ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3239/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/E

din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală, a fost admisă sesizarea procurorului și s-a dispus

punerea în executarea mandatului european de arestare emis la 23 iunie 2010 de

autoritățile judiciare din Republica Ungaria privind pe

cetățeanul român C.I.

S-a constatat că persoana

solicitată nu a consimțit la predare și că nu a

renunțat la regula specialității.

Totodată s-a dispus arestarea

persoanei solicitate pe o durată de 29 zile începând de la 14 septembrie

2010 până la 12 octombrie 2010 constatând că sus-numita persoană

a fost reținută 24 ore de la 13 septembrie 2010 ora 15.14 până

la 14 septembrie 2010 ora 15.14.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a constatat că persoana solicitată C.I.

este cercetată de autoritățile judiciare maghiare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilegal de persoane,

prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar, constând în aceea că în

ziua de 10 noiembrie 2009 împreună cu numitul P.D., a facilitat

introducerea în Ungaria a 4 persoane de cetățenie irakiană,

ascunse într-un autocamion care transporta mărfuri.

S-a mai constatat că această

faptă gravă este prevăzută și de legea penală

română.

Apărarea persoanei solicitate în

sensul că nu ar fi vinovată și că pentru acest motiv nu

consimte la predare, au fost înlăturate ca neîntemeiate de instanța

de fond.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs persoana solicitată C.I. care a susținut că nu a

comis fapta imputată și că se opune la predare.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că autoritățile judiciare maghiare efectuează

acte de urmărire penală împotriva cetățeanului român C.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilegal de persoane

prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar constând în aceea că la 10

noiembrie 2009 împreună cu P.D., a facilitat introducerea din România în

Ungaria a 4 persoane cetățeni irakieni, ascunse într-un autocamion

care transporta mărfuri.

În vederea bunei

desfășurări a procesului penal a fost emis la 23 iunie 2010

mandatul european de arestare nr. 29.Bny.398/2010 de către

Judecătoria orașului Debrecan care a fost transmis spre executare

autorităților române.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din

Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară

pe care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al

Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt

stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale,

judecății sau executării unei pedepsei ori a unei măsuri de

siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii

reciproce.

Pe de altă parte, conform art. 94

alin. (7) din Lege, instanța ține seama de toate împrejurările

cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului se

constată că mandatul european de arestare are conținutul și

forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că fapta de trafic

ilegal de persoane imputată persoanei solicitate dă loc la predare,

conform art. 85 pct. 3 și 13 din lege și că nu există

motive de refuz al executării, din cele menționate în art. 88 din

același act normativ.

Susținerile din recursul persoanei

solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptei și

că astfel opoziția la predare este justificată nu pot fi

primite, recurenta având posibilitatea de a-și formulat apărări

de fond în fața autorităților judiciare maghiare, instanța

română, în baza principiilor enunțate, neputând examina respectivele

apărări.

Față de considerentele ce

preced, se constată că hotărârea instanței de fond de

punere în executare a mandatului european de arestare a fost

pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale evocate și

că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt

întemeiate.

În consecință, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinței penale nr. 10/E

din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, în dosarul nr. 1219/57/2010.

Obligă recurenta persoană

solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 20 septembrie 2010.