața de 492 mp teren, situat

în București, proprietatea E.E.I., decedată la data de 26 noiembrie 1963,

expropriată prin Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 al fostului Consiliu de

Stat a fost folosit în scop de utilitate publică și nu poate fi restituit, în

condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 465

din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au

declarat recurs reclamanții solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență, că: 1. exproprierea pentru cauză de

utilitate publică s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 481 C. civ.,

fără acordarea unor juste și prealabile despăgubiri; 2. scopul de utilitate

publică al exproprierii nu a fost îndeplinit, terenul este liber și poate fi

restituit în natură în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 al

fostului Consiliu de Stat al R.S.R. au fost expropriate terenurile în suprafață

de 1176 mp împreună cu construcțiile aferente în scopul extinderii sediului

Institutului P.– București. În suprafața menționată a fost inclusă și suprafața

de 492,95 mp teren proprietatea reclamanților, dobândită de la autoarea lor E.E.I.

În prezent, în suprafața de 7998 mp teren,

pentru care P. București, i-a fost atestat dreptul de proprietate și pe care se

află sediul acesteia, este inclusă și suprafața de teren în litigiu. Din

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing. P.S. rezultă că se află

amplasat un post de transformare și cabluri pentru alimentare cu energie electrică,

de utilitate publică.

Într-adevăr, potrivit art. 481 C. civ. nimeni nu

poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate

publică și primind o justă și prealabilă despăgubire.

În temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile imobile

expropriate nu au fost utilizate…potrivit scopului pentru care au fost preluate

de la expropriat…foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor…

În speță însă scopul de utilitate publică a fost

îndeplinit iar restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă.

Reclamanții nu au formulat un capăt de cerere

prin care să solicite, dacă restituirea bunului nu mai este posibilă,

despăgubiri.

Față de considerentele menționate, Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de reclamanții I.Ș.N., I.S. și I.E. împotriva deciziei nr. 465 din 22

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.