ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3270/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3270/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2005,

reclamanta D.I.M.

a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei

Feldioara, anularea dispoziției nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârât

privind respingerea cererii de restituire în

natură sau acordarea de

despăgubiri

bănești pentru imobilele situate pe raza comunei și înscrise

în C.F.

5680,4105, 5679 - în prezent C.F. 6272.

Ulterior, prin precizarea depusă la data de 28

noiembrie 2005 (fila 46 dosar fond) reclamanta a indicat persoanele în

contradictoriu cu care

înțelege să se

judece, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, Consiliul Local și comuna Feldioara prin

Primar, Prefectura

Brașov și Comisia

județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, Primăria

comunei Feldioara, Primarul comunei Feldioara,

Comisia locală de

fond funciar de pe raza comunei Feldioara.

1.2.

In

fapt

In

motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat că a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită la

restituire

în accepțiunea legii speciale, sens în care a depus acte de stare

civilă,

astfel încât a critica ca fiind nelegale dispozițiile actului

administrativ atacat, a cărui desființare a

solicitat-o, cu consecința

recunoașterii

calității de moștenitor și acordarea de despăgubiri pentru

imobilele menționate în notificarea înregistrată

sub nr. 2782 din 14 noiembrie 2001

ce constituie obiectul dosarului nr.

1323/2001 depus la Comisia județeană Brașov de aplicare a Legii nr. 10/2001.

1.3.

Î

n

drept

Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în

judecată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

2

.

Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința nr. 495 din 23 februarie 2009, Tribunalul

Brașov, secția

civilă,

a respins contestația reclamantei împotriva dispoziției

nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârâta comuna Feldioara prin

Primar, ca

neîntemeiată.

Prima

instanță a reținut, în esență, prin titlurile de proprietate

emise în cadrul procedurii instituite de legile

fondului funciar, i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate

asupra terenurilor ce au

aparținut antecesoarei sale S.A.I. căsătorită

T. și familia acesteia, iar pentru suprafața de 5,9568 ha a fost înscrisă în

anexa 23 a Legii nr. 1/2000 (filele 224-226).

S-a constatat astfel că terenul preluat de stat

(prin expropriere în

temeiul

Decretului nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare) a

făcut obiectul legilor fondului funciar fiind

exceptat de la incidența

Legii nr.

10/2001, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din această

lege.

Potrivit

art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

despăgubirile acordate în baza Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere

vor

urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor

din această lege, astfel încât dreptul reclamantei urmează să fie valorificat

pe această cale.

Prin decizia nr. 110 Ap din 19 octombrie 2009,

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de

conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins ca nefondat apelul

declarat

de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri.

Instanța

de apel a reținut, în esență, că reclamantei i-a fost

reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 17

ha

teren agricol aflat pe teritoriul

comunei Feldioara, pentru diferența ce nu a putut fi retrocedată, procedându-se

în modalitatea prescrisă de

prevederile

art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 prin înscrierea reclamantei în anexa nr.

39 a legii, cu recunoașterea dreptului la despăgubiri pentru

suprafața

de 5,9568 ha.

Verificarea corespondenței suprafețelor de teren

pentru care s-a

reconstituit dreptul de proprietate, în modalitățile

enunțate, cu

extrasele de carte funciară au

determinat instanța să rețină concluzia

potrivit căreia terenurile solicitate au format obiectul legilor

fondului funciar, sens în care s-a constatat corecta aplicare a dispozițiilor

art. 8

alin. (1) din Legea nr.

10/2001 raportului juridic litigios.

Suplimentar s-a mai reținut că pentru terenurile

solicitate de la

pretinșii autori – K.E. (n. S.), S.G.,

S.E., S.I., S.F., S.M.A.

și S.M.I., reclamanta nu a făcut dovada

calității de moștenitor, implicit de persoană îndreptățită față de aceste

persoane.

Copiile actelor de stare civilă existente la

dosarul cauzei atestă

calitatea

reclamantei de moștenitor pe linie directă față de autorii S., evidențiați în

C.F. 5680 Feldioara, în timp ce fostele cărți

funciare nr. 5679, 4105 Feldioara, transcrise în C.F. nou 6272

Feldioara,

fac referire la alți

titulari – S.W., K.G. și soția

E.S., în raport de care reclamanta nu a

făcut dovada calității de moștenitor.

4.1.Motive

Reclamanta a declarat recurs împotriva

susmenționatei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate, sens în care,

invocând motivul de

recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod nelegal s-a constatat

dezdăunarea sa în temeiul Legii nr. 1/2000, întrucât în cauză, în afara unei

simple susțineri a pârâtului, nu există

dovezi în acest sens.

Deși la dosarul cauzei au fost depuse actele de

stare civilă, arbore

genealogic, în

mod nelegal se reține că nu ar avea calitatea pretinsă de legea specială pentru

a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de

această lege.

Relativ la acest aspect, a învederat că deși

prima instanță nu a

reținut că nu ar avea calitatea de moștenitor,

instanța de apel, în

propria sa cale de

atac, reține o asemenea constatare, cu consecința

înrăutățirii situației

sale.

4.2. Analiza făcuta de instanța de recurs

Recursul este fondat pentru considerentele ce

succed:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic

al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie

1989, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în

perioada

6 martie 1945-22 decembrie

1989, precum și cele preluate de stat în

baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se

restituie,

în natură, în condițiile prezentei legi".

Stabilind

domeniul de aplicare al legii, textul legal enunțat

instituie, în același timp, astfel cum dispun normele metodologice date

în aplicarea unitară a acestei legi, caracterul de complinire în raport cu

alte acte normative reparatorii speciale

anterioare și, în măsura în care acestea din urmă conțin alte măsuri, aplicarea

prioritară a prevederilor

legii

speciale în raport cu respectivele măsuri ca și prevalența măsurilor

reparatorii reglementate de această lege asupra

altor proceduri.

Acoperind

câmpul preluărilor de imobile (construcții și/sau terenuri) în perioada de

referință a legii în încercarea de a crea/reglementa un regim unic de

soluționare și acordare a

despăgubirilor

pentru aceste imobile, legea specială instituie prin art. 8

alin. (1) din lege, o singură excepție de la

aplicarea dispozițiilor sale,

potrivit

căreia „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării

abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic

este reglementat prin Legea

fondului

funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările

ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate

potrivit

prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu

modificările

și completările ulterioare [...]".

Normă de excepție, de strictă interpretare și

aplicare, prevederea

legală enunțată exclude de sub incidența normelor

legii speciale,

terenurile situate în

extravilanul localităților, indiferent că aveau această

situație la data

preluării abuzive sau la data notificării, precum și

terenurile ale căror regim juridic este reglementat de legile fondului

funciar.

Per a contrario și în acord cu regulile de

interpretare sistemică a

legii [prin

raportare și la dispoziția art. 1 alin. (1) din lege], rezultă că sfera de

aplicare a legii speciale acoperă și acele terenuri din intravilanul

localităților

care, până la data intrării sale în vigoare - 14 februarie

2001 - nu au fost restituite integral persoanelor

îndreptățite.

Or, în speță, instanțele au reținut incidența

normei art. 8 alin. (1) din

Legea nr.

10/2001 și au exclus bunul litigios de la incidența actului

special de reparație, justificat de realizarea

pretențiilor (obținerea/

acordarea de măsuri reparatorii) în temeiul

legilor fondului funciar,

sens în care s-a

arătat că pentru diferența de teren pretinsă în cauză de

5,9568 ha teren, reclamanta a beneficiat de

despăgubiri în conformitate

cu

dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, fiind înscrisă în anexa

nr.

39 a legii (fila 226 dosar fond - anexa nr. 23).

Înscrisul

menționat constituie însă un „tabel nominal" în care

apare a fi menționat la ordinea 4 și numele

reclamantei cu suprafața de

teren

precizată și dreptul corespunzător de despăgubiri cu observația

validării acestei propuneri în anexa nr. 39 la

Legea nr. 1/2000.

Numai că „validarea" propunerii menționate

prin înscrierea sa în

„anexa nr.

39" după termenii uzitați de intimată și înscrisul de aceasta

exhibat (tabelul nominal) vizează în realitate,

potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 890/2005 privind procedura de

constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire

a

titlurilor de proprietate, foștii membri

persoane juridice, precum și

persoane fizice și membrii acestora din

formule asociative

(composesorate, obști de

moșneni în devălmășie, etc.) cărora li se

constituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de

proprietate

asupra terenurilor cu vegetație forestieră.

Prin urmare, nu doar forma înscrisului menționat,

lipsită de orice

efecte juridice,

dar și conținutul său - în care se indică generic doar

nume, suprafețe

de teren și despăgubiri pentru terenuri, altele decât

cele la care legea însăși face referire, confirmă susținerile

reclamantei

privind absența oricărei

despăgubiri pentru acest teren și prin urmare, greșita reținere a incidenței

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportului

juridic litigios.

De asemenea, reținând că reclamanta nu a făcut

dovada calității de moștenitor al autorilor din patrimoniul cărora se pretinde

că a fost

preluat terenul solicitat

în condițiile în care prima instanță nu a analizat

o atare împrejurare în soluționarea cererii

reclamantei, se constată a fi

fondate

susținerile părții privind agravarea situației în propria sa cale de

atac, considerente ce impun desființarea

hotărârii astfel pronunțate.

Nu poate fi omisă în această analiză, nici

împrejurarea că pârâtul s-a apărat, potrivit celor arătate în întâmpinarea

formulată la cererea de chemare în judecată (fila 24 dosar fond) nu în sensul

contestării calității

de moștenitoare a reclamantei, în acela al

realizării/valorificării

pretențiilor

solicitate în cauză (pentru suprafața de 5,9568 ha) pe calea

legilor

fondului funciar, ceea ce semnifică implicit că pârâtul

recunoaște calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la

despăgubiri

pentru terenul menționat

(inclusiv prin înscrierea acesteia în tabelul

întocmit în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru același teren).

Prin urmare, în raport de cele ce preced,

constatând incidența

motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

dedus judecății va fi

admis cu

consecința casării deciziei curții de apel, precum și a sentinței și trimiterii

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care în rejudecare

va analiza pentru fiecare suprafață pretinsă

calitatea reclamantei de

succesor în raport de proprietarii tabulari,

verificare pe care legea specială o pretinde.

In

rejudecare se va suplimenta totodată probațiunea prin

administrarea, alăturat probei cu înscrisuri (depunere extras C.F. 6272

Feldioara in extenso) și a unei expertize tehnice

judiciare de specialitate

- topografică - care să:

-

identifice terenurile pretinse în cauză, compuse

din 29.254,80

mp înscris în C.F.

5680 Feldioara, 15.707,60 mp înscris în C.F. 4105

Feldioara și 14.606,90 mp înscris în C.F. 5679

Feldioara;

- situația juridică actuală a acestora, scop în

care se vor determina

și

individualiza terenurile libere în accepțiunea legii speciale ce pot fi

atribuite

în natură (cu dezmembrarea și formarea unor loturi

corespunzătoare); terenurile ocupate prin indicarea lucrărilor

(construcții, inclusiv utilități ori amenajări de

utilitate publică) ce fac imposibilă restituirea în natură, cu menționarea

actelor de proprietate,

inclusiv

autorizației de construcții pentru construcțiile edificate după 1990, ce vor fi

depuse/prezentate de deținătorii terenurilor,

-

indicarea cuantumului despăgubirii pentru terenul

imposibil de

restituit în natură,

determinat în conformitate cu prescripțiile legii

speciale, potrivit

standardelor internaționale de evaluare (decizia

atacată fiind emisă anterior adoptării Legii nr. 247/2005).

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta D.I. împotriva

deciziei civile nr. 110 Ap din 19

octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia și sentința

civilă nr. 49 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Brașov.

Trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.