ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3825/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins apelul formulat de reclamanta O.E., împotriva sentinței comerciale nr. 2667 din 24 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 12804/63/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C.V. SA și s-a dispus obligarea intimatei pârâte SC C.V. SA la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă O.E. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta nemulțumită de greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc.

civ., Legea nr. 13/2007 si H.G. nr. 1007/2004. Recurenta a susținut că nu s-a aflat în culpă procesuală, apelul reclamantei fiind respis, motiv pentru care consideră a fost obligată în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte, analizînd decizia atacată prin prisma criticii formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente: Pentru încheierea unui nou contract de furnizare a energiei electrice, în baza art. 82 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G.

nr. 1007/2004, reclamanta avea obligația sa depună următoarele documente: -actul de proprietate sau alt document care sa ateste dreptul locativ asupra spațiului care face obiectul locului de consum respectiv (documentul se prezintă în original și se depune în copie) în situațiile în care consumatorul nu poseda un astfel de document sau documentul respectiv nu are caracter definitiv, furnizorul poate percepe o garanție de la respectivul consumator sau poate încheia un contract de furnizare a energiei electrice pe durata limitată de timp, de cel mult un semestru; -opțiunea consumatorului privind tipul de tarif aplicat (în original); -cererea de încheiere a contractului (în original); -actul de identitate al solicitantului (se prezintă în original și se depune în copie); -avizul tehnic de racordare; -convenția de exploatare, dacă este cazul.

Avizul tehnic de racordare se emite de către operatorul de distribuție din zona respectiva in baza H.G. nr. 90/2008 prin care a fost aprobat Regulamentul de racordare a utilizatorilor la instalațiile de interes public, si prin care se stabilesc etapele și procedurile necesare pentru racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public pentru transportul și distribuția energiei electrice. Reclamanta a solicitat eliberarea unui nou aviz de racordare abia in data de 30 martie 2010. Asa cum rezulta din actele depuse la dosaul cauzei, reclamanta a efectuat toate demersurile necesare pentru încheierea contractului de furnizare a energiei electrice abia în timpul derulării dosarului la instanța de apel.

In acest sens, solicitarea de obținere a avizului tehnic de racordare a fost depusa de reclamanta abia in data de 30 martie 2010, iar in baza acestei solicitări, operatorul de distribuție a emis avizul tehnic de racordare din data de 14 aprilie 2010. In urma emiterii avizului de racordare s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice si in nici un caz in urma acționarii in judecată a societății pârâte cum a susținut reclamanta. Din actele depuse la dosar, respectiv cererea de emitere a avizului tehnic de racordare si chitanța de plata depusa la dosar rezulta fara dubii ca reclamanta si-a îndeplinit obligațiile legale abia in timpul derulării procesului la instanța de apel. In aceste condiții, rezultă fară tăgadă ca societatea pârâtă nu a fost in culpa pentru neîncheierea contractului atâta timp cat reclamanta a făcut demersurile necesare abia in timpul derulării procesului.

Astfel interpretarea data de instanța de apel prevederilor art. 274 C. proc. civ. este total eronata in condițiile in care societatea pârâtă nu a căzut in pretenții, cererea de apel fiind respinsa. Asa cum rezulta din dispozitiv, soluția a fost "respinge apelul" si in nici un caz nu s-a admis cererea sau cel puțin sa se constate ca acesta este rămas fară obiect, mai ales in condițiile in care in practicaua deciziei recurate se arată: "Curtea constată ca apelul este nefondat, si in temeiul art. 292 C. proc. civ., îl va respinge". Art. 292 C. proc. civ. specifica clar ca in fata instanței de apel părțile nu se pot folosi de alte mijloace decât cele folosite la instanța de fond si in motivele de apel, insa asa cum s-a arătat, toate demesurile reclamantei au fost făcute abia in timpul soluționării litigiului in apel, astfel nu a existat culpa procesuala a societății pârâte.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, se va modifica în parte decizia recurată, în sensul că se va respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi menținute, în rest, dispozițiile deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Menține în rest dispozițiile deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.