ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1917/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 248 din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția comercială, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții N.P., ș.a., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, cerere având ca obiect obligarea pârâților la vânzarea directă a pachetului de acțiuni, conform O.G. nr. 55/2003. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a S.N.P. P. SA București, precum și pentru modificarea și completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societățile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului, în derularea procesului de privatizare a S.N.P. P. SA București, vânzarea de către Ministerul Economiei și Comerțului a pachetului de acțiuni pentru care salariații societății au dreptul de cumpărare se va efectua în mod direct către aceștia prin derogare de la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 87/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Reține prima instanță, din prevederile legale sus-menționate, că vânzarea către salariații S.N.P. P. SA a pachetului de acțiuni se efectuează în cadrul procesului de privatizare a acestei societăți, derogarea de la dispozițiile actelor normative privind privatizarea societăților comerciale și accelerarea privatizării fiind doar cu privire la modul de efectuare a vânzării, care va fi o vânzare directă. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, în contextul în care O.G. nr. 55/2003 se circumscrie reglementărilor din domeniul privatizării, cererea de obligare la vânzarea unei părți din acțiunile S.N.P. P. SA București ca fracțiuni în care este divizat capitalul social al acestei societăți reprezintă un litigiu ce se referă la activitatea de privatizare.

Or, apreciază prima instanță, potrivit art. 720 C. proc. civ., litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă și cu procedura prevăzută de aceste dispoziții. Prima instanță invocă dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 5 C. proc. civ., arătând că, potrivit acestora, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (cum este cazul în speță: 8% din valoarea capitalului social al S.N.P.

P. SA București) se judecă de către tribunalul de la sediul pârâtului. De asemenea, reține prima instanță, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu modificările și completările ulterioare prevede, la art. 40 alin. (1), că cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această lege, de O.U.G. nr. 87/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării, precum și cererile prin care se valorifică un drept conferit de aceste acte normative sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor. 2. Recursul exercitat de reclamanți î mpotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În opinia recurenților-reclamanți, Curtea de apel este instanța competentă, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pentru că acțiunea pe care au formulat-o vizează acte ale autorităților centrale implicate în procesul de privatizare a S.N.P.P. SA București, în temeiul normelor cuprinse în O.G. nr. 55/2003. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticii formulate de recurenții-reclamanți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de drept relevante Din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că pentru a se circumscrie reglementărilor aplicabile în materia contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată trebuie să supună controlului judecătoresc un act administrativ, tipic sau asimilat al unei autorități publice, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) (actul administrativ), lit. h) (nesoluționarea în termen legal a unei cereri) și lit. i) (refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri), criteriul esențial în delimitarea actelor administrative de actele de drept privat constând în regimul de putere publică în care acționează autoritatea emitentă.

Or, după cum în mod corect a constatat și prima instanță, în sensul celor reținute la pct. I.1 din cuprinsul prezentei decizii, demersul judiciar al reclamanților tinde către vânzarea-cumpărarea directă a unui pachet de acțiuni ale S.N.P.P. SA în cadrul procesului de privatizare, act juridic cu natură comercială supus normelor de competență cuprinse în art. 720 10 C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 5 C. proc. civ. și reglementărilor speciale în materia privatizării. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.P., ș.a., împotriva sentinței nr. 248 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.