ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2106/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Încheierea nr. 4/MEA din 20 mai 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea procurorului și în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.A. în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Județean Blagoevgrad la data de 7 aprilie 2010, pe o durată de 29 de zile, de la 20 mai 2010 la 17 iunie 2010 inclusiv. S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare. S-a reținut în esență că mandatul european de arestare a fost emis în scopul efectuării anchetei penale, persoana solicitată fiind bănuită de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 alin. (2) pct. 3 corob.

cu alin. (1) C. pen. bulgar și cu art. 18 alin. (1) C. pen. bulgar încadrată în categoria de infracțiuni care nu sunt supuse verificării condiției dublei verificări (participare la un grup criminal organizat și trafic de persoane). Cu ocazia audierii în fața Curții de Apel, persoana solicitată nu a consimțit la executarea mandatului european. Instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate, având în vedere că mandatul european de arestare emis de autoritățile bulgare cuprinde informațiile prev.de art. 79 din Legea nr. 302/2004 și se referă la una dintre faptele enumerate în art. 85 din aceeași lege.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, arătând că în dosarul instrumentat de autoritățile bulgare, clientul său a avut calitate de martor, fiind citat în această calitate pentru data de 29 mai 2009, dată la care însă persoana solicitată nu s-a putut prezenta întrucât urma să i se nască un copil. Persoana solicitată recunoaște că în iarna anului 2008 se afla în trenul care urma să treacă prin punctul de trecere al frontierei Kulata, însă simplul fapt că s-a aflat în același vagon cu persoana din Republica Moldova, care a fost reținută de autoritățile bulgare pentru că deținea un pașaport fals, nu reprezintă o dovadă a săvârșirii vreunei infracțiuni. În plus, s-a invocat faptul că există nepotriviri între încadrarea juridică dată faptei - „trafic de persoane" și „participare la un grup criminal organizat" și situația de fapt reținută, faptele fiind mult prea succint prezentate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. De asemenea, potrivit art. 90 alin. (7) din aceeași lege, audierea persoanei solicitate a fi predată în baza unui mandat european de arestare se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și eventuale obiecții în ce privește identitatea. Rezulta așadar că instanța învestită cu executarea unui mandat european de arestare realizează o cenzură limitată a acestuia,care se mărginește la condiții de formă, la eventuala incidență a unora dintre motivele de neexecutare prevăzute de lege, precum și a unei obiecții în ce privește identitatea persoanei solicitate.

Prin urmare instanța nu se poate pronunța asupra existenței unor probe de vinovăție împotriva persoanei arătate în mandat, după cum nu poate verifica dacă arestarea acesteia a respectat procedurile interne ale statului solicitant. În speță, cu referire la apărările pe care persoana solicitată Ie-a exprimat cu ocazia dezbaterii recursului Curtea se limitează la a constata că faptele imputate acesteia (constând în aceea că la 17 decembrie 2008 prin punctul de trecere a frontierei Kulata, a încercat să transfere ilegal din Bulgaria în Grecia un cetățean al Republicii Moldova) sunt suficient de bine circumstanțiate instanța de executare a mandatului neavând competența de a stabili și dacă acestea întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracțiunilor menționate C. pen.

bulgar. Tot astfel în acord cu cele expuse anterior instanța română nu se poate pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate, ci acesta reprezintă un aspect ce urmează a fi stabilit doar de autoritățile judiciare competente ale statului emitent al mandatului european. În consecință, având în vedere pe de o parte că mandatul emis de autoritățile judiciare bulgare respectă toate condițiile de formă cerute de lege iar pe de altă parte că până la acest moment nu au fost invocate și nu sunt incidente niciun motiv legal de neexecutare a mandatului și nici vreo obiecție privind identitatea, în mod corect instanța de fond a admis cererea și a dispus arestarea persoanei solicitate, astfel încât recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată C.A. împotriva Încheierii nr. 4/MEA din 20 mai 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 338/45/2010. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 380 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2010.