ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 126/D din 19 martie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 4288/110/2008, Tribunalul Bacău, secția penală, a

dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., achitarea inculpatului

Ș.Ș.C., fiul lui C. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals  material în înscrisuri

sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art.

14 alin. (3) și a art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului

sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 800 lei.

În temeiul art.

14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a respins pretențiile civile

solicitate de partea civilă P.M.

S-a luat act

că partea civilă P.M. a renunțat la pretențiile civile.

În temeiul art.

14, art. 348 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate de inculpat,

respectiv declarațiile de la filele 37 și 38 dosar urmărire penală.

În temeiul art.

192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele

acestei hotărâri s-a reținut, în fapt, că prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din

02 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul Ș.Ș.C. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în aceea că la data de 25 noiembrie 2006, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în Dosarul nr. 3246/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Bacău, în calitate de agent șef adjunct la Postul de

Poliție al comunei Plopana din jud. Bacău, a întocmit în fals două înscrisuri

sub semnătură privată, respectiv declarații, în numele părților vătămate P.M. și

P.M., prin care a atestat necorespunzător adevărului, împrejurarea că aceștia,

după sesizarea furtului din locuință a sumei de 2.300 lei și a unui telefon

mobil, au găsit ulterior banii uitați într-o carte și că în raport de această

împrejurare, își retrag plângerea, executând prin imitație semnăturile celor

două persoane.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a

criticat-o sub aspectul netemeiniciei achitării inculpatului.

Prin Decizia penală

nr. 7 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a

desființat în totalitate sentința penală atacată și reținând cauza spre

rejudecare, pe fond, a decis:

În temeiul art.

195 C. proc. pen. a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în

încheierea pronunțată la data de 13 octombrie 2009, în sensul că schimbarea

încadrării juridice s-a pus în discuție pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare

la fals intelectual în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2)

C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în loc de infracțiunea de "uz

de fals prev. de art. 291 C. pen., cum greșit s-a trecut.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 C.

pen., în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și instigare

la fals intelectual în forma participației improprii, prev. de art. 290 alin.

(1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 246 C. pen., art. 264 alin.

(1) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

e) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului Ș.Ș.C., la pedeapsa de 2 luni

închisoare.

În baza art. 246 C.

pen. cu aplic, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., a dispus condamnarea

aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 264

alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a

condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 31

alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a),

art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni

închisoare.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa

rezultantă de 4 luni închisoare.

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81

C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82

C. pen. a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.

pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 348

C. proc. pen., a desființat înscrisurile reprezentând declarațiile falsificate

aflate la filele 37 și 38 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art.

15 și art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 și 999 C. civ. a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 500 lei daune morale către partea civilă P.M.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău și recurentul inculpat Ș.Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de

casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privesc greșita

schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului și a netrimiterii

cauzei la instanța de fond în vederea extinderii procesului penal și a punerii

în mișcare a acțiunii penale cu privire la infracțiunile pentru care acesta a

fost condamnat în apelul procurorului și neconcordanța dintre considerentele

deciziei și soluția pronunțată cu privire la infracțiunea de fals.

Criticile

formulate de recurentul inculpat, dezvoltate în memoriul aflat la filele 1 - 22

din dosarul de recurs și susținute de apărătorul acestuia, privesc, în esență

nulitatea absolută a decizei recurate, în condițiile art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., ca urmare a gresiei schimbări a încadrării juridice dată faptei

inculpatului, fără extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii

penale cu privire la infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în

apelul procurorului și lipsa motivării hotărârii atacate.

La termenul

acordat pentru soluționarea recursurilor, 27 mai 2010, s-a prezentat recurentul

inculpat asistat de apărător ales, avocat P.G., care a susținut oral motivele

de recurs dezvoltate în scris.

Analizând

decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău și de recurentul inculpat Ș.Ș.C., dar și din oficiu, sub

toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte

constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Potrivit art.

264 C. proc. pen. „rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanței de

judecată" iar potrivit art. 317 C. proc. pen. „judecata se mărginește la

fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței

”

.

În cauza, Tribunalul

Bacău, secția penală, a fost sesizat prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din 02

iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu judecarea cauzei

constând în săvârșirea de către inculpatul Ș.Ș.C. a infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.în urma judecări cauzei, instanța de fond a

dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C.

pen.

Prin efectul

devolutiv ex integro al apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău, Curtea de Apel Bacău a fost învestită să realizeze o nouă judecată,

urmând a verifica, cu această ocazie, legalitatea și temeinicia hotărârii

instanței de fond, însă numai cu privire la faptele care au făcut obiectul

judecății în primă instanță.

Or, depășind

limitele învestirii sale, instanța de apel, în mod greșit a dispus condamnarea

inculpatului Ș.Ș.C. pentru încă 3 fapte noi doar prin schimbarea încadrării

juridice a faptei, fără a desființa sentința penală și a trimite cauza la

instanța de fond în rejudecare, ocazie cu care să se extindă procesul penal și

să se pună în mișcare acțiunea penală cu privire la aceste fapte noi.

În acest sens

menționăm că ceea ce se urmărește prin schimbarea încadrării juridice este

restabilirea unității structurale dintre faptă și încadrarea ei, în situațiile

în care, fie operația în sine care a dus la identificarea normei de drept, a

fost greșită, fie datele în care fapta s-a săvârșit, nu au fost corect

reținute. Drept urmare, în măsura în care instanța are în vedere aceeași faptă

menționată în rechizitoriu, ea păstrează dreptul de a-i schimba încadrarea

juridică, dar când este vorba de altă faptă, trebuie să procedeze în prealabil

la extinderea acțiunii penale sau la extinderea procesului penal, după caz,

neputându-se utiliza procedura schimbării încadrării juridice pentru a se

obține trimiterea în judecată a unei persoane pentru o faptă cu totul diferită

de cea menționată în rechizitoriu, căci s-ar nesocoti normele privitoare la

sesizarea instanței.

În cauză, deși în

considerente, instanța de apel a reținut că instanța fondului a apreciat în mod

corect probele administrate, în baza cărora s-a reținut situația de fapt și

vinovăția inculpatului, a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracțiunile de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

favorizarea infractorului și instigare la fals intelectual în forma

participației improprii și l-a condamnat pe inculpat pentru aceste

infracțiuni. Aceasta, în condițile în care infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului diferă

substanțial de fapta cu care a fost sesizată instanța, sub aspectul naturii și

al conținutului juridic, acestea aducând atingere relațiilor sociale privind

buna desfășurare a serviciului și respectiv cele referitoare la înfăptuirea

justiției.

Prin urmare,

prin condamnarea inculpatului pentru aceste noi fapte, adică direct în apel,

deci fără judecarea în fond a acestora, fără extinderea și punerea în discuția

părților a extinderii procesului penal, fără punerea în mișcare a acțiunii

penale, fără audierea inculpatului cu privire la aceste noi fapte care

constituie o nouă învinuire, s-au încălcat principiile care guvernează

desfășurarea procesului penal, respectiv cele privind sesizarea instanței de

judecată și asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, care, în acest mod

a fost prejudiciat de o cale de atac, fapt pentru care hotărârea instanței de

apel este lovită de nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen., Înalta Curte, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău și recurentul inculpat Ș.Ș.C. împotriva Deciziei penale

nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea

apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței

penale nr. 126/D din 19 martie 2009 a Tribunalului Bacău, secția penală, la

instanța de apel, Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și recurentul inculpat

Ș.Ș.C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 126/D din

19 martie 2009 a Tribunalului Bacău, secția penală, la instanța de apel, Curtea

de Apel Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 mai 2010.