ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.J.O. (fiul lui M.O. și G.R.M.) a fost condamnat după cum

urmează:

- în baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an

interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c)

C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 7 din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în

prezenta cauză cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința nr. 32Ls62/07 din 12 mai 2007 a Tribunalului de Instanță Aachen

definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către

Înalta Curte de Justiție Koln, pentru care s-a dispus recunoașterea prin

încheiere din data de 23 martie 2009, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani

închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor civile prev. de art 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., art.

36 alin. (3) C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată, detenția de la 8 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007, 15 februarie 2007

- 12 iunie 2007, 13 iunie 2008, la zi, și menține starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 117 C. pen.,

s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României la data punerii în

libertate din executarea pedepsei aplicată în cauza de față.

S-a constatat că prin

sentința penală nr. 55 din 29 ianuarie 2007, a Tribunalului Dolj, rămasă

definitivă prin Decizia penală 5735 din 30 noiembrie 2007, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată, raportat la art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea

cantității de 44,988 Kg cannabis, 2 sere, pompe sumersibile, furtunul de

alimentare și cablul electric iar conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată, s-a dispus distrugerea cantității de 44,988 kg cannabis.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 115D/P/2006

din 13 octombrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.J.O.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev de art 2 alin. (1)

din Legea 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și

constituirea unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut, că

prin rechizitoriul cu nr. 101D/P/2006, din data de 6 sept. 2006, al D.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest

preventiv, a inculpaților N.H.W. și M. (fostă T.) V.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000. modificată și

completată prin Legea 522/2004 și art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prin același rechizitoriu,

s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M.J.O., care nu a putut fi

găsit pentru a fi tras la răspundere penală, el sustrăgându-se cercetărilor, în

urma disjungerii formându-se Dosarul penal nr. 115D/P/2006.

Prin sentința penală nr. 55

din 29 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului

Dolj, au fost condamnați inculpații N.H.W. și M. (fostă T.) V.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată prin Legea nr. 522/2004 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140

din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova și prin Decizia penală nr. 5735 din 30

noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fapt, s-a reținut că în

data de 10 august 2006, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire

la faptul că pe raza com. Melinești, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj, se

află amplasate două sere, în suprafață de aproximativ 400 m.p., în care este cultivat cannabis, plantele aflându-se în diferite stadii de vegetație.

Pe parcursul cercetărilor

s-a stabilit că la jumătatea lunii mai 2006, inculpatul N.H.W., cetățean

elvețian, a venit în România însoțit de inculpatul M.J.O., cetățean

americano-german, în scopul înființării unor culturi de cannabis.

Inculpatul N.H.W. a declarat

că l-a cunoscut pe M.J.O. în anul 2005, într-o închisoare din Lugano-Elveția

unde au fost colegi de detenție și a rămas în relații de prietenie iar în

virtutea acestor relații, în momentul în care inculpatul M.J.O. i-a propus să

vină în România pentru a se ocupa de înființarea și întreținerea unei culturi

de „marijuana”, a fost de acord, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.J.O. i-a

promis că pentru aceste servicii va fi plătit cu suma de 4000 euro lunar, bani

ce urmau a fi expediați familiei sale din Elveția.

În baza acestei înțelegeri,

inculpatul N.H.W. a intrat în România împreună cu inculpatul M.J.O., prin

P.T.F. Porțile de Fier I și după ce a stat câteva zile într-o locație situată

în mun. Târgu-Jiu, însoțit de inculpații M.J.O. și M. (fostă T.) V.C., a venit

în jud. Dolj, de unde era originară inculpata M. (fostă T.) V.C. și a înființat

cultura de cannabis, inițial în com. Goești, sat Țandăra, jud. Dolj, pe un

teren aparținând martorului G.N. și apoi în com. Melinești, sat Valea Muierii

de Jos, jud. Dolj, pe un teren aparținând martorului T.M. și pe care acesta îl

dăduse în „dijmă” martorilor C.I. și C.A.D.

Inculpatul N.H.W. a arătat

că, în baza înțelegerii, el doar s-a ocupat de înființarea cultruii de

cannabis, însă toată investiția constând în cadrele metalice și folia necesare

construirii serelor, pompă de apă, unelte agricole, precum și semințele pe care

inculpatul le-a cultivat, au fost aduse din străinătate de inculpatul M.J.O.,

semințele avându-le asupra sa în momentul în care a venit în România.

De găsirea locațiilor pentru

înființarea culturilor, precum și a forței de muncă necesară s-a ocupat

inculpata M. (fostă T.) V.C., care a venit în România în 20 aprilie 2006, prin

Aeroportul Internațional H.C., unde a fost depistată având asupra sa un

pașaport fals.

Susținerile inculpatului N.H.W.,

au fost întărite de declarația martorului G.N., care a precizat că la

solicitarea inculpaților M. (fostă T.) V.C. și M.J.O., prin intermediul firmei

sale SC C.S.I. SRL Goiești, a importat de la firma K.E. din Anglia, printr-o

firmă din Bosnia serele în cauză, înțelegându-se cu inculpații ca aceștia să

plătească toate taxele aferente către stat (vamă, TVA etc.), iar martorul G.N. să

primească în schimb o invitație pentru Statele Unite de la inculpatul M.J.O.

Potrivit acestei înțelegeri,

în 19 mai 2006 au sosit la Biroul Vamal din Craiova serele (solariile), iar în

data de 22 iunie 2006, inculpatul M.J.O., însoțit de martorul G.N. a mers la Ambasada Statelor Unite din București, unde au făcut demersurile necesare obținerii unei vize

pentru Statele Unite în baza unei invitații a inculpatului M.J.O.

Inculpații M. (fostă T.) V.C.

și M.J.O. în discuțiile purtate cu martorul G.N. i-au spus acestuia că adus

serele în România întrucât intenționează să cultive plante ornamentale, pe care

să le exporte în țări din Europa de Vest. O parte din discuții s-au purtat în

prezența inculpatului N.H.W. la restaurante, traducerile le făcea inculpata M. (fostă

T.) V.C. De precizat că inculpata M. (fostă T.) V.C. vorbea cu inculpatul M.J.O.

în limba engleză, cu inculpatul N.H.W. în italiană, iar inculpații M.J.O. și N.H.W.

vorbeau în limba germană.

Inculpații M. (fostă T.) V.C.

și M.J.O. i-au propus martorului G.N. să ducă serele importate în gospodăria pe

care martorul o deținea pe raza satului Țandăra, comuna Goiești, pe care s-au

oferit să o cumpere (casa și terenul) contra sumei de 12.000 euro, lucru cu

care martorul a fost de acord, cu atât mai mult cu cât prețul era avantajos.

Conform acestei înțelegeri

inculpații M.J.O. și M. (fostă T.) V.C. l-au cazat pe inculpatul N.H.W. în casa

din satul Țandăra, comuna Goiești, aparținând martorului G.N., locație unde au

fost duse și serele, de montarea cărora s-au ocupat inculpatul N.H.W., împreună

cu un tânăr din zona Moldovei, pe nume D.

După instalarea serei, cu o

lungime de aproximativ 100 metri, inculpatul N.H.W. a cultivat semințele

obținând răsaduri, a repicat plantele, respectând o anumită tehnică de

cultivare care presupunea păstrarea unei anumite distanțe între plante și s-a

ocupat de întreținerea culturii, căreia i-a asigurat apă și lumină pentru o

productivitate cât mai mare.

Datorită faptului că

inculpații M.J.O. și M. (fostă T.) V.C. nu i-au oferit martorului G.N. suma de

bani reprezentând contravaloarea casei și terenului din satul Țandăra, comuna

Goiești, acesta le-a solicitat să desființeze sera și să plece, cu atât mai

mult cu cât inculpatul N.H.W. îi interzisese accesul în seră, când martorul G.N.

își manifestase interesul pentru plantele cultivate.

În această situație,

inculpatul M.J.O., M. (fostă T.) V.C. și N.H.W. au scos plantele de cannabis

din rădăcină și le-au transportat la domiciliul mamei inculpatei M. (fostă T.)

V.C. - martora C.L., din satul Bodăieștii de Sus, comuna Melinești, unde le-au

replantat în grădină, spunându-i acesteia că sunt flori.

Întrucât plantele de

cannabis începuseră să se ofilească în grădina mamei martorei C.L., inculpata M.

(fostă T.) V.C., prin intermediul fostului concubin al mamei sale, martorul D.M.

le-a propus martorilor C.I. și C.A.D., din satul Valea Muierii de Jos, comuna

Melinelști, să-i permită să-și instaleze două sere în curtea lor.

Inculpatul N.H.W. a

replantat plantele de cannabis pe care inculpata M. (fostă T.) V.C. le-a adus

de la domiciliul mamei sale, în același timp continuând să cultive semințe și

să facă răsaduri de cannabis, pe care le repica.

Cu priejul cercetării la

fața locului efectuată pe raza com. Melinești, sat Valea Muierii de Jos, jud.

Dolj în momentul descoperirii culturii, s-a putut observa că plantele de

cannabis se aflau în diverse stadii de vegetație, iar pentru a ascunde cultura

din solarii, din dispoziția lui M.J.O., inculpatul N.H.W. a lăsat la intrare

două rânduri de porumb la un solar, iar la celălalt mai multe rânduri de porumb

și răsaduri de varză.

Cannabis-ul cultivat de

inculpatul N.H.W. din dispoziția inculpaților M.J.O. și M. (fostă T.) V.C. urma

să fie valorificat pe piața occidentală de inculpatul M.J.O.

După recoltarea

cannabis-ului din cele două sere situate în satul Valea Muierii de Jos, comuna

Melinești, în urma cântăririi a rezultat cantitatea de 247,2 kg cannabis, masă verde, după uscare rămânând 44,9885 kg.

Potrivit concluziilor

Raportului de constatare tehnico-științifică din 15 august 2006, întocmit de

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori – D.G.C.C.O.

- Antidrog: probele în litigiu: proba nr. 1: o plantă imatură care aparține

genului Cannabis; proba nr. 2: 5,30 grame Cannabis; proba nr. 3: 15,21 grame Cannabis; proba nr. 4: 17,08 grame Cannabis.

Probele au fost prelevate

din cantitatea totală de 247,2 kg.

În probele în litigiu nr. 2,

3 și 4 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată

de planta Cannabis. Cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III, din

Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri.

Prin sentința penală nr. 55/29

ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului Dolj,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 28 iunie 2007 a Curții de

Apel Craiova și prin Decizia penală nr. 5735 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-a dispus confiscarea cantității de 44,988 kg. Cannabis, precum și a celor două sere (elemente constructive), a pompei submersibile, a

furtunului de alimentare și a cablului electric, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată

prin Legea nr. 522/2004, s-a dispus distrugerea drogurilor.

Prin încheierea din 11

august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1927/P/2006 al Tribunalului Dolj, în

conformitate cu dispozițiile art. 150 C. proc. pen., s-a dispus arestarea

preventivă în lipsă, pe o durată de 30 de zile a inculpatului M.J.O.,

emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 79 din 11 august 2006.

În baza acestui mandat

inculpatul M.J.O. a fost dat în consemn la frontieră și s-a propus punerea sa

în urmărire generală și internațională.

La data de 13 martie 2007,

Tribunalul Județean Dolj a emis mandatul european de arestare nr. 5, pe numele

inculpatului M.J.O., care a fost transmis Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Național Interpol, competent cu executarea acestuia.

Prin adresa Centrului de

Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, s-a

comunicat că inculpatul M.J.O. se află încarcerat, în prezent, în Penitenciarul

din Aachen - Germania, pentru infracțiuni comise în această țară, respectiv

trafic de droguri.

La data de 22 septembrie 2008,

inculpatul M.J.O. a fost predat de Procuratura Generală din Koln către

funcționari ai Poliției Române.

Prin încheierea din 23

septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16184/63/2008 al Tribunalului Dolj,

secția penală, în baza art. 153 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 150 C.

proc. pen., s-a confirmat măsura arestării preventive a inculpatului M.J.O. (măsură

dispusă în baza mandatului de arestare pe o perioadă de 30 de zile, cu începere

de la 22 septembrie 2008 până la data de 21 octombrie 2008, inclusiv, Totodată,

s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: procese-verbale de constatare întocmite de organele de

urmărire penală, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile

martorilor C.A., C.I., M.E., C.L., I.I., I.A., F.I., T.M., D.M., C.M.,

declarațiile inculpaților.

Fiind audiat în fața

instanței, inculpatul M.J.O. a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina sa.

La termenul din data de 26

ianuarie 2009, inculpatul a solicitat recunoașterea sentinței Tribunalului

Aachen prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, întrucât

fapta pentru care a fost condamnat prin această sentință este concurentă cu

faptele din prezenta cauză.

Urmare a cererii formulată

de inculpat, instanța a solicitat Tribunalului din Aachen copie certificată de

pe hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru import ilegal de droguri, precum și date cu privire la

executarea pedepsei.

Conform înscrisurilor

transmise de Procuratura Aachen - republica Federală Germania - inculpatul M.J.O.,

a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru import ilegal de

stupefiante în cantitate mare prin sentința nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanță Aachen, definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea

recursului de către Înalta Curte de Justiție Koln.

Potrivit înscrisului privind

stadiul executării pedepsei emis de autoritățile germane, inculpatul M.J.O., a

fost arestat preventiv la 08 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007 și 15 februarie

2007 - 12 iunie 2007, a executat pedeapsa cu închisoarea de la 13 iunie 2008 -

22 septembrie 2008 când a fost extrădat în România, cu un rest neexecutat din

pedeapsa de 3 ani închisoare de 423 zile.

Prin încheierea din 23

martie 2009, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 116

din Legea nr. 302/2004, că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul M.J.O.

are corespondent în legislația penală română și este concurentă cu fapta dedusă

judecății instanța a dispus recunoașterea sentinței nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanță Aachen prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul M.J.O.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul declarat de M.P. D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Dolj, se critică sentința pentru nelegalitate, în legătură

cu greșita reținere a stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., susținându-se că infracțiunile săvârșite de inculpat în

România și în Germania, sunt concurente.

Inculpatul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

a) încadrarea juridică dată

faptelor prin actul de sesizare și reținută de instanța de fond, respectiv

infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

prin Legea nr. 522/2004 și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

este nelegală, încadrarea juridică corespunzătoare fiind aceea prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, în condițiile în

care inculpatul este cunoscut ca un consumator frecvent de substanțe

halucinogene, astfel că, el a cultivat și urma se prepare substanțele

respective în vederea consumului propriu și nu pentru traficul către alte

persoane.

În cadrul acestui motiv,

apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat nu a fost

săvârșită, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și

achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen.

b) o altă critică formulată

a vizat netemeinicia sentinței raportat la cuantumul pedepsei și la modalitatea

de executare, invocându-se practica C.E.D.O., dar și practica instanțelor din

România, în speță, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în Dosarul nr. 1470/63/2006, prin care a fost diminuată pedeapsa aplicată pentru

fapte similare, solicitându-se reindividualizarea judiciară a pedepsei pentru

perioada executată,m respectiv 2 ani și 8 luni închisoare.

Curtea de Apel Craiova, prin

Decizia penală nr. 145 din 29 iunie 2009, a admis apelurile declarate, a desființat sentința cu privire la greșita reținere a dispozițiilor prevăzute de art.

37 lit. a) C. pen. și la individualizarea judiciară a pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 74

– art. 76 C. pen. și s-au redus pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- de la 3 ani închisoare, cu

un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.; la 2 ani și 6 luni pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

- de la 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a) și lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată inc. prin SP 32 LS 62/07 din 25 mai 2007 a

Tribunalului de Instanță Aachen, definitivă la 13 decembrie 2007 prin

respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiție Koln, prin care s-a

dispus recunoașterea prin încheierea din 23 martie 2009, în pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare perioada arestului preventiv

executat de inculpat începând cu 09 aprilie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Această decizie penală a

fost recurată, în termen legal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de

inculpatul M.J.O.

Procurorul a criticat

hotărârea pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând două

motive de recurs, prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 14 C. proc. pen.:

- instanța de apel nu a

indicat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reținute în

favoarea inculpatului, încălcând, astfel, prevederile art. 79 C. pen.

- în mod nejustificat s-au

reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea

inculpatului, iar pedepsele aplicate acestuia sunt greșit individualizate în

raport cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei

soluții legale și temeinice.

Recurentul inculpat a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, achitarea

sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, susținând că din

probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi desfășurat o activitate

efectivă de coordonare, organizare sau control asupra activității infracționale

a celorlalți doi inculpați.

S-a mai criticat incorecta

aplicare a dispozițiilor art. 88 și art. 36 alin. (3) C. pen., arătându-se că

nu a fost stabilită corect perioada de arest preventiv pe timpul căreia

inculpatul a fost deținut în Penitenciarul Aachen din Germania. S-a solicitat

deducerea perioadei de arest cuprinsă între 12 iunie 2007 - 12 iunie 2008.

Printr-un al treilea motiv

de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor, solicitându-se să

se dea eficiența necesară circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen. reținute în favoarea inculpatului.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut

în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului M.J.O.,

dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor comise de acesta.

Inculpatul, alături de N.H.W.

și M. (fostă T.) V.C. au acționat coordonat, într-o manieră organizată și

eficientă, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a realiza cultura de

cannabis, urmărind vânzarea drogului obținut și dobândirea de foloase

materiale. Activitatea lor infracțională a fost condusă de recurentul inculpat,

singurul, de altfel, care prin cunoștințele sale, posibilitățile materiale,

datele personale, putea crea legăturile și oportunitățile necesare realizării

planului infracțional, valorificând, în interesul grupului, toate aceste date

și facilități.

Cooptarea inculpatului N.H.W.

și legătura dintre membrii grupului au fost realizate de inculpat, acesta

ocupându-se și se deplasarea în Statele Unite ale Americii (de unde au fost

importate serele), demersul său la instituțiile abilitate fiind esențial și

determinant. Recurentul inculpat s-a ocupat personal de modul de organizare a

serelor, de paza acestora, dându-i dispoziții lui N.H.W. pe care acesta le-a

executat.

Așa fiind. Înalta Curte

reține că formarea grupului nu ar fi fost posibilă fără persoana inculpatului M.J.O.,

iar acesta, în mod firesc, a ocupat poziția de lider, coordonându-i activitatea.

Pentru aceste considerente,

critica privind greșita condamnare a recurentului inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 va fi înlăturată ca

nefondată.

Tot nefondată apare și

critica privind modul de individualizare a pedepselor, motiv de recurs invocat

de ambii recurenți.

Instanța de apel i-a aplicat

inculpatului pedepsea cu închisoarea pentru fiecare din cele două infracțiuni

reținute în sarcina sa, într-un cuantum just în raport de criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și urmărind realizarea scopului

sancțiunii penale, potrivit art. 52 C. pen.

Instanța de apel a făcut, în

mod întemeiat, aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. în favoarea

inculpatului, arătând care sunt circumstanțele atenuante care justifică

reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și dându-le eficiența

cuvenită, în ansamblul probelor cauzei.

Instanța a avut în vedere

perioada de pedeapsă executată până în prezent de inculpat, împrejurarea că

acesta era un consumator notoriu de substanțe halucinogene, cu consecințe

evidente asupra stării de sănătate, pentru care a și fost internat în

instituții specializate de dezintoxicare. Sub acest aspect, Înalta Curte reține

că, pretinsa stăruință a inculpatului în a săvârși infracțiuni legate de

droguri, are o cauzalitate ce necesită o ripostă juridică adecvată, fermă, dar

nu exagerată.

Dispoziția articolului 79 C.

pen. a fost respectată, în hotărâre arătându-se împrejurările reținute ca

circumstanțe atenuante, astfel cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte apreciază că în

raport de gravitatea faptelor săvârșite și datele personale ale inculpatului,

pedepsele aplicate se circumscriu unui tratament juridic sancționator corect și

eficient, neimpunându-se modificarea acestora, astfel că va respinge criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că

recursul inculpatului este fondat sub aspectul greșitei deduceri a prevenției.

Potrivit documentelor depuse

la dosarul cauzei (permis de eliberare, certificat de detenție, fișa oficială

de executare a pedepsei, filele 74-76, 85 - volumul I, dosarul instanței de

fond), inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 8 nov. 2006, la zi,

perioadă ce urmează a fi scăzută din durata pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare.

Pentru aceste motive, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va

admite recursul inculpatului, va casa, în parte, decizia atacată și sentința nr.

178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj și va dispune deducerea duratei

prevenției, ca în cele ce preced.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate vor fi menținute.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova va fi respins

ca nefondat.

În baza art. 190 C. proc.

pen., onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.J.O. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și sentința penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj numai în ceea ce privește durata deducerii prevenției.

Scade din durata

pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, timpul executat

de la 8 noiembrie 2006 la 29 septembrie 2009.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale

nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Onorariul pentru

interpretul de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.