ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3825/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, s-a respins apelul formulat de reclamanta

O.E., împotriva sentinței comerciale nr. 2667 din 24 noiembrie 2009,

pronunțate de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr.

12804/63/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C.V. SA și s-a

dispus obligarea intimatei pârâte SC C.V. SA la 1.500 lei cheltuieli de

judecată către apelanta reclamantă O.E.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta nemulțumită de greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., invocând în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., Legea nr. 13/2007 si H.G.

nr. 1007/2004.

Recurenta a susținut că nu

s-a aflat în culpă procesuală, apelul reclamantei fiind respis, motiv

pentru care consideră a fost obligată în mod nelegal la plata

cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, analizînd decizia

atacată prin prisma criticii formulate, va admite recursul pentru

următoarele considerente:

Pentru încheierea unui nou contract

de furnizare a energiei electrice, în baza art. 82 din Regulamentul de

furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, reclamanta avea

obligația sa depună următoarele documente:

-actul de proprietate sau alt

document care sa ateste dreptul locativ asupra spațiului care face

obiectul locului de consum respectiv (documentul se prezintă în original

și se depune în copie) în situațiile în care consumatorul nu poseda

un astfel de document sau documentul respectiv nu are caracter definitiv, furnizorul

poate percepe o garanție de la respectivul consumator sau poate încheia un

contract de furnizare a energiei electrice pe durata limitată de timp, de

cel mult un semestru;

-opțiunea consumatorului

privind tipul de tarif aplicat (în original);

-cererea de încheiere a contractului

(în original);

-actul de identitate al

solicitantului (se prezintă în original și se depune în copie);

-avizul tehnic de racordare;

-convenția de exploatare,

dacă este cazul.

Avizul tehnic de racordare se emite

de către operatorul de distribuție din zona respectiva in baza H.G. nr.

90/2008 prin care a fost aprobat Regulamentul de racordare a utilizatorilor la

instalațiile de interes public, si prin care se stabilesc etapele și

procedurile necesare pentru racordarea utilizatorilor la rețelele

electrice de interes public pentru transportul și distribuția

energiei electrice.

Reclamanta a solicitat eliberarea

unui nou aviz de racordare abia in data de 30 martie 2010. Asa cum rezulta din

actele depuse la dosaul cauzei, reclamanta a efectuat toate demersurile

necesare pentru încheierea contractului de furnizare a energiei electrice abia

în timpul derulării dosarului la instanța de apel.

In acest sens, solicitarea de

obținere a avizului tehnic de racordare a fost depusa de reclamanta abia

in data de 30 martie 2010, iar in baza acestei solicitări, operatorul de

distribuție a emis avizul tehnic de racordare din data de 14 aprilie 2010.

In urma emiterii avizului de

racordare s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice si in nici

un caz in urma acționarii in judecată a societății pârâte

cum a susținut reclamanta.

Din actele depuse la dosar,

respectiv cererea de emitere a avizului tehnic de racordare si chitanța de

plata depusa la dosar rezulta fara dubii ca reclamanta si-a îndeplinit

obligațiile legale abia in timpul derulării procesului la

instanța de apel.

In aceste condiții,

rezultă fară tăgadă ca societatea pârâtă nu a fost in culpa

pentru neîncheierea contractului atâta timp cat reclamanta a făcut

demersurile necesare abia in timpul derulării procesului.

Astfel interpretarea data de

instanța de apel prevederilor art. 274 C. proc. civ. este total eronata in

condițiile in care societatea pârâtă nu a căzut in

pretenții, cererea de apel fiind respinsa.

Asa cum rezulta din dispozitiv,

soluția a fost "respinge apelul" si in nici un caz nu s-a admis

cererea sau cel puțin sa se constate ca acesta este rămas fară

obiect, mai ales in condițiile in care in practicaua deciziei recurate se

arată: "Curtea constată ca apelul este nefondat, si in temeiul art.

292 C. proc. civ., îl va respinge".

Art. 292 C. proc. civ. specifica

clar ca in fata instanței de apel părțile nu se pot folosi de

alte mijloace decât cele folosite la instanța de fond si in motivele de

apel, insa asa cum s-a arătat, toate demesurile reclamantei au fost

făcute abia in timpul soluționării litigiului in apel, astfel nu

a existat culpa procesuala a societății pârâte.

Pentru aceste considerente, conform art.

312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Craiova

împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, se va modifica în parte decizia recurată, în sensul

că se va respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi menținute, în rest,

dispozițiile deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

C.V. SA Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială.

Modifică în parte decizia

recurată, în sensul că respinge cererea apelantei reclamante de

obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Menține în rest

dispozițiile deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.