ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 717/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2008

Tribunalul Alba, secția comercială, a admis în parte acțiunea

precizată a reclamantei SC L. SA Alba Iulia și a obligat pârâta SC A.

SA București să predea act apt de intabulare asupra imobilului

înscris în CF (Alba Iulia), iar în caz de refuz, sentința să

țină loc de act de intabulare. Pârâta a fost obligată să

rezolve situația juridică a terenului aferent construcției

să încheie act de vânzare cu reclamanta pentru cota de 50,85/361

părți din CF sub condiția plății contravalorii

acestuia.

Prin aceeași

sentință s-a respins cererea reclamantei, având ca obiect obligarea

pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru întârziere, dispunând ca serviciul

de CF să intabuleze dreptul de proprietate al reclamantei asupra

imobilului din cartea funciară menționată și a respins

acțiunea față de pârâta SC F. SRL Alba Iulia.

Prin decizia nr. 51 din 18

aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul pârâtei SC A. SA

menținând sentința tribunalului.

Recursul formulat de

pârâtă împotriva deciziei a fost admis prin decizia nr. 11 din 13 ianuarie

2009, care a casat decizia și a trimis cauza spre o nouă

judecată.

În considerentele acestei

decizii s-a constatat că instanța apelului nu a răspuns

principalei critici formulată de pârâtă cu privire la îndeplinirea

condițiilor prealabile vânzării cotei indivize de teren, în raport de

incidența legislației speciale a privatizării, în

speță a existenței avizului instituției publice implicate.

De asemenea, s-a statuat ca

instanța de apel să de-a eficiență principiului

disponibilității, iar cauza să fie soluționată în

limitele investirii din cererea reclamantei, care nu a cerut și

reglementarea situației juridice a terenului aferent construcției.

Prin decizia nr. 38 din 29

martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis

apelul pârâtei SC A. SA București, a modificat sentința atacată,

în sensul că a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost

precizată și restrânsă și, în consecință a

constatat că imobilul înscris în CF Alba Iulia s-a transmis din

administrarea pârâtei SC F. SRL Alba Iulia în administrarea C.P.E. „C.N.”,

devenită SC A. SA București.

Pârâta a fost obligată

să încheie contract de vânzare – cumpărare cu reclamanta, având ca

obiect imobilul înscris în CF Alba Iulia în caz de refuz, hotărârea

să țină loc de contract valid și apt pentru intabularea

proprietății pe numele reclamantei.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 315 C. proc. civ.,

precizările reclamantei, precum și renunțarea la petitul 3 din

cererea de chemare în judecată.

Din probele administrate în

cauză s-a reținut că imobilul în litigiu a avut destinația

de librărie și a fost utilizat de reclamantă în baza unor

contracte de asociere, iar ulterior – prevalându-se de dispozițiile art. 12

din Legea nr. 133/1999 – reclamanta a obținut în justiție perfectarea

unui contract de leasing cu pârâta, care deși a încasat ultima rată

din preț a refuzat să încheie un contract de vânzare apt pentru

intabularea dreptului reclamantei în cartea funciară.

S-a avut în vedere că

dreptul reclamantei se fundamentează pe art. 12 din Legea nr. 133/1999

și art. 12 din Legea nr. 346/2004, prevederi conform cu care pârâta este

ținută la îndeplinirea obligației care să facă

opozabil „erga omnes” dreptul de proprietate.

De asemenea, instanța

apelului a considerat că pentru a fi identificat debitorul în al

cărui patrimoniu se localizează obligația de a face se impune

admiterea petitului în constatarea dreptului de administrare asupra imobilului,

a transmiterii acestui drept, precum și modificărilor survenite în

denumirea persoanelor juridice care au exercitat acest drept.

S-a constatat că

dreptul de administrare a imobilului în litigiu a fost transmis din

administrarea pârâtei SC F. SRL Alba Iulia, în administrarea C.P.E. „C.N.”,

devenită SC A. SA București.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC A. SA, care a susținut următoarele critici:

- vânzarea de active nu

poate avea loc decât în baza mandatului special de vânzare acordat

reprezentantului A.V.A.S. și A.G.A. a SC A. SA;

- s-a considerat greșit

că nu au fost executate obligațiile asumate prin contractul de

leasing din 1 noiembrie 2008, motivat de faptul că nu s-au depus

diligențe în vederea reglementării situației juridice a

terenului.

- nu s-a avut în vedere

că s-a dovedit faptul existenței unor neconcordanțe în ce

privește suprafața de teren și că societatea întreprinde

toate diligențele încheiate de contractul de vânzare – cumpărare în

formă autentică, neimpunându-se obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin întâmpinarea

depusă la 22 februarie 2010, intimata a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În esență

criticile recurentei vizează aplicarea greșită a prevederilor

contractului derulat între părți, critici ce sunt nefondate, în

contextul în care, deși reclamanta și-a îndeplinit toate

obligațiile asumate prin convenție (situație necontestată

de pârâtă) recurenta a refuzat perfectarea actului de vânzare –

cumpărare asupra imobilului, constând în construcție.

Față de faptul

că reclamanta și-a manifestat opțiunea cumpărării

imobilului, avându-se în vedere și că, prin întâmpinarea

existentă în dosarul de fond pârâta a recunoscut că plata

efectuată în baza convenției părților a reprezentat

contravaloarea spațiului comercial nu și a terenului, se constată

că instanțele anterioare au procedat în mod corect la obligarea

pârâtei la perfectarea contractului de vânzare – cumpărare.

În privința celorlalte

critici avându-se în vedere faptul că terenul aferent construcției nu

a mai făcut obiectul analizei instanțelor ca urmare a

renunțării reclamantei la judecarea petitului 3 al acțiunii

precizate, nu vor mai fi analizate.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A. SA București împotriva deciziei nr. 38/A

din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.