ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 99 din 13

ianuarie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de SC Q.N. SRL, în contradictoriu pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor, Oficiul

de Plăți și Contractare Phare, și a dispus

suspendarea executării

procesului-verbal de constatare încheiat de

Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data de 24 iulie 2008 până

la soluționarea

definitivă și irevocabilă a

dosarului nr. 7625/2/2008 al Curții de

Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că pornind de la

dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului

administrativ

coroborate cu principiile enunțate de Recomandarea

nr. R(89) adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul

Consiliului

Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă, se

constată că reclamanta a făcu dovada că a înștiințat

autoritatea contractantă înainte de a începe derularea oricărui

contract de furnizare de produse și că

aceasta și-a exprimat în scris acordul prealabil executării

acestor

contracte.

A mai reținut curtea de apel că

nici o dispoziție legală sau

contractuală

nu impune ca încheierea contractelor de furnizare să fie

făcută după data ordinului de

începere, așa cum pretinde autoritatea pârâtă, iar dispozițiile

din Contract, pretins a fi încălcate de către

societate se

referă la etapa licitației, iar contractul în cauză este

ulterior datei încheierii contractului principal

cu O.P.C.P.

Î

n ceea ce privește

condiția iminenței producerii unei pagube,

prima instanță a reținut că

față de cuantumul mare al sumei

imputate,

societății îi pot fi provocate dificultăți financiare

majore,

imposibil de reparat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, criticând-

o pentru nelegalitate și netemeinicie

prin prisma dispozițiilor art.

304

pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, argumentează recurenta, societatea comercială

reclamantă nu a dovedit în niciun mod nici

existența unui caz bine

justificat și nici existența unei

pagube iminente, așa cum sunt

definite

aceste condiții de prevederile Legii nr. 554/2004.

Recursul este

întemeiat.

Î

ntr-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului

administrativ, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea autorității publice

emitente sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la

pronunțarea

instanței de fond,

ceea ce a făcut și instanța de fond, prin sentința

recurată.

Deci, potrivit

reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o

măsură provizorie de

protecție în favoarea persoanei vătămate, cu

caracter de

excepție, în situația în care cele două condiții legale

sunt

îndeplinite cumulativ.

Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, pentru

existența unui caz

bine justificat, este necesar ca instanța să constate

existența unor împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în cauza de

față, instanța de fond nu a argumentat și nici nu

a identificat nicio împrejurare de fapt sau

de drept care să fie de natură să pună sub semnul

întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucură, ca

orice act administrativ emis în baza

și

în limitele legii, procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008.

De asemenea, potrivit art. 2 lit. ș) din

aceeași lege, paguba

iminentă este

definită ca fiind prejudiciul material și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități

publice

sau a unui serviciu public.

Or, în raport cu aceste prevederi legale,

argumentul instanței de fond, referitor la cuantumul mare al sumei care

trebuie

recuperată, nu este suficient

pentru a fi îndeplinită ipoteza textului

legal precitat, iar

măsura asiguratorie aplicată asupra bunurilor

imobile aparținând societății comerciale nu constituie,

prin ea însăși,

o

dovadă a iminenței producerii unei pagube, dificil de remediat în

cazul

anulării actului administrativ.

Față de

acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

I

și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul

formulat va fi admis, sentința

recurată va fi casată cu consecința

respingerii cererii de suspendare a

executării procesului-verbal de constatare

din 24 iulie 2008, ca

neîntemeiată,

pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor

Publice, O

ficiul

de Plăți și Contractare Phare, împotriva sentinței civile

nr. 99

din

13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și respinge cererea de suspendare

formulată de SC Q.N.I.

SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.