ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe
calea contenciosului administrativ reclamantul B.G. a solicitat în
contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj modificarea
hotărârii nr. 22694 din 15 februarie 2008 prin care i s-a recunoscut
calitatea de refugiat pentru perioada 13 septembrie 1943 – 6 martie 1945
și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.
nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru întreaga
perioadă, respectiv 1940 – 6 martie 1945, iar nu doar începând cu data de
13 septembrie 1943 cum greșit i-a acordat pârâta.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 575 din 13 noiembrie 2009 a admis acțiunea în contencios
administrativ formulată de B.G., a dispus anularea în parte a
hotărârii nr. 22694 din 15 februarie 2008 emisă de Casa
Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i
recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940
– 6 martie 1945 cu acordarea drepturile bănești prevăzute de
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1
octombrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut în esență că fratelui
reclamantului B.V. i-a fost recunoscută calitatea de refugiat cu începere
din anul 1940. Față de această împrejurare s-a apreciat că
și reclamantul în prezenta cauză are calitatea de refugiat, iar atâta
timp cât fratele său beneficiază de prevederile unui tratament
discriminatoriu între frați este inechitabil având în vedere prejudiciile
suferite.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând în
esență că, în mod greșit prima instanță a admis
acțiunea întrucât în adeverința emisă de Arhivele Naționale
– Direcția Județeană Cluj – nr. C/1700/2700 este trecută ca
dată a refugierii data de 13 septembrie 1943.
Curtea, analizând sentința
atacată în raport cu prevederile legale incidente, față de
criticile formulate și sub toate aspectele, conform art. 304
1
C.
proc. civ. reține că nu pot fi primite criticile recurentei întrucât
nu sunt întemeiate față de cele în continuare arătate.
Reclamantul B.G., prin
hotărârea nr. 22694 din 15 februarie 2008 i-a fost recunoscută
calitatea de refugiat din motive de persecuție etnică cu acordarea
drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 13 septembrie 1943
– 6 martie 1945, hotărâre modificată de Curtea de Apel Cluj prin
sentința civilă nr. 575/2008, în sensul constatării
calității de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945.
Înalta Curte apreciată că
în mod corect prima instanță a modificat hotărârea Casei
Județene de Pensii în sensul arătat.
Într-adevăr, din extrasul
Arhivelor Naționale nr. C/1700 din 22 august 2007 rezultă ca
dată a refugiului 13 noiembrie 1943.
Verificând însă Carnetul de
muncă al tatălui reclamantului B.V., depusa ca probă în dosarul
cauzei rezultă că acesta a fost angajat la Prefectura Turda începând cu data de 1 noiembrie 1940 până la data de 1 mai 1945, iar nu
de la data de 13 noiembrie 1943.
Pe de altă parte, fratelui
reclamantului, B.V.I., prin hotărâre definitivă și
irevocabilă i s-a recunoscut calitatea de refugiat din motive etnice
pentru perioada 1 noiembrie 1940 – 6 martie 1945. În acest context aplicarea
unui tratament discriminatoriu între frați ar fi inechitabil, având în
vedere prejudiciile suferite.
Ținând scont și de
contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin
refugiere, se apreciază că pentru motive de echitate nu se
justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor – refugiați
împreună cu părinții – statul având îndatorirea de
protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor
săi.
Așa fiind, și constatând
că prima instanță în mod corect a admis acțiunea și a
obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile
prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și pentru perioada anterioară
anului 1943, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 575 din
13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 mai 2010.