ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamantul B.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj modificarea hotărârii nr. 22694 din 15 februarie 2008 prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiat pentru perioada 13 septembrie 1943 – 6 martie 1945 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru întreaga perioadă, respectiv 1940 – 6 martie 1945, iar nu doar începând cu data de 13 septembrie 1943 cum greșit i-a acordat pârâta.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 575 din 13 noiembrie 2009 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de B.G., a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 22694 din 15 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 cu acordarea drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 octombrie 2007. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că fratelui reclamantului B.V. i-a fost recunoscută calitatea de refugiat cu începere din anul 1940. Față de această împrejurare s-a apreciat că și reclamantul în prezenta cauză are calitatea de refugiat, iar atâta timp cât fratele său beneficiază de prevederile unui tratament discriminatoriu între frați este inechitabil având în vedere prejudiciile suferite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând în esență că, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea întrucât în adeverința emisă de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Cluj – nr. C/1700/2700 este trecută ca dată a refugierii data de 13 septembrie 1943. Curtea, analizând sentința atacată în raport cu prevederile legale incidente, față de criticile formulate și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ. reține că nu pot fi primite criticile recurentei întrucât nu sunt întemeiate față de cele în continuare arătate.

Reclamantul B.G., prin hotărârea nr. 22694 din 15 februarie 2008 i-a fost recunoscută calitatea de refugiat din motive de persecuție etnică cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 13 septembrie 1943 – 6 martie 1945, hotărâre modificată de Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 575/2008, în sensul constatării calității de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945. Înalta Curte apreciată că în mod corect prima instanță a modificat hotărârea Casei Județene de Pensii în sensul arătat.

Într-adevăr, din extrasul Arhivelor Naționale nr. C/1700 din 22 august 2007 rezultă ca dată a refugiului 13 noiembrie 1943. Verificând însă Carnetul de muncă al tatălui reclamantului B.V., depusa ca probă în dosarul cauzei rezultă că acesta a fost angajat la Prefectura Turda începând cu data de 1 noiembrie 1940 până la data de 1 mai 1945, iar nu de la data de 13 noiembrie 1943. Pe de altă parte, fratelui reclamantului, B.V.I., prin hotărâre definitivă și irevocabilă i s-a recunoscut calitatea de refugiat din motive etnice pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945. În acest context aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați ar fi inechitabil, având în vedere prejudiciile suferite.

Ținând scont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, se apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor – refugiați împreună cu părinții – statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. Așa fiind, și constatând că prima instanță în mod corect a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și pentru perioada anterioară anului 1943, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 575 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.