ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 65/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3250 din 1 iulie 1999 reclamanții I.Ș.N., I.S. și I.E. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și S.C. P. S.A. București solicitând, în temeiul art. 480 și art. 481 C. civ., să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 520 mp teren, situat în București. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul revendicat, proprietatea autoarei lor I.E.E., a fost expropriat prin Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 însă scopul de utilitate publică al preluării nu a fost îndeplinit. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 999 din 7 iunie 2002, menținută prin decizia civilă nr. 465 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea.

S-a reținut că suprafața de 492 mp teren, situat în București, proprietatea E.E.I., decedată la data de 26 noiembrie 1963, expropriată prin Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 al fostului Consiliu de Stat a fost folosit în scop de utilitate publică și nu poate fi restituit, în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 465 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanții solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că: 1. exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 481 C. civ., fără acordarea unor juste și prealabile despăgubiri; 2. scopul de utilitate publică al exproprierii nu a fost îndeplinit, terenul este liber și poate fi restituit în natură în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Decretul nr. 586 din 11 iulie 1968 al fostului Consiliu de Stat al R.S.R. au fost expropriate terenurile în suprafață de 1176 mp împreună cu construcțiile aferente în scopul extinderii sediului Institutului P.– București. În suprafața menționată a fost inclusă și suprafața de 492,95 mp teren proprietatea reclamanților, dobândită de la autoarea lor E.E.I. În prezent, în suprafața de 7998 mp teren, pentru care P. București, i-a fost atestat dreptul de proprietate și pe care se află sediul acesteia, este inclusă și suprafața de teren în litigiu. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing. P.S. rezultă că se află amplasat un post de transformare și cabluri pentru alimentare cu energie electrică, de utilitate publică.

Într-adevăr, potrivit art. 481 C. civ. nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o justă și prealabilă despăgubire. În temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate…potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat…foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor… În speță însă scopul de utilitate publică a fost îndeplinit iar restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă. Reclamanții nu au formulat un capăt de cerere prin care să solicite, dacă restituirea bunului nu mai este posibilă, despăgubiri. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanții I.Ș.N., I.S. și I.E. împotriva deciziei nr. 465 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.