ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 99 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC Q.N. SRL, în contradictoriu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Oficiul de Plăți și Contractare Phare, și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de Oficiul de Plăți și Contractare Phare la data de 24 iulie 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 7625/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pornind de la dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu principiile enunțate de Recomandarea nr. R(89) adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, se constată că reclamanta a făcu dovada că a înștiințat autoritatea contractantă înainte de a începe derularea oricărui contract de furnizare de produse și că aceasta și-a exprimat în scris acordul prealabil executării acestor contracte.

A mai reținut curtea de apel că nici o dispoziție legală sau contractuală nu impune ca încheierea contractelor de furnizare să fie făcută după data ordinului de începere, așa cum pretinde autoritatea pârâtă, iar dispozițiile din Contract, pretins a fi încălcate de către societate se referă la etapa licitației, iar contractul în cauză este ulterior datei încheierii contractului principal cu O.P.C.P. Î n ceea ce privește condiția iminenței producerii unei pagube, prima instanță a reținut că față de cuantumul mare al sumei imputate, societății îi pot fi provocate dificultăți financiare majore, imposibil de reparat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, criticând- o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, argumentează recurenta, societatea comercială reclamantă nu a dovedit în niciun mod nici existența unui caz bine justificat și nici existența unei pagube iminente, așa cum sunt definite aceste condiții de prevederile Legii nr. 554/2004. Recursul este întemeiat. Î ntr-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, ceea ce a făcut și instanța de fond, prin sentința recurată.

Deci, potrivit reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele două condiții legale sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru existența unui caz bine justificat, este necesar ca instanța să constate existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauza de față, instanța de fond nu a argumentat și nici nu a identificat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să fie de natură să pună sub semnul întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucură, ca orice act administrativ emis în baza și în limitele legii, procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008. De asemenea, potrivit art. 2 lit. ș) din aceeași lege, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, în raport cu aceste prevederi legale, argumentul instanței de fond, referitor la cuantumul mare al sumei care trebuie recuperată, nu este suficient pentru a fi îndeplinită ipoteza textului legal precitat, iar măsura asiguratorie aplicată asupra bunurilor imobile aparținând societății comerciale nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a iminenței producerii unei pagube, dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va fi admis, sentința recurată va fi casată cu consecința respingerii cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 24 iulie 2008, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, O ficiul de Plăți și Contractare Phare, împotriva sentinței civile nr. 99 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare formulată de SC Q.N.I. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.