ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2009

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.J.O. (fiul lui M.O. și G.R.M.) a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr. 32Ls62/07 din 12 mai 2007 a Tribunalului de Instanță Aachen definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiție Koln, pentru care s-a dispus recunoașterea prin încheiere din data de 23 martie 2009, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor civile prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen.

și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, detenția de la 8 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007, 15 februarie 2007 - 12 iunie 2007, 13 iunie 2008, la zi, și menține starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României la data punerii în libertate din executarea pedepsei aplicată în cauza de față. S-a constatat că prin sentința penală nr. 55 din 29 ianuarie 2007, a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală 5735 din 30 noiembrie 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, raportat la art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 44,988 Kg cannabis, 2 sere, pompe sumersibile, furtunul de alimentare și cablul electric iar conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus distrugerea cantității de 44,988 kg cannabis.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 115D/P/2006 din 13 octombrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.J.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev de art 2 alin. (1) din Legea 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și constituirea unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut, că prin rechizitoriul cu nr. 101D/P/2006, din data de 6 sept. 2006, al D.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților N.H.W. și M. (fostă T.) V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000. modificată și completată prin Legea 522/2004 și art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M.J.O., care nu a putut fi găsit pentru a fi tras la răspundere penală, el sustrăgându-se cercetărilor, în urma disjungerii formându-se Dosarul penal nr. 115D/P/2006. Prin sentința penală nr. 55 din 29 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului Dolj, au fost condamnați inculpații N.H.W.

și M. (fostă T.) V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova și prin Decizia penală nr. 5735 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În fapt, s-a reținut că în data de 10 august 2006, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza com. Melinești, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj, se află amplasate două sere, în suprafață de aproximativ 400 m.p., în care este cultivat cannabis, plantele aflându-se în diferite stadii de vegetație.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că la jumătatea lunii mai 2006, inculpatul N.H.W., cetățean elvețian, a venit în România însoțit de inculpatul M.J.O., cetățean americano-german, în scopul înființării unor culturi de cannabis. Inculpatul N.H.W. a declarat că l-a cunoscut pe M.J.O. în anul 2005, într-o închisoare din Lugano-Elveția unde au fost colegi de detenție și a rămas în relații de prietenie iar în virtutea acestor relații, în momentul în care inculpatul M.J.O. i-a propus să vină în România pentru a se ocupa de înființarea și întreținerea unei culturi de „marijuana”, a fost de acord, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.J.O. i-a promis că pentru aceste servicii va fi plătit cu suma de 4000 euro lunar, bani ce urmau a fi expediați familiei sale din Elveția.

În baza acestei înțelegeri, inculpatul N.H.W. a intrat în România împreună cu inculpatul M.J.O., prin P.T.F. Porțile de Fier I și după ce a stat câteva zile într-o locație situată în mun. Târgu-Jiu, însoțit de inculpații M.J.O. și M. (fostă T.) V.C., a venit în jud. Dolj, de unde era originară inculpata M. (fostă T.) V.C. și a înființat cultura de cannabis, inițial în com. Goești, sat Țandăra, jud. Dolj, pe un teren aparținând martorului G.N. și apoi în com. Melinești, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj, pe un teren aparținând martorului T.M. și pe care acesta îl dăduse în „dijmă” martorilor C.I. și C.A.D. Inculpatul N.H.W.

a arătat că, în baza înțelegerii, el doar s-a ocupat de înființarea cultruii de cannabis, însă toată investiția constând în cadrele metalice și folia necesare construirii serelor, pompă de apă, unelte agricole, precum și semințele pe care inculpatul le-a cultivat, au fost aduse din străinătate de inculpatul M.J.O., semințele avându-le asupra sa în momentul în care a venit în România. De găsirea locațiilor pentru înființarea culturilor, precum și a forței de muncă necesară s-a ocupat inculpata M. (fostă T.) V.C., care a venit în România în 20 aprilie 2006, prin Aeroportul Internațional H.C., unde a fost depistată având asupra sa un pașaport fals. Susținerile inculpatului N.H.W., au fost întărite de declarația martorului G.N., care a precizat că la solicitarea inculpaților M. (fostă T.) V.C.

și M.J.O., prin intermediul firmei sale SC C.S.I. SRL Goiești, a importat de la firma K.E. din Anglia, printr-o firmă din Bosnia serele în cauză, înțelegându-se cu inculpații ca aceștia să plătească toate taxele aferente către stat (vamă, TVA etc.), iar martorul G.N. să primească în schimb o invitație pentru Statele Unite de la inculpatul M.J.O. Potrivit acestei înțelegeri, în 19 mai 2006 au sosit la Biroul Vamal din Craiova serele (solariile), iar în data de 22 iunie 2006, inculpatul M.J.O., însoțit de martorul G.N. a mers la Ambasada Statelor Unite din București, unde au făcut demersurile necesare obținerii unei vize pentru Statele Unite în baza unei invitații a inculpatului M.J.O. Inculpații M. (fostă T.) V.C.

și M.J.O. în discuțiile purtate cu martorul G.N. i-au spus acestuia că adus serele în România întrucât intenționează să cultive plante ornamentale, pe care să le exporte în țări din Europa de Vest. O parte din discuții s-au purtat în prezența inculpatului N.H.W. la restaurante, traducerile le făcea inculpata M. (fostă T.) V.C. De precizat că inculpata M. (fostă T.) V.C. vorbea cu inculpatul M.J.O. în limba engleză, cu inculpatul N.H.W. în italiană, iar inculpații M.J.O. și N.H.W. vorbeau în limba germană. Inculpații M. (fostă T.) V.C. și M.J.O. i-au propus martorului G.N. să ducă serele importate în gospodăria pe care martorul o deținea pe raza satului Țandăra, comuna Goiești, pe care s-au oferit să o cumpere (casa și terenul) contra sumei de 12.000 euro, lucru cu care martorul a fost de acord, cu atât mai mult cu cât prețul era avantajos.

Conform acestei înțelegeri inculpații M.J.O. și M. (fostă T.) V.C. l-au cazat pe inculpatul N.H.W. în casa din satul Țandăra, comuna Goiești, aparținând martorului G.N., locație unde au fost duse și serele, de montarea cărora s-au ocupat inculpatul N.H.W., împreună cu un tânăr din zona Moldovei, pe nume D. După instalarea serei, cu o lungime de aproximativ 100 metri, inculpatul N.H.W. a cultivat semințele obținând răsaduri, a repicat plantele, respectând o anumită tehnică de cultivare care presupunea păstrarea unei anumite distanțe între plante și s-a ocupat de întreținerea culturii, căreia i-a asigurat apă și lumină pentru o productivitate cât mai mare. Datorită faptului că inculpații M.J.O.

și M. (fostă T.) V.C. nu i-au oferit martorului G.N. suma de bani reprezentând contravaloarea casei și terenului din satul Țandăra, comuna Goiești, acesta le-a solicitat să desființeze sera și să plece, cu atât mai mult cu cât inculpatul N.H.W. îi interzisese accesul în seră, când martorul G.N. își manifestase interesul pentru plantele cultivate. În această situație, inculpatul M.J.O., M. (fostă T.) V.C. și N.H.W. au scos plantele de cannabis din rădăcină și le-au transportat la domiciliul mamei inculpatei M. (fostă T.) V.C. - martora C.L., din satul Bodăieștii de Sus, comuna Melinești, unde le-au replantat în grădină, spunându-i acesteia că sunt flori. Întrucât plantele de cannabis începuseră să se ofilească în grădina mamei martorei C.L., inculpata M. (fostă T.) V.C., prin intermediul fostului concubin al mamei sale, martorul D.M.

le-a propus martorilor C.I. și C.A.D., din satul Valea Muierii de Jos, comuna Melinelști, să-i permită să-și instaleze două sere în curtea lor. Inculpatul N.H.W. a replantat plantele de cannabis pe care inculpata M. (fostă T.) V.C. le-a adus de la domiciliul mamei sale, în același timp continuând să cultive semințe și să facă răsaduri de cannabis, pe care le repica. Cu priejul cercetării la fața locului efectuată pe raza com. Melinești, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj în momentul descoperirii culturii, s-a putut observa că plantele de cannabis se aflau în diverse stadii de vegetație, iar pentru a ascunde cultura din solarii, din dispoziția lui M.J.O., inculpatul N.H.W. a lăsat la intrare două rânduri de porumb la un solar, iar la celălalt mai multe rânduri de porumb și răsaduri de varză.

Cannabis-ul cultivat de inculpatul N.H.W. din dispoziția inculpaților M.J.O. și M. (fostă T.) V.C. urma să fie valorificat pe piața occidentală de inculpatul M.J.O. După recoltarea cannabis-ului din cele două sere situate în satul Valea Muierii de Jos, comuna Melinești, în urma cântăririi a rezultat cantitatea de 247,2 kg cannabis, masă verde, după uscare rămânând 44,9885 kg. Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică din 15 august 2006, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori – D.G.C.C.O. - Antidrog: probele în litigiu: proba nr. 1: o plantă imatură care aparține genului Cannabis; proba nr. 2: 5,30 grame Cannabis; proba nr. 3: 15,21 grame Cannabis; proba nr. 4: 17,08 grame Cannabis.

Probele au fost prelevate din cantitatea totală de 247,2 kg. În probele în litigiu nr. 2, 3 și 4 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Prin sentința penală nr. 55/29 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova și prin Decizia penală nr. 5735 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus confiscarea cantității de 44,988 kg. Cannabis, precum și a celor două sere (elemente constructive), a pompei submersibile, a furtunului de alimentare și a cablului electric, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, s-a dispus distrugerea drogurilor.

Prin încheierea din 11 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1927/P/2006 al Tribunalului Dolj, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, pe o durată de 30 de zile a inculpatului M.J.O., emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 79 din 11 august 2006. În baza acestui mandat inculpatul M.J.O. a fost dat în consemn la frontieră și s-a propus punerea sa în urmărire generală și internațională. La data de 13 martie 2007, Tribunalul Județean Dolj a emis mandatul european de arestare nr. 5, pe numele inculpatului M.J.O., care a fost transmis Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, competent cu executarea acestuia.

Prin adresa Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, s-a comunicat că inculpatul M.J.O. se află încarcerat, în prezent, în Penitenciarul din Aachen - Germania, pentru infracțiuni comise în această țară, respectiv trafic de droguri. La data de 22 septembrie 2008, inculpatul M.J.O. a fost predat de Procuratura Generală din Koln către funcționari ai Poliției Române. Prin încheierea din 23 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16184/63/2008 al Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 153 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 150 C. proc. pen., s-a confirmat măsura arestării preventive a inculpatului M.J.O. (măsură dispusă în baza mandatului de arestare pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 22 septembrie 2008 până la data de 21 octombrie 2008, inclusiv, Totodată, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de constatare întocmite de organele de urmărire penală, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor C.A., C.I., M.E., C.L., I.I., I.A., F.I., T.M., D.M., C.M., declarațiile inculpaților. Fiind audiat în fața instanței, inculpatul M.J.O. a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. La termenul din data de 26 ianuarie 2009, inculpatul a solicitat recunoașterea sentinței Tribunalului Aachen prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, întrucât fapta pentru care a fost condamnat prin această sentință este concurentă cu faptele din prezenta cauză.

Urmare a cererii formulată de inculpat, instanța a solicitat Tribunalului din Aachen copie certificată de pe hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru import ilegal de droguri, precum și date cu privire la executarea pedepsei. Conform înscrisurilor transmise de Procuratura Aachen - republica Federală Germania - inculpatul M.J.O., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru import ilegal de stupefiante în cantitate mare prin sentința nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanță Aachen, definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiție Koln.

Potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei emis de autoritățile germane, inculpatul M.J.O., a fost arestat preventiv la 08 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007 și 15 februarie 2007 - 12 iunie 2007, a executat pedeapsa cu închisoarea de la 13 iunie 2008 - 22 septembrie 2008 când a fost extrădat în România, cu un rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare de 423 zile. Prin încheierea din 23 martie 2009, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004, că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul M.J.O. are corespondent în legislația penală română și este concurentă cu fapta dedusă judecății instanța a dispus recunoașterea sentinței nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanță Aachen prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul M.J.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul declarat de M.P. D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, se critică sentința pentru nelegalitate, în legătură cu greșita reținere a stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., susținându-se că infracțiunile săvârșite de inculpat în România și în Germania, sunt concurente.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive: a) încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare și reținută de instanța de fond, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, este nelegală, încadrarea juridică corespunzătoare fiind aceea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, în condițiile în care inculpatul este cunoscut ca un consumator frecvent de substanțe halucinogene, astfel că, el a cultivat și urma se prepare substanțele respective în vederea consumului propriu și nu pentru traficul către alte persoane.

În cadrul acestui motiv, apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat nu a fost săvârșită, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. b) o altă critică formulată a vizat netemeinicia sentinței raportat la cuantumul pedepsei și la modalitatea de executare, invocându-se practica C.E.D.O., dar și practica instanțelor din România, în speță, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1470/63/2006, prin care a fost diminuată pedeapsa aplicată pentru fapte similare, solicitându-se reindividualizarea judiciară a pedepsei pentru perioada executată,m respectiv 2 ani și 8 luni închisoare.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 145 din 29 iunie 2009, a admis apelurile declarate, a desființat sentința cu privire la greșita reținere a dispozițiilor prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. și la individualizarea judiciară a pedepsei. S-a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și s-au redus pedepsele aplicate inculpatului, astfel: - de la 3 ani închisoare, cu un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; la 2 ani și 6 luni pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. - de la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inc. prin SP 32 LS 62/07 din 25 mai 2007 a Tribunalului de Instanță Aachen, definitivă la 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiție Koln, prin care s-a dispus recunoașterea prin încheierea din 23 martie 2009, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare perioada arestului preventiv executat de inculpat începând cu 09 aprilie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Această decizie penală a fost recurată, în termen legal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpatul M.J.O. Procurorul a criticat hotărârea pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând două motive de recurs, prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 14 C. proc. pen.: - instanța de apel nu a indicat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reținute în favoarea inculpatului, încălcând, astfel, prevederile art. 79 C. pen. - în mod nejustificat s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului, iar pedepsele aplicate acestuia sunt greșit individualizate în raport cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții legale și temeinice. Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, susținând că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi desfășurat o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control asupra activității infracționale a celorlalți doi inculpați. S-a mai criticat incorecta aplicare a dispozițiilor art. 88 și art. 36 alin. (3) C. pen., arătându-se că nu a fost stabilită corect perioada de arest preventiv pe timpul căreia inculpatul a fost deținut în Penitenciarul Aachen din Germania.

S-a solicitat deducerea perioadei de arest cuprinsă între 12 iunie 2007 - 12 iunie 2008. Printr-un al treilea motiv de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor, solicitându-se să se dea eficiența necesară circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. reținute în favoarea inculpatului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului M.J.O., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor comise de acesta.

Inculpatul, alături de N.H.W. și M. (fostă T.) V.C. au acționat coordonat, într-o manieră organizată și eficientă, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a realiza cultura de cannabis, urmărind vânzarea drogului obținut și dobândirea de foloase materiale. Activitatea lor infracțională a fost condusă de recurentul inculpat, singurul, de altfel, care prin cunoștințele sale, posibilitățile materiale, datele personale, putea crea legăturile și oportunitățile necesare realizării planului infracțional, valorificând, în interesul grupului, toate aceste date și facilități. Cooptarea inculpatului N.H.W. și legătura dintre membrii grupului au fost realizate de inculpat, acesta ocupându-se și se deplasarea în Statele Unite ale Americii (de unde au fost importate serele), demersul său la instituțiile abilitate fiind esențial și determinant.

Recurentul inculpat s-a ocupat personal de modul de organizare a serelor, de paza acestora, dându-i dispoziții lui N.H.W. pe care acesta le-a executat. Așa fiind. Înalta Curte reține că formarea grupului nu ar fi fost posibilă fără persoana inculpatului M.J.O., iar acesta, în mod firesc, a ocupat poziția de lider, coordonându-i activitatea. Pentru aceste considerente, critica privind greșita condamnare a recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 va fi înlăturată ca nefondată. Tot nefondată apare și critica privind modul de individualizare a pedepselor, motiv de recurs invocat de ambii recurenți. Instanța de apel i-a aplicat inculpatului pedepsea cu închisoarea pentru fiecare din cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, într-un cuantum just în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și urmărind realizarea scopului sancțiunii penale, potrivit art. 52 C. pen. Instanța de apel a făcut, în mod întemeiat, aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. în favoarea inculpatului, arătând care sunt circumstanțele atenuante care justifică reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și dându-le eficiența cuvenită, în ansamblul probelor cauzei. Instanța a avut în vedere perioada de pedeapsă executată până în prezent de inculpat, împrejurarea că acesta era un consumator notoriu de substanțe halucinogene, cu consecințe evidente asupra stării de sănătate, pentru care a și fost internat în instituții specializate de dezintoxicare. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, pretinsa stăruință a inculpatului în a săvârși infracțiuni legate de droguri, are o cauzalitate ce necesită o ripostă juridică adecvată, fermă, dar nu exagerată.

Dispoziția articolului 79 C. pen. a fost respectată, în hotărâre arătându-se împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante, astfel cum s-a arătat mai sus. Înalta Curte apreciază că în raport de gravitatea faptelor săvârșite și datele personale ale inculpatului, pedepsele aplicate se circumscriu unui tratament juridic sancționator corect și eficient, neimpunându-se modificarea acestora, astfel că va respinge criticile întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul greșitei deduceri a prevenției. Potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei (permis de eliberare, certificat de detenție, fișa oficială de executare a pedepsei, filele 74-76, 85 - volumul I, dosarul instanței de fond), inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 8 nov.

2006, la zi, perioadă ce urmează a fi scăzută din durata pedepsei rezultante de 3 ani închisoare. Pentru aceste motive, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa, în parte, decizia atacată și sentința nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj și va dispune deducerea duratei prevenției, ca în cele ce preced. Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova va fi respins ca nefondat. În baza art. 190 C. proc. pen., onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.J.O. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj numai în ceea ce privește durata deducerii prevenției. Scade din durata pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, timpul executat de la 8 noiembrie 2006 la 29 septembrie 2009. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul pentru interpretul de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.