ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2008, Tribunalul
Alba, secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea
precizată formulată de reclamanta SC L. SA Alba Iulia în contradictoriu cu
pârâta SC A. 2000 SA București pe care, în consecință, a obligat-o să predea
reclamantei act valabil de intabulare asupra imobilului înscris în C.F. 17146
Alba Iulia, asupra construcțiilor iar în caz de neconformare hotărârea să țină
loc de act valabil pentru intabulare; a obligat-o pe pârâtă să reglementeze
situația juridică a terenului aferent construcției și să încheie contract de
vânzare – cumpărare cu reclamanta pentru cota indiviză de teren de 50,85/361
părți din CF nr. 17146 Alba Iulia sub condiția plății contravalorii acestuia; a
respins cererea reclamantei pentru plata daunelor cominatorii pe zi de
întârziere de către pârâtă și a obligat serviciul de Carte Funciară să
procedeze la intabularea în favoarea reclamantei a imobilului înscris în CF nr.
17146; a respins acțiunea față de pârâta SC F. SRL Alba Iulia.
Instanța de fond a apreciat
că pârâta SC F. SRL Alba Iulia fiind o societate cu capital integral privat
încă din 2001, imobilele pe care aceasta le-a administrat și care nu au fost
înstrăinate, au fost predate Primăriei Alba Iulia prin protocol în baza Hotărârii
Consiliului Local Alba Iulia nr. 136/1996.
Între reclamantă și pârâta
SC A. 2000 SA (fosta SC S. SA., fosta C.E.P.C.N.) în calitate de locator s-a
încheiat contractul de leasing imobiliar având ca obiect imobilul în speță,
care la art. 1 alin. (2), prevedea că terenul aferent imobilului, în cota
indiviză de 25 m.p. nu face obiectul contractului, iar la art. 3 că, cota
indiviză de teren aferentă activului va fi vândută la expirarea contractului,
la valoarea de piață.
Curtea de Apel Alba Iulia
prin Decizia nr. 51/ A din 18 aprilie 2008 a respins apelul declarat de pârâta
SC A. 2000 SA
,
criticile acesteia cu privire la imposibilitatea înstrăinării terenului prin
contract de vânzare – cumpărare în lipsa avizului A.V.A.S. fiind înlăturate de
instanța de apel.
În considerentele deciziei
s-a reținut că prin art. 3 din contractul de leasing pârâta s-a obligat la
cererea reclamantei să-i vândă acesteia și cota indiviză din teren aferentă
spațiului comercial, pârâta fiind aceea care nu și-a îndeplinit obligația de
diligență în vederea reglementării situației juridice a terenului.
În contra deciziei
menționate a declarat recurs pârâta SC A. 2000 SA,
dezvoltarea criticilor formulate
încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta invocă nesocotirea
de către instanța de apel a dispozițiilor art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997
privind privatizarea societății comerciale astfel cum a fost modificată, a art.
105 din H.G. nr. 577/2002 și ale Legilor nr. 137/2002 și nr. 133/1999 abrogate
prin Legea nr. 346/2004 întrucât vânzarea de active de către societățile
comerciale la care statul este acționar majoritar se face cu aprobarea A.G.A. sau
a Consiliului de Administrație a instituției publice implicate iar avizul
reprezentantului A.V.A.S. a lipsit deși societatea pârâtă a întocmit
documentația și a aprobat în principiu vânzarea așa încât nu se impunea
obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata SC L. SA Alba Iulia
a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului
arătând că avizul a fost dat
la momentul încheierii convenției, că nu există nici un impediment pentru
achiziționarea construcției iar intenția de achiziționare a terenului și-a
manifestat-o prin chiar petitul acțiunii.
Recursul este fondat pentru
considerentele care urmează:
Prin acțiunea formulată
reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la predarea unui act valabil de
intabulare asupra imobilului ce a format obiectul contractului de leasing pe
care părțile l-au încheiat la 1 noiembrie 2001, în temeiul art. 18 și art. 24
din acest contract și art. 12 din Legea nr. 133/1999 coroborat cu art. 12 din
Legea nr. 346/2001.
Acțiunea inițial formulată a
fost completată cu un nou capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat
obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare având ca
obiect cota indiviză de teren de 50,85/361 părți sub sancțiunea plății de daune
cominatorii.
Instanța de fond, cu
încălcarea principiului disponibilității obliga pârâta și la ceea ce nu s-a
cerut: reglementarea situației juridice a terenului aferent construcției.
Or, judecătorul fondului
trebuia să admită noul capăt de cerere formulat și să oblige pârâta la
încheierea contractului de vânzare – cumpărare a cotei indivize de teren numai
dacă constata clarificată situația juridică a terenului, determinat prețul
vânzării și pus la dispoziția pârâtei vânzătoare.
Cum instanța de apel nu a
răspuns la principala critică formulată de pârâta – apelantă cu privire la
îndeplinirea condițiilor prealabile vânzării cotei indivize de teren în raport
de incidența legislației speciale a privatizării, în speță a existenței
avizului instituției publice implicate confirmând soluția fondului cu privire
la culpa apelantei dincolo de această verificare, Înalta Curte va admite
recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță
pentru a răspunde în concret la motivul de apel formulat, cu respectarea
principiului disponibilității, situație în raport de care se va aprecia și
asupra cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta SC A. 2000
SA București împotriva Deciziei nr. 51 din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel
Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre
rejudecare a apelului, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.