ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3270/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2005, reclamanta D.I.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Feldioara, anularea dispoziției nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârât privind respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele situate pe raza comunei și înscrise în C.F. 5680,4105, 5679 - în prezent C.F. 6272. Ulterior, prin precizarea depusă la data de 28 noiembrie 2005 (fila 46 dosar fond) reclamanta a indicat persoanele în contradictoriu cu care înțelege să se judece, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local și comuna Feldioara prin Primar, Prefectura Brașov și Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, Primăria comunei Feldioara, Primarul comunei Feldioara, Comisia locală de fond funciar de pe raza comunei Feldioara.

1.2. In fapt In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în accepțiunea legii speciale, sens în care a depus acte de stare civilă, astfel încât a critica ca fiind nelegale dispozițiile actului administrativ atacat, a cărui desființare a solicitat-o, cu consecința recunoașterii calității de moștenitor și acordarea de despăgubiri pentru imobilele menționate în notificarea înregistrată sub nr. 2782 din 14 noiembrie 2001 ce constituie obiectul dosarului nr. 1323/2001 depus la Comisia județeană Brașov de aplicare a Legii nr. 10/2001. 1.3. Î n drept Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

2 . Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 495 din 23 februarie 2009, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins contestația reclamantei împotriva dispoziției nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârâta comuna Feldioara prin Primar, ca neîntemeiată. Prima instanță a reținut, în esență, prin titlurile de proprietate emise în cadrul procedurii instituite de legile fondului funciar, i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesoarei sale S.A.I. căsătorită T. și familia acesteia, iar pentru suprafața de 5,9568 ha a fost înscrisă în anexa 23 a Legii nr. 1/2000 (filele 224-226). S-a constatat astfel că terenul preluat de stat (prin expropriere în temeiul Decretului nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare) a făcut obiectul legilor fondului funciar fiind exceptat de la incidența Legii nr. 10/2001, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din această lege.

Potrivit art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege, astfel încât dreptul reclamantei urmează să fie valorificat pe această cale. 3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 110 Ap din 19 octombrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri.

Instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 17 ha teren agricol aflat pe teritoriul comunei Feldioara, pentru diferența ce nu a putut fi retrocedată, procedându-se în modalitatea prescrisă de prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 prin înscrierea reclamantei în anexa nr. 39 a legii, cu recunoașterea dreptului la despăgubiri pentru suprafața de 5,9568 ha. Verificarea corespondenței suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în modalitățile enunțate, cu extrasele de carte funciară au determinat instanța să rețină concluzia potrivit căreia terenurile solicitate au format obiectul legilor fondului funciar, sens în care s-a constatat corecta aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportului juridic litigios.

Suplimentar s-a mai reținut că pentru terenurile solicitate de la pretinșii autori – K.E. (n. S.), S.G., S.E., S.I., S.F., S.M.A. și S.M.I., reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor, implicit de persoană îndreptățită față de aceste persoane. Copiile actelor de stare civilă existente la dosarul cauzei atestă calitatea reclamantei de moștenitor pe linie directă față de autorii S., evidențiați în C.F. 5680 Feldioara, în timp ce fostele cărți funciare nr. 5679, 4105 Feldioara, transcrise în C.F. nou 6272 Feldioara, fac referire la alți titulari – S.W., K.G. și soția E.S., în raport de care reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor. 4. Recursul 4.1.Motive Reclamanta a declarat recurs împotriva susmenționatei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că în mod nelegal s-a constatat dezdăunarea sa în temeiul Legii nr. 1/2000, întrucât în cauză, în afara unei simple susțineri a pârâtului, nu există dovezi în acest sens. Deși la dosarul cauzei au fost depuse actele de stare civilă, arbore genealogic, în mod nelegal se reține că nu ar avea calitatea pretinsă de legea specială pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege. Relativ la acest aspect, a învederat că deși prima instanță nu a reținut că nu ar avea calitatea de moștenitor, instanța de apel, în propria sa cale de atac, reține o asemenea constatare, cu consecința înrăutățirii situației sale. 4.2.

Analiza făcuta de instanța de recurs Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi". Stabilind domeniul de aplicare al legii, textul legal enunțat instituie, în același timp, astfel cum dispun normele metodologice date în aplicarea unitară a acestei legi, caracterul de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare și, în măsura în care acestea din urmă conțin alte măsuri, aplicarea prioritară a prevederilor legii speciale în raport cu respectivele măsuri ca și prevalența măsurilor reparatorii reglementate de această lege asupra altor proceduri.

Acoperind câmpul preluărilor de imobile (construcții și/sau terenuri) în perioada de referință a legii în încercarea de a crea/reglementa un regim unic de soluționare și acordare a despăgubirilor pentru aceste imobile, legea specială instituie prin art. 8 alin. (1) din lege, o singură excepție de la aplicarea dispozițiilor sale, potrivit căreia „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare [...]". Normă de excepție, de strictă interpretare și aplicare, prevederea legală enunțată exclude de sub incidența normelor legii speciale, terenurile situate în extravilanul localităților, indiferent că aveau această situație la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și terenurile ale căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.

Per a contrario și în acord cu regulile de interpretare sistemică a legii [prin raportare și la dispoziția art. 1 alin. (1) din lege], rezultă că sfera de aplicare a legii speciale acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la data intrării sale în vigoare - 14 februarie 2001 - nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

Or, în speță, instanțele au reținut incidența normei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și au exclus bunul litigios de la incidența actului special de reparație, justificat de realizarea pretențiilor (obținerea/ acordarea de măsuri reparatorii) în temeiul legilor fondului funciar, sens în care s-a arătat că pentru diferența de teren pretinsă în cauză de 5,9568 ha teren, reclamanta a beneficiat de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, fiind înscrisă în anexa nr. 39 a legii (fila 226 dosar fond - anexa nr. 23). Înscrisul menționat constituie însă un „tabel nominal" în care apare a fi menționat la ordinea 4 și numele reclamantei cu suprafața de teren precizată și dreptul corespunzător de despăgubiri cu observația validării acestei propuneri în anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000.

Numai că „validarea" propunerii menționate prin înscrierea sa în „anexa nr. 39" după termenii uzitați de intimată și înscrisul de aceasta exhibat (tabelul nominal) vizează în realitate, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, foștii membri persoane juridice, precum și persoane fizice și membrii acestora din formule asociative (composesorate, obști de moșneni în devălmășie, etc.) cărora li se constituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.

Prin urmare, nu doar forma înscrisului menționat, lipsită de orice efecte juridice, dar și conținutul său - în care se indică generic doar nume, suprafețe de teren și despăgubiri pentru terenuri, altele decât cele la care legea însăși face referire, confirmă susținerile reclamantei privind absența oricărei despăgubiri pentru acest teren și prin urmare, greșita reținere a incidenței art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportului juridic litigios. De asemenea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor al autorilor din patrimoniul cărora se pretinde că a fost preluat terenul solicitat în condițiile în care prima instanță nu a analizat o atare împrejurare în soluționarea cererii reclamantei, se constată a fi fondate susținerile părții privind agravarea situației în propria sa cale de atac, considerente ce impun desființarea hotărârii astfel pronunțate.

Nu poate fi omisă în această analiză, nici împrejurarea că pârâtul s-a apărat, potrivit celor arătate în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată (fila 24 dosar fond) nu în sensul contestării calității de moștenitoare a reclamantei, în acela al realizării/valorificării pretențiilor solicitate în cauză (pentru suprafața de 5,9568 ha) pe calea legilor fondului funciar, ceea ce semnifică implicit că pârâtul recunoaște calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul menționat (inclusiv prin înscrierea acesteia în tabelul întocmit în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru același teren). Prin urmare, în raport de cele ce preced, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis cu consecința casării deciziei curții de apel, precum și a sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care în rejudecare va analiza pentru fiecare suprafață pretinsă calitatea reclamantei de succesor în raport de proprietarii tabulari, verificare pe care legea specială o pretinde. In rejudecare se va suplimenta totodată probațiunea prin administrarea, alăturat probei cu înscrisuri (depunere extras C.F. 6272 Feldioara in extenso) și a unei expertize tehnice judiciare de specialitate - topografică - care să: - identifice terenurile pretinse în cauză, compuse din 29.254,80 mp înscris în C.F.

5680 Feldioara, 15.707,60 mp înscris în C.F. 4105 Feldioara și 14.606,90 mp înscris în C.F. 5679 Feldioara; - situația juridică actuală a acestora, scop în care se vor determina și individualiza terenurile libere în accepțiunea legii speciale ce pot fi atribuite în natură (cu dezmembrarea și formarea unor loturi corespunzătoare); terenurile ocupate prin indicarea lucrărilor (construcții, inclusiv utilități ori amenajări de utilitate publică) ce fac imposibilă restituirea în natură, cu menționarea actelor de proprietate, inclusiv autorizației de construcții pentru construcțiile edificate după 1990, ce vor fi depuse/prezentate de deținătorii terenurilor, - indicarea cuantumului despăgubirii pentru terenul imposibil de restituit în natură, determinat în conformitate cu prescripțiile legii speciale, potrivit standardelor internaționale de evaluare (decizia atacată fiind emisă anterior adoptării Legii nr. 247/2005).

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.I. împotriva deciziei civile nr. 110 Ap din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Casează decizia și sentința civilă nr. 49 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Brașov. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.