ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, de către reclamanta SC U. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C Phare și D.G.F.P. Olt prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 emisă de O.P.C. Phare, a procesului-verbal încheiat de același oficiu, la data de 28 august 2007 și a notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că i s-a aprobat proiectul de dezvoltare a activității de confecții textile existente, încheindu-se în acest sens contractul de finanțare nerambursabilă pentru o valoare totală de 530.920 euro din care 305.500 euro a reprezentat contribuția proprie a beneficiarului.

A precizat că ulterior a organizat licitație la care au participat 6 societăți care au depus declarație privind originea comunitară a bunurilor, fiind desemnată câștigătoare firma A.S.S. la prețul de 286.885 euro, încheindu-se cu această firmă contractul de furnizare de echipamente nr. 101, privind livrarea, montajul și punerea în funcțiune a echipamentelor. Reclamanta a susținut că prin actele de control a căror anulare o solicită, s-a reținut în mod greșit că a fost declarată oferta câștigătoare cu încălcarea Cap. II din caietul de sarcini. Prin sentința nr. 91 din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis acțiunea reclamantei și pe cale de consecință, a anulat decizia contestată, procesul verbal de control din 28 august 2007 al O.P.C.

Phare și nota de control nr. x din anul 2006 a Departamentului de Luptă Antifraudă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare și D.G.F.P., în nume propriu și în numele, Ministerului Economiei și Finanțelor. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3716 din 24 octombrie 2008 a admis recursurile declarate de pârăți împotriva sentinței Curții de Apel Craiova, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că poziția oscilantă a reclamantului din acțiune, precizări la acțiune și concluzii scrise a determinat imprecizia în determinarea obiectului acțiunii și a cadrului procesual, instanța dispunând în final anularea notei de control nr. x din 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă, fără a determina natura acestui act ca act preparator sau act administrativ fiscal și fără a supune dezbaterii stabilirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a instituției emitente a actului anulat, în conformitate cu dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004. Reînvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 166 din data de 4 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U.E.

SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare și D.G.F.P. Olt, și pe cale de consecință, a dispus anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007, procesul verbal de constatare din 28 august 2007 emise de O.P.C. PHARE – Ministerul Finanțelor Publice precum și nota de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă - Guvernul României. Totodată, a respins acțiunea față de D.G.F.P. Olt. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele: La data de 19 februarie 2009 reclamanta a formulat „Precizare la acțiune”, prin care a solicitat suspendarea executării procesului verbal încheiat la data de 22 august 2007 de către O.P.C.

Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și anularea notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă, anularea procesului verbal de control din data de 22 august 2007 încheiat de O.P.C. Phare și a deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 emisă de O.P.C. Phare. Pârâta D.G.F.P. Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

A mai reținut instanța că, reclamanta a formulat cerere de finanțare la data de 27 septembrie 2001 pentru investiția constând în realizarea a 4 unități de producție în orașul D., Olt cu înființarea unui nr. de 115 locuri de muncă, achiziționarea a 150 de mașini de cusut, efectuarea unor lucrări de reparație la punctul de lucru din D. dar și recrutarea de persoane cu care se vor desfășura cursuri de perfecționare și calificare. Derularea proiectului a avut loc în perioada 16 septembrie 2003 - 30 septembrie 2004. Pentru achiziționarea de echipamente reclamanta a organizat licitație publică fiind primite 6 oferte, fiind desemnată câștigătoare firma germană A.S.S., achitându-se suma de 286.825,00 euro, reprezentând finanțarea externă din fondurile Phare.

Reclamanta a precizat că la dosarul de licitație s-au depus bilanțurile aferente anilor 2000, 2001, 2002 și nu bilanțul anului 2003, deoarece la data licitației nu se definitivase bilanțul anului 2003. Reclamanta a demarat procedurile pentru organizarea licitației internaționale, publicând în ziarul A. din 12 decembrie 2003 anunțul de licitație. Anunțul a fost reluat și în ziarul B. la data de 12 ianuarie 2004. S-a mai arătat că, în caietul de sarcini, s-a prevăzut că participarea la licitație este deschisă, tuturor țărilor membre al CEE sau care funcționează programul RICOP. De altfel, în caietul de sarcini, arată instanța, se face vorbire și despre legea țării în care compania ofertantă își desfășoară activitatea.

Instanța a mai precizat că (așa cum reiese din nota de control, întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă), bilanțul contabil al societății declarate câștigătoare a fost certificat la 25 iunie 2004, de către o societate abilitată în acest sens, dată care este ulterioară atât, datei de începere a procedurilor 12 decembrie 2003, cât și datei adjudecării 19 martie 2004 și încheierii contractului de achiziție 29 martie 2004. Mai reține instanța că susținerea din procesul verbal întocmit de O.P.C. Phare conform căreia firma câștigătoare ar fi demonstrat capacitatea profesională printr-un singur proiect de 25.000 euro este lipsită de suport probatoriu. În cea ce privește constatarea organelor de control ce vizează nereguli la executarea unor lucrări de amenajări realizate ca urmare a licitației cu firma SC T.I.

SRL, prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, se pot executa fără autorizație de construcție lucrările care nu modifică structura de rezistență, caracteristicele inițiale ale construcțiilor sau aspectul arhitectural al acestora. Pentru astfel de lucrări legea nu cere ca autoritatea locală să emită adresă prealabilă în care să explice ce lucrări se pot executa fără autorizație. În concluzie reclamanta a respectat în totalitate procedurile legale, finalitatea acordării fondurilor comunitare fiind dovedită și de altfel necontestată de organele de control. În ceea ce privește pârâta D.G.F.P. Olt, instanța a reținut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul actului contestat în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare și D.G.F.P. Olt, în numele și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Recurenta D.G.F.P. Olt invocă prevederile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ. În esență, recurenta-pârâtă a formulat următoarele motive de recurs: - prin sentința dată, instanța a încălcat formele de procedură și dreptul de apărare al pârâtului Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF) din cadrul Guvernului României căruia nu i-a comunicat conform art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ. o dată cu citația copie de pe cerere și de pe înscrisuri, motiv pentru care cauza trebuie trimisă spre rejudecare; - sentința este nelegală pentru contradicția existentă între considerentele și dispozitivul acesteia, ca și între mențiunile cuprinse în dispozitiv; - nepronunțarea instanței de fond pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, apreciază că este întemeiată, având în vedere obiectul acțiunii precum și organele emitente ale actelor atacate. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate publică de sine stătătoare, nu este emitentul nici unui act administrativ și nici nu a soluționat contestația pe cale administrativ-jurisdicțională formulată împotriva actelor întocmite de O.P.C. Phare . - Cu privire la fondul cauzei, soluția este greșită pentru că instanța a apreciat referitor la prima cerință din caietul de sarcini – capacitatea economică și financiară - că nu trebuia luat în calcul anul 2003 deși comisia de evaluare, la data declarării ca adjudecatar a ofertei făcute de A.S.S.

(19 martie 2004), cât și la data încheierii contractului de achiziție (29 martie 2004) cunoștea că oferta A.S.S. nu era eligibilă. - În ceea ce privește a doua cerință – capacitatea tehnică și profesională a ofertantului - potrivit caietului de sarcini, ofertantul trebuia să demonstreze experiența sa în ultimii 5 ani, pentru cel puțin 2 proiecte de natura și complexitatea comparabilă cu proiectul pentru care se depune oferta, or prezentarea unei liste nu constituie dovada suficientă și convingătoare în acest sens. Recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea căii de atac, recurentul-pârât a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt și de drept avute în vedere la emiterea actelor atacate și a arătat că în speță s-a făcut o aplicare greșită a legii, actele atacate fiind legale și temeinice. Recurenta formulează critici pentru fondul cauzei reiterând în mare măsură aceleași aspecte ca cele descrise în recursul pârâtei D.G.F.P. Olt.

Arată că în mod greșit instanța, în aprecierea legalității organizării licitației, s-a raportat la data de 12 decembrie 2003, data publicării în ziarul A. a anunțului privind licitația și a apreciat că la data de 12 decembrie 2003, ultimii trei ani pentru care conturile erau închise erau anii 2000, 2001, 2002, deoarece exercițiul financiar pentru anul 2003 se încheia la data de 31 decembrie 2003. Apreciază în acest sens că data de 12 ianuarie 2004, când s-a publicat un nou anunț, trebuia să fie avută în vedere de instanța de judecată, iar în raport de această dată ultimii 3 ani cu privire la care există obligativitatea depunerii bilanțului contabil erau anii: 2001, 2002, 2003. Cu privire la achiziția de lucrări față de care organele de control au constat ca amenajările și reparațiile spatiilor de producție din S. și D., Olt s-au executat fără autorizație de construcție, susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecații, ar fi aplicabil art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție și că în realitate, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (4) din același act normativ.

Prin notele scrise depuse la dosar, Secretariatul General al Guvernului, în numele și pentru intimatul-pârât Departamentul pentru Luptă Antifraudă, a solicitat admiterea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare. Intimatul-pârât invocă pentru prima dată mai multe excepții în această cale de atac, deși nu a formulat apărări la instanța de fond întemeiate pe aceste excepții și nici nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 166 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova. În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, intimatul invocă inadmisibilitatea cererii în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

În susținerea acestei excepții, intimatul formulează adevărate critici ale sentinței recurate, deși nu a uzat de calea de atac a recursului. Arată că după rejudecare instanța de fond nu a lămurit aspectul pus în vedere prin decizia de casare, cu încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și nu a calificat natura juridică a actului de control al Departamentului pentru Luptă Antifraudă, care în fapt este un act preparatoriu, care nu poate fi supus, după lege, controlului instanței de contencios administrativ, din moment ce nu produce, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată. În situația în care s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia nota de control este un act administrativ, ce poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ, intimata invocă excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile precum și excepția tardivității, conform prevederilor art. 7 și respectiv art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În finalul notelor de ședință, intimatul, invocă excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea cererii ce vizează titlul executoriu, apreciind că din punctul de vedere al procedurii de recuperare a creanței fiscale, aceasta se află în faza de executare silită, care începe prin comunicarea somației conform art. 145 alin. (1) C. proc. fisc. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC U. SRL a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, răspunzând punctual la criticile și excepțiile formulate în recurs. Cu privire la recursul formulat de D.G.F.P. Olt, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat respingerea ca fiind lipsit de interes în condițiile în care actele a căror anulare s-a cerut prin acțiune, nu au fost emise de acestea, iar Ministerul Finanțelor Publice nefiind pârât chemat în judecată nu poate avea nici calitate procesual activă și/sau pasivă în cauză.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de Secretariatul General al Guvernului în numele Departamentului pentru Lupta Antifraudă, instanța constată următoarele: Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ, contestația prin care în contradictoriu cu pârâții O.P.C. Phare din cadrul Ministerul Economiei și Finanțelor și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în calitatea de reprezentant legal al Departamentului pentru Lupta Antifraudă, a solicitat să se dispună: - anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 și a procesului verbal de constatare încheiat de O.P.C. Phare la data de 28 august 2007; - anularea notei de control nr. x din anu; 2006 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă – Cancelaria Primului Ministru, iar pe cale de consecință exonerarea SC U. SRL de obligația de restituire a sumei de 286.825 euro.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curțiilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

În raport de aceste prevederi legale coroborate cu cele din art. 4 pct. 1 C. proc. civ., instanța constată că excepția necompetenței materiale invocată de intimată nu poate fi reținută. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, prin care instanța a fost învestită cu anularea unor acte administrative unilaterale și nu cu anularea titlului executoriu emis de D.G.F.P.

Olt la data de 8 octombrie 2007, conform prevederilor C. proc. fisc., excepția necompetenței materiale nu este fondată. În privința excepțiilor de procedură ce vizează nota de control nr. x din anul 2006 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă, este de reținut, că sunt nefondate, întrucât această notă de control reprezintă un act preparatoriu a cărui legalitate poate fi examinată în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară procedura prealabilă. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, de autoritățile publice recurente, precum și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește recursul formulat de către D.G.F.P.

în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, se constată că este lipsit de interes, în condițiile în care actele a căror anulare a fost solicitată, nu au fost emise de Ministerul Finanțelor Publice sau D.G.F.P. Olt iar cererea de chemare în judecată precizată nu a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice. Pentru exercitarea căii de atac, recurenta trebuia să justifice un interes legitim, personal și direct în condițiile în care nu s-a stabilit prin hotărârea recurată nici o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice și mai mult, față de D.G.F.P. Olt s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive. Recurenta nu are interes în formularea prezentei căi de atac, iar apărările formulate în cererea de recurs vizând contradictorialitatea între considerentele și dispozitivul sentinței recurate nu pot fi reținute în condițiile în care nici Ministerul Finanțelor Publice, nici D.G.F.P.

Olt nu au fost emitenții actelor atacate, motiv pentru care în fața instanței de fond s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Din eroare, deși s-a analizat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice în dispozitiv s-a făcut referire la reprezentantul legal al acestei părți, D.G.F.P. Olt. Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesual pasive însă din eroare s-a referit numai la reprezentantul D.G.F.P. Olt și nu la Ministerul Finanțelor Publice astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței că s-a pus în discuția părților iar instanța a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare vizează fondul cauzei. Prin procesul verbal încheiat la data de 22 august 2007, O.P.C. Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor a verificat exigibilitatea cheltuielilor și respectarea obligațiilor asumate de către reclamanta SC U.E. SRL prin contractul de Grant încheiat la data de 15 septembrie 2003, între R. - SME Grand Fund Manager – B., în calitate de autoritate contractantă și SC U.E. SRL, în calitate de beneficiar, prin care a avut loc o finanțare din partea Autorității contractante maxim de 57,54% din costul eligibil estimat al proiectului, adică maxim de 305.500 euro, restul până la costul total al proiectului de 530.920 euro reprezentând contribuție proprie a beneficiarului.

Prin procesul verbal menționat, care are la bază nota de control emisă de Departamentul pentru Lupta Antifraudă, s-a stabilit ca neeligibilă suma de 286.825 euiro, ca urmare a constatării unor nereguli legate de nerespectarea prevederilor Cap. 11 pct. 11.8 "Conținutul ofertelor" din caietul de sarcini întocmit în vederea derulării licitației internaționale, cât și a Ghidului Practic privind procedurile de contractare a programelor PHARE, ISPA și SAPARD, cap. 4.3.2. "Elaborarea și conținutul dosarului de licitație” și anume Capacitatea financiară: "Profitul operațional mediu anual pentru ultimii trei ani trebuie să fie pozitiv"; Capacitatea tehnică și profesională a ofertantului trebuia dovedită prin "prezentarea a cel puțin două proiecte, în ultimii 5 ani, de natura și complexitatea comparabilă proiectului pentru care se depune oferta". Astfel, conform caietului de sarcini, la capitolul 11. „Conținutul ofertelor", pct. 11.8 se precizează: „1.

Capacitatea economică și financiară a ofertantului: cifra de afaceri medie anuală pentru ultimii 3 ani trebuie să fie de cel puțin 100.000 euro. Profitul operațional mediu anual pentru ultimii 3 ani trebuie să fie pozitiv. În acest sens, ofertantul trebuie să prezinte pentru a demonstra capacitatea sa economică și financiară, bilanțul contabil sau un extras din bilanțul contabil pentru ultimii 3 ani. 2. Capacitatea tehnică și profesională a ofertantului.

În acest sens, ofertantul trebuie să demonstreze experiența sa în ultimii 5 ani, pentru cel puțin 2 proiecte de natură și complexitatea comparabilă cu proiectul pentru care se depune oferta (...)". Referitor la prima cerință din caietul de sarcini - capacitatea economică și financiară - instanța a apreciat corect că nu trebuia luat în calcul anul 2003, întrucât bilanțul din anul 2003 nu a fost avut în vedere la selectarea ofertelor, în condițiile în care la data licitației ce a avut loc la 12 martie 2004, acest bilanț nu era definitiv și aprobat de adunarea generală a furnizorului. Acest bilanț a fost întocmit de către firma A.S.S. la data de 25 iunie 2004 și a fost certificat de către societatea P. & P. din orașul Hosbach.

Data certificării bilanțului este ulterioară adjudecării ofertei de către comisia de evaluare (12 martie 2004) și încheierii contractului de achiziție (29 martie 2004). Conform caietului de sarcini "dovada capacității economice financiare a ofertantului" trebuie furnizată prin prezentarea bilanțurilor sau extrase din bilanț pe ultimii trei ani pentru care conturile au fost închise, acolo unde publicarea bilanțurilor este necesară (cerută) de legea țării în care compania ofertantă își desfășoară activitatea". Este de reținut faptul că în caietul de sarcini se face vorbire despre legea țării în care compania ofertantă își desfășoară activitatea. Ori, (din elementele dosarului se stabilește că) legea țării prevedea certificarea bilanțului, motiv pentru care la data desfășurării procedurilor bilanțul pe anul 2003 nu producea consecințe, el nefiind certificat, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.

În ceea ce privește a doua cerință – capacitatea tehnică și profesională a ofertantului (pct. 11.8 „Conținutul ofertelor” din caietul de sarcini), pe baza probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, prima instanță a apreciat că și acest capitol din caietul de sarcini a fost tratat corect de reclamantă. Intimatul Departamentul pentru Lupta Antifraudă a reținut din documentele proiectului din iunie 2006 numai proiectul derulat de către A.S.S. cu SC I.C. în 2002, cu o valoare de 25.000 euro , deși această firmă a derulat proiecte similare în ultimii 5 ani, cu un profil operațional pozitiv pe anii 2001, 2002 și 2003, dovezi ce atestă o activitate bazată pe experiență în această perioadă cu afaceri importante.

În ceea ce privește achiziția de lucrări, susținerile organelor de control sunt generice, nefiind precizate care lucrări s-au executat fără autorizație, pentru care lucrări era necesară autorizația de construire în condițiile în care autoritățile competente nu au sancționat societatea în condițiile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. În acest sens sunt relevante prevederile art. 8 din lege care enumeră lucrările ce pot fi executate fără autorizație de construire și art. 24 din același act normativ care stabilește competența și obligația autorităților în domeniul respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților administrativ-teritoriale.

Pentru considerentele expuse și apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentului, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de intimatul-pârât Guvernul României – Departamentul de Luptă Antifraudă. Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 166 din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.