ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2010

Deliberând, constată: Prin încheierea pronunțată la data de 20 octombrie 2010 în Dosarul penal nr. 2820/54/2010, Curtea de Apel Craiova a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Slatina, județul Olt, față de persoana solicitată C.M.I. - fiul lui I. și L., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20 octombrie 2010, până la 18 noiembrie 2010. În baza art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție Slatina - Olt, conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

I s-a atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor dispuse sau a măsurii aplicate. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate C.M.I., de sub puterea ordonanței de reținere nr. 27/2010 din 19 octombrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8722/II/5/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat, având în vedere, pe de o parte, cererea de executare a mandatului european de arestare emis pentru comiterea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și înșelăciune, de autoritățile judiciare franceze - Judecătorul de Instrucție din Lille, iar pe de altă parte Dosarul Curții de Apel Craiova nr. 3784/104/2008, cu termen de soluționare la data de 16 noiembrie 2010, dosar în care persoana solicitată C.M.I. are calitatea de inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, că, în raport de dispozițiile art. 90 alin. (1) 2 din Legea nr. 302/2004 se impune solicitarea de informații de la autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în sensul poziției adoptată de către aceasta față de situația juridică a persoanei solicitate.

În ceea ce privește măsura ce urmează a fi luată împotriva persoanei solicitate, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 89, respectiv, ale art. 90 din legea sus-menționată, instanța de fond a apreciat că măsura obligării persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este aptă să răspundă situației reale din cauza de față, precum și circumstanțelor personale ale persoanei solicitate.

Acțiunea penală pornită împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul sus-arătat, împrejurarea că a respectat planul de supraveghere, astfel cum rezultă din dovezile emise de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, plan ce atestă supunerea persoanei solicitate obligațiilor legale, situația familială a acesteia - are doi copii minori în întreținere, o stare de sănătate deteriorată - sunt elemente considerate de judecătorul fondului ca fiind de natură a justifica luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prevăzută de art. 145 C. proc. pen. Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, procurorul susținând că, în mod netemeinic, instanța de fond a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de persoana solicitată C.M.I.

este aptă să răspundă situației reale a cauzei, precum și circumstanțelor personale ale persoanei solicitate, invocându-se pe de o parte împrejurarea că acesta este judecat în stare de libertate într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova și că se află sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, iar pe de altă parte, că are doi copii minori în întreținere și o sănătate precară. În cauză, instanța sesizată cu propunerea de arestare a persoanei solicitate în vederea predării către statul solicitant, fără a proceda potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a solicitat informații autorității emitente, punând în discuția părților măsura preventivă ce urmează a fi luată față de persoana solicitată potrivit art. 89 și art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În condițiile în care mandatul de arestare emis de autoritățile judiciare franceze întrunește condițiile de formă cerute de lege pentru executarea sa, nu se conturează în cauză existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului și nu s-au ridicat de către persoana solicitată obiecții privind identitatea, se impunea ca instanța să procedeze conform art. 90 alin. (3), art. 90 alin. (7) și art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 și, în eventualitatea în care persoana solicitată nu ar fi consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă să dispună arestarea preventivă a acesteia. În opinia procurorului, nici unul din elementele reținute de instanța de fond, atât în ceea ce privește situația juridică a persoanei solicitate, cât și în ceea ce privește situația sa personală, nu fundamentează și nu justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc.

pen., singura măsură oportună să asigure soluționarea legală a cauzei, cu respectarea principiului executării imediate a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare străine, fiind măsura arestării preventive a persoanei solicitate C.M.I. Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Din actele și lucrările de la dosar rezultă că la data de 20 octombrie 2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori - propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, privind arestarea persoanei solicitate C.M.I., față de care autoritățile judiciare franceze au emis la data de 19 octombrie 2010, mandat european de arestare pentru comiterea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și de înșelăciune, fapte prevăzute și pedepsite de art. 450 - 1, 450 - 3, 450 - 5, 132 - 71, 313 - 1, 313 - 2, 313 - 3, 313 - 7, 313 - 8 C. pen. francez.

Potrivit mandatului european de arestare, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, mai multe echipe de cetățeni români care făceau parte din aceeași rețea și acționau împreună și organizat, au comis pe teritoriul francez multiple înșelăciuni prin folosirea în diferite magazine și tutungerii a unor carduri bancare, adevărate sau contrafăcute, dat toate inscripționate pe banda magnetică cu un număr fals de card bancar. Ei au folosit aceste carduri, fie pentru a face cumpărături, fie mai ales pentru jocuri în tutungerii în scopul de a-și procura bani în numerar. Paguba a fost estimată la sute de mii de euro, banii numerar obținuți din aceste înșelăciuni fiind, în parte, trimiși prin mandate W.U.

în România sau Spania. Persoana solicitată C.M.I. este bănuită că ar fi principalul organizator și instigator al acestei rețele, dând toate instrucțiunile necesare diferiților șefi de echipe, a transferat fonduri importante din Franța în România și este urmărită în calitate de autor principal. Infracțiunile de comiterea cărora este bănuită persoana solicitată au corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ale art. 215 C. pen. Potrivit art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în situația în care, în cadrul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu consimte la predare, iar judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei măsuri în acest sens, arestarea persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată.

Termenii imperativi folosiți de legiuitor conduc la concluzia că, într-o asemenea ipoteză, judecătorul nu poate opta între măsura arestării și o măsură preventivă neprivativă de libertate, privarea de libertate a persoanei solicitate impunându-se dacă, se constată că mandatul european de arestare întrunește formal condițiile prevăzute de lege pentru a fi executat. Este adevărat că art. 90 alin. (1) 1 din aceeași lege reglementează posibilitatea luării față de persoana solicitată a unei măsuri preventive neprivative de libertate, însă aceasta poate avea loc, numai ulterior privării inițiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare.

Această interpretare se deduce din succesiunea textelor legale, în condițiile în care, pe de o parte, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este prevăzută într-un alineat ulterior celui referitor la arestarea persoanei solicitate, iar pe de altă parte, ea este legată de punerea în libertate a acesteia, ceea ce presupune cu necesitate o stare privativă de libertate inițială, preexistentă. De asemenea, despre luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea se vorbește după ce în art. 90 alin. (1) este reglementată durata maximă a arestării persoanei solicitate, punerea în libertate fiind o consecință obligatorie în situația în care această durată a fost depășită.

Cu alte cuvinte, măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă, ca o alternativă la măsura arestării însă, numai pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare în funcție de durata și rezultatele verificărilor pe care judecătorul este obligat să le întreprindă cu privire la eventuala incidență în cauză a unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului, ori referitor la obiecțiile privind identitatea, pe care le poate ridica persoana solicitată. Fiind audiată, persoana solicitată a susținut că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare franceze față de împrejurarea că, pe de o parte, are calitatea de inculpat, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel Craiova, iar pe de altă parte, că nu a comis infracțiunile pentru care s-a emis împotriva lui mandatul european de arestare.

Întrucât mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii reciproce, autoritatea judiciară română nu are competența să verifice temeinicia acuzațiilor stabilite de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, audierea, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare limitându-se la existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, ceea ce nu este cazul în speță. Față de cele mai sus-arătate, Înalta Curte, în acord cu cele susținute de procuror, apreciază că nici elementele vizând situația juridică a persoanei solicitate, nici cele privind situația personală a acesteia, nu fundamentează și nici nu justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de dispozițiile art. 145 C. proc.

pen. Informațiile ce urmează a fi solicitate autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare nu vizează existența vreuneia dintre împrejurările ce se regăsesc între motivele de neexecutare a mandatului european de arestare prevăzute de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că nu poate fi acordată relevanță la stabilirea măsurii preventive ce se impune a fi luată față de persoana solicitată, circumstanțelor privind persoana acesteia. În consecință, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte încheierea și, rejudecând, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată, se va admite sesizarea procurorului și se va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate C.M.I.

pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. În baza art. 90 alin. (1) 3 din Legea nr. 302/2004, modificată se va emite de îndată mandatul de arestare preventivă. Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii atacate, se va menține dispoziția din încheiere vizând termenul acordat în vederea solicitării informațiilor de la autoritățile franceze. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei până la prezentarea avocatului ales se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2820/54/2010. Casează în parte încheierea recurată și rejudecând, în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, admite sesizarea procurorului și dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate C.M.I. (fiul lui I. și L.) pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. În baza art. 90 alin. (1) 3 din Legea nr. 302/2004, modificată emite de îndată mandatul de arestare preventivă. Menține dispozițiile din încheiere vizând termenul acordat în vederea solicitării informațiilor de la autoritățile franceze.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul M.J. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.