ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2106/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Încheierea nr. 4/MEA din 20 mai 2010 a

Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă

sesizarea procurorului și în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 s-a

dispus arestarea persoanei solicitate C.A. în baza mandatului european de

arestare emis de Parchetul Județean Blagoevgrad la data de 7 aprilie 2010, pe o

durată de 29 de zile, de la 20 mai 2010 la 17 iunie 2010 inclusiv.

S-a dispus emiterea

de îndată a mandatului de arestare.

S-a reținut în esență

că mandatul european de arestare a fost emis în scopul efectuării anchetei

penale, persoana solicitată fiind bănuită de săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 280 alin. (2) pct. 3 corob. cu alin. (1) C. pen. bulgar și cu art. 18

alin. (1) C. pen. bulgar încadrată în categoria de infracțiuni care nu sunt

supuse verificării condiției dublei verificări (participare la un grup criminal

organizat și trafic de persoane).

Cu ocazia audierii în

fața Curții de Apel, persoana solicitată nu a consimțit la executarea

mandatului european.

Instanța de fond a

reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru arestarea

persoanei solicitate, având în vedere că mandatul european de arestare emis de

autoritățile bulgare cuprinde informațiile prev.de art. 79 din Legea nr.

302/2004 și se referă la una dintre faptele enumerate în art. 85 din aceeași

lege.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs persoana solicitată, arătând că în dosarul

instrumentat de autoritățile bulgare, clientul său a avut calitate de martor,

fiind citat în această calitate pentru data de 29 mai 2009, dată la care însă

persoana solicitată nu s-a putut prezenta întrucât urma să i se nască un copil.

Persoana solicitată recunoaște că în iarna anului 2008 se afla în trenul care

urma să treacă prin punctul de trecere al frontierei Kulata, însă simplul fapt

că s-a aflat în același vagon cu persoana din Republica Moldova, care a fost

reținută de autoritățile bulgare pentru că deținea un pașaport fals, nu

reprezintă o dovadă a săvârșirii vreunei infracțiuni.

În plus, s-a invocat

faptul că există nepotriviri între încadrarea juridică dată faptei - „trafic de

persoane" și „participare la un grup criminal organizat" și situația

de fapt reținută, faptele fiind mult prea succint prezentate.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 77

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe

baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

De asemenea, potrivit

art. 90 alin. (7) din aceeași lege, audierea persoanei solicitate a fi predată

în baza unui mandat european de arestare se limitează la consemnarea poziției

acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de

neexecutare, precum și eventuale obiecții în ce privește identitatea.

Rezulta așadar că

instanța învestită cu executarea unui mandat european de arestare realizează o

cenzură limitată a acestuia,care se mărginește la condiții de formă, la

eventuala incidență a unora dintre motivele de neexecutare prevăzute de lege,

precum și a unei obiecții în ce privește identitatea persoanei solicitate.

Prin urmare instanța

nu se poate pronunța asupra existenței unor probe de vinovăție împotriva

persoanei arătate în mandat, după cum nu poate verifica dacă arestarea acesteia

a respectat procedurile interne ale statului solicitant.

În speță, cu referire

la apărările pe care persoana solicitată Ie-a exprimat cu ocazia dezbaterii

recursului Curtea se limitează la a constata că faptele imputate acesteia

(constând în aceea că la 17 decembrie 2008 prin punctul de trecere a frontierei

Kulata, a încercat să transfere ilegal din Bulgaria în Grecia un cetățean al

Republicii Moldova) sunt suficient de bine circumstanțiate instanța de

executare a mandatului neavând competența de a stabili și dacă acestea

întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracțiunilor menționate C. pen.

bulgar.

Tot astfel în acord

cu cele expuse anterior instanța română nu se poate pronunța asupra vinovăției

sau nevinovăției persoanei solicitate, ci acesta reprezintă un aspect ce

urmează a fi stabilit doar de autoritățile judiciare competente ale statului

emitent al mandatului european.

În consecință, având

în vedere pe de o parte că mandatul emis de autoritățile judiciare bulgare

respectă toate condițiile de formă cerute de lege iar pe de altă parte că până

la acest moment nu au fost invocate și nu sunt incidente niciun motiv legal de

neexecutare a mandatului și nici vreo obiecție privind identitatea, în mod

corect instanța de fond a admis cererea și a dispus arestarea persoanei

solicitate, astfel încât recursul său este nefondat și va fi respins conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp.art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta persoană solicitată C.A. împotriva Încheierii nr. 4/MEA din 20 mai

2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în Dosarul nr. 338/45/2010.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 380 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2010.