ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 3

septembrie 2009, înregistrată la nr. 7104/1/2009, contestatoarea A.V.A.S. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata SC M.I. SRL, anularea deciziei nr. 1906,

pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data

de 16 iunie 2009, în dosarul nr. 39128/2/2005, invocând în drept dispozițiile art.

318 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri,

contestatoarea a arătat, în esență, că menționata decizie este rezultatul unei

greșeli materiale, întrucât, din eroare, instanța de recurs a sancționat

contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 5 iulie 1999 cu nulitatea

absolută, calificând greșit cauza de nulitate, reținând greșit că vânzătorul de

acțiuni avea înregistrate datorii mai mari decât cele prezentate și aflându-se

în eroare în ceea ce privește obiectul contractului pe care l-a constatat nul.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinarea formulată în cauză, respingerea contestației în anulare, ca

inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestatoare sunt motive de

reformare a hotărârii.

În vederea soluționării

contestației în anulare s-a atașat dosarul Secției comerciale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia contestată, prin care s-a

admis recursul declarat de apelanta - reclamantă SC M.I. SRL împotriva deciziei

comerciale nr. 313 din 27 iunie 2008, pronunțată de Secția a V-a comercială a

Curții de Apel București, care a fost modificată, în sensul că s-a admis apelul

formulat de această parte împotriva sentinței comerciale nr. 2959 din 21 iunie

2005, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, care a

fost schimbată, în tot, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei și a

constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, în

litigiu.

Este de observat că prin

prezenta contestație în anulare a fost vizat primul motiv prevăzut de art. 318 C.

proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată,

pe această cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei evidente greșeli

materiale.

Cum contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, creată de lege doar pentru remedierea unor

greșeli formale în legătură cu examinarea recursului, iar nu pentru reformarea

unor greșeli de fond, și cum aspectele invocate de contestatoare a fi greșeli

materiale se referă la pretinse greșeli de judecată, Înalta Curte apreciază că,

în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin

această cale de atac să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare îndreptată

împotriva deciziei nr. 1906, pronunțată de această instanță la data de 16 iunie

2009 în dosarul nr. 39128/2/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 1906

din 16 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 39128/2/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.