ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1148/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC A.M.C. SRL, prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Secuiesc, a solicitat, in contradictoriu cu pârâta SC

E. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

că în baza contractului de management din 2005, încheiat între

părți, reclamanta a deținut in perioada 1 aprilie 2005 - 31

decembrie 2005 un drept de management la societatea pârâtă care s-a

prelungit prin acordul tacit și care subzista și in prezent; a

hotărî ca pârâta să îndeplinească în continuare obligațiile

asumate prin contractul de management întrucât funcția de director de

vânzări interne nu a fost desființată.

Judecătoria Târgu Secuiesc, prin

sentința civilă nr. 608 din 18 iunie 2008, a dispus declinarea

competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Covasna.

Prin sentința civilă nr. 424 din 5

mai 2009 Tribunalul Covasna a respins acțiunea reclamantei reținând,

în esență, că acceptarea prelungirii tacite a contractului de

management, constatarea existenței acestui drept a reclamantei la

societatea pârâtă, pe temeiul dispozițiilor privitoare la

locațiune, arendare, ar constitui o nesocotire a regulilor de principiu în

materie contractuală prezentate, iar pe de altă parte o substituire a

acordului de voință a pârâtei, contrar principiului consacrat de art.

969 C. civ., în raport de care, convențiile legal tăcute au putere de

lege între părțile contractante.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței instanței de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Brașov prin decizia nr. 85/Ap din 9 octombrie 2009.

În fundamentarea acestei decizii,

instanța de apel a apreciat că pârâta a procedat la denunțarea

unilaterală a contractului prin notificarea adresată reclamantei la

data de 24 aprilie 2007. Obligarea pârâtei să continue acest contract pe o

perioadă nelimitată în timp, împotriva voinței sale, ar însemna

o gravă încălcare a principiului libertății contractuale.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC

A.M.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în

rejudecare, admiterea apelului modificarea în tot a sentinței

instanței de fond în sensul admiterii in integrum a acțiunii

introductive.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ.,

raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) –(3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 3021 alin.

(2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii

de recurs și a reținut:

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât

și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod

excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în

recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate

cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995, a

stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară

de timbru în sumă de 4,5 lei.

Potrivit art. 20 al alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat

anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 19 martie 2010,

când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu

operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta

Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea

recursului reclamantei, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta

SC A.M.C. SRL Târgu Secuiesc împotriva deciziei nr. 85/Ap din 9 octombrie 2009

a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca insuficient

timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.