ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, constată:

Prin încheierea pronunțată la data de 20 octombrie 2010 în

Dosarul penal nr. 2820/54/2010, Curtea de Apel Craiova a dispus luarea măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea Slatina, județul Olt, față de persoana

solicitată C.M.I. - fiul lui I. și L., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20

octombrie 2010, până la 18 noiembrie 2010.

În baza art. 145 alin. (1)

1

C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea, persoana solicitată să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de

urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de

poliție Slatina - Olt, conform programului de supraveghere întocmit de poliție

sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nici o categorie de arme.

I s-a atras atenția persoanei

solicitate asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. privind

înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării

preventive în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor dispuse sau a

măsurii aplicate.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a persoanei solicitate C.M.I., de sub puterea ordonanței de reținere nr.

27/2010 din 19 octombrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 8722/II/5/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această încheiere,

instanța de fond a apreciat, având în vedere, pe de o parte, cererea de

executare a mandatului european de arestare emis pentru comiterea

infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și înșelăciune, de autoritățile

judiciare franceze - Judecătorul de Instrucție din Lille, iar pe de altă parte

Dosarul Curții de Apel Craiova nr. 3784/104/2008, cu termen de soluționare la

data de 16 noiembrie 2010, dosar în care persoana solicitată C.M.I. are

calitatea de inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri, că, în raport de dispozițiile art. 90 alin. (1)

2

din

Legea nr. 302/2004 se impune solicitarea de informații de la autoritatea

judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în sensul poziției

adoptată de către aceasta față de situația juridică a persoanei solicitate.

În ceea ce privește măsura ce

urmează a fi luată împotriva persoanei solicitate, astfel cum aceasta este

prevăzută de dispozițiile art. 89, respectiv, ale art. 90 din legea

sus-menționată, instanța de fond a apreciat că măsura obligării persoanei

solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este aptă să răspundă

situației reale din cauza de față, precum și circumstanțelor personale ale

persoanei solicitate.

Acțiunea penală pornită împotriva

persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, în

dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul sus-arătat,

împrejurarea că a respectat planul de supraveghere, astfel cum rezultă din

dovezile emise de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, plan ce

atestă supunerea persoanei solicitate obligațiilor legale, situația familială a

acesteia - are doi copii minori în întreținere, o stare de sănătate deteriorată

- sunt elemente considerate de judecătorul fondului ca fiind de natură a

justifica luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu

prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Împotriva încheierii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, procurorul susținând că, în mod

netemeinic, instanța de fond a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu, dispusă față de persoana solicitată C.M.I. este aptă

să răspundă situației reale a cauzei, precum și circumstanțelor personale ale

persoanei solicitate, invocându-se pe de o parte împrejurarea că acesta este

judecat în stare de libertate într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova

și că se află sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Olt, iar pe de altă parte, că are doi copii minori în întreținere și

o sănătate precară.

În cauză, instanța sesizată cu

propunerea de arestare a persoanei solicitate în vederea predării către statul

solicitant, fără a proceda potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a

solicitat informații autorității emitente, punând în discuția părților măsura

preventivă ce urmează a fi luată față de persoana solicitată potrivit art. 89

și art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În condițiile în care mandatul de

arestare emis de autoritățile judiciare franceze întrunește condițiile de formă

cerute de lege pentru executarea sa, nu se conturează în cauză existența

vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului și

nu s-au ridicat de către persoana solicitată obiecții privind identitatea, se

impunea ca instanța să procedeze conform art. 90 alin. (3), art. 90 alin. (7)

și art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 și, în eventualitatea în care

persoana solicitată nu ar fi consimțit la predarea sa către autoritatea

judiciară emitentă să dispună arestarea preventivă a acesteia. În opinia

procurorului, nici unul din elementele reținute de instanța de fond, atât în

ceea ce privește situația juridică a persoanei solicitate, cât și în ceea ce

privește situația sa personală, nu fundamentează și nu justifică luarea măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen.,

singura măsură oportună să asigure soluționarea legală a cauzei, cu respectarea

principiului executării imediate a mandatului european de arestare emis de

autoritățile judiciare străine, fiind măsura arestării preventive a persoanei

solicitate C.M.I.

Examinând încheierea atacată, atât

prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

Din actele și lucrările de la dosar

rezultă că la data de 20 octombrie 2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori - propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 89 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 modificată, privind arestarea persoanei solicitate C.M.I.,

față de care autoritățile judiciare franceze au emis la data de 19 octombrie

2010, mandat european de arestare pentru comiterea infracțiunilor de

apartenență la o organizație criminală și de înșelăciune, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 450 - 1, 450 - 3, 450 - 5, 132 - 71, 313 - 1, 313 - 2, 313 -

3, 313 - 7, 313 - 8 C. pen. francez.

Potrivit mandatului european de

arestare, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, mai multe echipe de

cetățeni români care făceau parte din aceeași rețea și acționau împreună și

organizat, au comis pe teritoriul francez multiple înșelăciuni prin folosirea

în diferite magazine și tutungerii a unor carduri bancare, adevărate sau

contrafăcute, dat toate inscripționate pe banda magnetică cu un număr fals de

card bancar. Ei au folosit aceste carduri, fie pentru a face cumpărături, fie

mai ales pentru jocuri în tutungerii în scopul de a-și procura bani în numerar.

Paguba a fost estimată la sute de mii de euro, banii numerar obținuți din

aceste înșelăciuni fiind, în parte, trimiși prin mandate W.U. în România sau

Spania. Persoana solicitată C.M.I. este bănuită că ar fi principalul

organizator și instigator al acestei rețele, dând toate instrucțiunile necesare

diferiților șefi de echipe, a transferat fonduri importante din Franța în

România și este urmărită în calitate de autor principal.

Infracțiunile de comiterea cărora

este bănuită persoana solicitată au corespondent în legea penală română în

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ale art. 215 C. pen.

Potrivit art. 90 alin. (8) din Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în situația

în care, în cadrul procedurii judiciare de executare a mandatului european de

arestare, persoana solicitată nu consimte la predare, iar judecătorul apreciază

necesar să acorde un termen pentru luarea unei măsuri în acest sens, arestarea

persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată.

Termenii imperativi folosiți de

legiuitor conduc la concluzia că, într-o asemenea ipoteză, judecătorul nu poate

opta între măsura arestării și o măsură preventivă neprivativă de libertate, privarea

de libertate a persoanei solicitate impunându-se dacă, se constată că mandatul

european de arestare întrunește formal condițiile prevăzute de lege pentru a fi

executat.

Este adevărat că art. 90 alin. (1)

1

din aceeași lege reglementează posibilitatea luării față de persoana solicitată

a unei măsuri preventive neprivative de libertate, însă aceasta poate avea loc,

numai ulterior privării inițiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare

de executare a mandatului european de arestare.

Această interpretare se deduce din succesiunea

textelor legale, în condițiile în care, pe de o parte, luarea măsurii obligării

de a nu părăsi localitatea este prevăzută într-un alineat ulterior celui

referitor la arestarea persoanei solicitate, iar pe de altă parte, ea este

legată de punerea în libertate a acesteia, ceea ce presupune cu necesitate o

stare privativă de libertate inițială, preexistentă. De asemenea, despre luarea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea se vorbește după ce în art. 90 alin.

(1) este reglementată durata maximă a arestării persoanei solicitate, punerea

în libertate fiind o consecință obligatorie în situația în care această durată

a fost depășită.

Cu alte cuvinte, măsura obligării de

a nu părăsi localitatea poate fi dispusă, ca o alternativă la măsura arestării

însă, numai pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european

de arestare în funcție de durata și rezultatele verificărilor pe care

judecătorul este obligat să le întreprindă cu privire la eventuala incidență în

cauză a unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a

mandatului, ori referitor la obiecțiile privind identitatea, pe care le poate

ridica persoana solicitată.

Fiind audiată, persoana solicitată a

susținut că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare

franceze față de împrejurarea că, pe de o parte, are calitatea de inculpat,

pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri într-o cauză aflată pe rolul

Curții de Apel Craiova, iar pe de altă parte, că nu a comis infracțiunile

pentru care s-a emis împotriva lui mandatul european de arestare.

Întrucât mandatul european de

arestare se execută pe baza principiului recunoașterii reciproce, autoritatea

judiciară română nu are competența să verifice temeinicia acuzațiilor stabilite

de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, audierea,

în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare limitându-se la

existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare,

precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, ceea ce nu

este cazul în speță.

Față de cele mai sus-arătate, Înalta

Curte, în acord cu cele susținute de procuror, apreciază că nici elementele

vizând situația juridică a persoanei solicitate, nici cele privind situația

personală a acesteia, nu fundamentează și nici nu justifică luarea măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de dispozițiile art. 145 C.

proc. pen.

Informațiile ce urmează a fi

solicitate autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare nu

vizează existența vreuneia dintre împrejurările ce se regăsesc între motivele

de neexecutare a mandatului european de arestare prevăzute de lege, pe de o

parte, iar pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că nu poate fi acordată

relevanță la stabilirea măsurii preventive ce se impune a fi luată față de

persoana solicitată, circumstanțelor privind persoana acesteia.

În consecință, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de

parchet, se va casa în parte încheierea și, rejudecând, în baza art. 90 alin.

(8) din Legea nr. 302/2004 modificată, se va admite sesizarea procurorului și

se va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate C.M.I. pe o perioadă

de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare

preventivă.

În baza art. 90 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004, modificată se va emite de îndată mandatul de arestare

preventivă.

Neconstatându-se din oficiu alte

motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii atacate, se va menține

dispoziția din încheiere vizând termenul acordat în vederea solicitării informațiilor

de la autoritățile franceze.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul

parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei până la

prezentarea avocatului ales se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 20 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

în Dosarul nr. 2820/54/2010.

Casează în parte încheierea recurată

și rejudecând, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată,

admite sesizarea procurorului și dispune arestarea preventivă a persoanei

solicitate C.M.I. (fiul lui I. și L.) pe o perioadă de 29 de zile începând cu

data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 90 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004, modificată emite de îndată mandatul de arestare

preventivă.

Menține dispozițiile din încheiere

vizând termenul acordat în vederea solicitării informațiilor de la autoritățile

franceze.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul M.J.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2010.