ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, de către reclamanta SC U.

SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C Phare

și D.G.F.P. Olt prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 891394 din 23 noiembrie

2007 emisă de O.P.C. Phare, a procesului-verbal încheiat de același oficiu, la data

de 28 august 2007 și a notei de control nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul

de Luptă Antifraudă.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că i s-a aprobat proiectul de dezvoltare a activității de confecții

textile existente, încheindu-se în acest sens contractul de finanțare nerambursabilă

pentru o valoare totală de 530.920 euro din care 305.500 euro a reprezentat contribuția

proprie a beneficiarului.

A precizat că ulterior

a organizat licitație la care au participat 6 societăți care au depus declarație

privind originea comunitară a bunurilor, fiind desemnată câștigătoare firma A.S.S.

la prețul de 286.885 euro, încheindu-se cu această firmă contractul de furnizare

de echipamente nr. 101, privind livrarea, montajul și punerea în funcțiune a echipamentelor.

Reclamanta a susținut

că prin actele de control a căror anulare o solicită, s-a reținut în mod greșit

că a fost declarată oferta câștigătoare cu încălcarea Cap. II din caietul de sarcini.

Prin sentința nr. 91 din

3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis acțiunea reclamantei

și pe cale de consecință, a anulat decizia contestată, procesul verbal de control

din 28 august 2007 al O.P.C. Phare și nota de control nr. x din anul 2006 a Departamentului

de Luptă Antifraudă.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare și D.G.F.P.,

în nume propriu și în numele, Ministerului Economiei și Finanțelor.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3716 din

24 octombrie 2008 a admis recursurile declarate de pârăți împotriva sentinței Curții

de Apel Craiova, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a se pronunța astfel,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că poziția oscilantă a reclamantului

din acțiune, precizări la acțiune și concluzii scrise a determinat imprecizia în

determinarea obiectului acțiunii și a cadrului procesual, instanța dispunând în

final anularea notei de control nr. x din 2006 întocmită de Departamentul de Luptă

Antifraudă, fără a determina natura acestui act ca act preparator sau act administrativ

fiscal și fără a supune dezbaterii stabilirea cadrului procesual prin introducerea

în cauză a instituției emitente a actului anulat, în conformitate cu dispozițiile

art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Reînvestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 166 din data de 4 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC U.E. SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor

– O.P.C. Phare și D.G.F.P. Olt, și pe cale de consecință, a dispus anularea deciziei

nr. 891394 din 23 noiembrie 2007, procesul verbal de constatare din 28 august 2007

emise de O.P.C. PHARE – Ministerul Finanțelor Publice precum și nota de control

nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă - Guvernul României.

Totodată, a respins acțiunea

față de D.G.F.P. Olt.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a constatat următoarele:

La data de 19 februarie

2009 reclamanta a formulat „Precizare la acțiune”, prin care a solicitat suspendarea

executării procesului verbal încheiat la data de 22 august 2007 de către O.P.C.

Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și anularea notei de control

nr. x din anul 2006 întocmită de Departamentul de Luptă Antifraudă, anularea procesului

verbal de control din data de 22 august 2007 încheiat de O.P.C. Phare și a deciziei

nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 emisă de O.P.C. Phare.

Pârâta D.G.F.P. Olt, în

numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat

excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor Publice. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice – O.P.C. Phare, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii

ca fiind neîntemeiată.

A mai reținut instanța

că, reclamanta a formulat cerere de finanțare la data de 27 septembrie 2001 pentru

investiția constând în realizarea a 4 unități de producție în orașul D., Olt cu

înființarea unui nr. de 115 locuri de muncă, achiziționarea a 150 de mașini de cusut,

efectuarea unor lucrări de reparație la punctul de lucru din D. dar și recrutarea

de persoane cu care se vor desfășura cursuri de perfecționare și calificare. Derularea

proiectului a avut loc în perioada 16 septembrie 2003 - 30 septembrie 2004. Pentru

achiziționarea de echipamente reclamanta a organizat licitație publică fiind primite

6 oferte, fiind desemnată câștigătoare firma germană A.S.S., achitându-se suma de

286.825,00 euro, reprezentând finanțarea externă din fondurile Phare. Reclamanta

a precizat că la dosarul de licitație s-au depus bilanțurile aferente anilor 2000,

2001, 2002 și nu bilanțul anului 2003, deoarece la data licitației nu se definitivase

bilanțul anului 2003. Reclamanta a demarat procedurile pentru organizarea licitației

internaționale, publicând în ziarul A. din 12 decembrie 2003 anunțul de licitație.

Anunțul a fost reluat și în ziarul B. la data de 12 ianuarie 2004.

S-a mai arătat că, în

caietul de sarcini, s-a prevăzut că participarea la licitație este deschisă, tuturor

țărilor membre al CEE sau care funcționează programul RICOP. De altfel, în caietul

de sarcini, arată instanța, se face vorbire și despre legea țării în care compania

ofertantă își desfășoară activitatea.

Instanța a mai precizat

că (așa cum reiese din nota de control, întocmită de Departamentul pentru Luptă

Antifraudă), bilanțul contabil al societății declarate câștigătoare a fost certificat

la 25 iunie 2004, de către o societate abilitată în acest sens, dată care este ulterioară

atât, datei de începere a procedurilor 12 decembrie 2003, cât și datei adjudecării

19 martie 2004 și încheierii contractului de achiziție 29 martie 2004.

Mai reține instanța că

susținerea din procesul verbal întocmit de O.P.C. Phare conform căreia firma câștigătoare

ar fi demonstrat capacitatea profesională printr-un singur proiect de 25.000 euro

este lipsită de suport probatoriu.

În cea ce privește constatarea

organelor de control ce vizează nereguli la executarea unor lucrări de amenajări

realizate ca urmare a licitației cu firma SC T.I. SRL, prima instanță a reținut

că în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării

lucrărilor de construcții, se pot executa fără autorizație de construcție lucrările

care nu modifică structura de rezistență, caracteristicele inițiale ale construcțiilor

sau aspectul arhitectural al acestora.

Pentru astfel de lucrări

legea nu cere ca autoritatea locală să emită adresă prealabilă în care să explice

ce lucrări se pot executa fără autorizație.

În concluzie reclamanta

a respectat în totalitate procedurile legale, finalitatea acordării fondurilor comunitare

fiind dovedită și de altfel necontestată de organele de control.

În ceea ce privește pârâta

D.G.F.P. Olt, instanța a reținut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind

emitentul actului contestat în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C.

Phare și D.G.F.P. Olt, în numele și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta D.G.F.P. Olt

invocă prevederile art. 304 pct. 5,7 și 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă

a formulat următoarele motive de recurs:

- prin sentința dată,

instanța a încălcat formele de procedură și dreptul de apărare al pârâtului Departamentul

pentru Luptă Antifraudă (DLAF) din cadrul Guvernului României căruia nu i-a comunicat

conform art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ. o dată cu citația copie de

pe cerere și de pe înscrisuri, motiv pentru care cauza trebuie trimisă spre rejudecare;

- sentința este nelegală

pentru contradicția existentă între considerentele și dispozitivul acesteia, ca

și între mențiunile cuprinse în dispozitiv;

- nepronunțarea instanței

de fond pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, apreciază

că este întemeiată, având în vedere obiectul acțiunii precum și organele emitente

ale actelor atacate. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate publică

de sine stătătoare, nu este emitentul nici unui act administrativ și nici nu a soluționat

contestația pe cale administrativ-jurisdicțională formulată împotriva actelor întocmite

de O.P.C. Phare

.

- Cu privire la fondul

cauzei, soluția este greșită pentru că instanța a apreciat referitor la prima cerință

din caietul de sarcini – capacitatea economică și financiară - că nu trebuia luat

în calcul anul 2003 deși comisia

de evaluare, la data declarării ca adjudecatar

a ofertei făcute de A.S.S. (19 martie 2004), cât și la data încheierii contractului

de achiziție (29 martie 2004) cunoștea că oferta A.S.S. nu era eligibilă.

- În ceea ce privește

a doua cerință – capacitatea tehnică și profesională a ofertantului - potrivit caietului

de sarcini, ofertantul trebuia să

demonstreze experiența sa în ultimii 5 ani, pentru

cel puțin 2 proiecte de natura și complexitatea comparabilă cu proiectul pentru

care se depune oferta, or prezentarea unei liste nu constituie dovada suficientă

și convingătoare în acest sens.

Recurentul-pârât Ministerul

Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc.

civ.

În dezvoltarea căii de

atac, recurentul-pârât a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt și

de drept avute în vedere la emiterea actelor atacate și a arătat că în speță s-a

făcut o aplicare greșită a legii, actele atacate fiind legale și temeinice.

Recurenta formulează critici

pentru fondul cauzei reiterând în mare măsură aceleași aspecte ca cele descrise

în recursul pârâtei D.G.F.P. Olt. Arată că

în mod greșit instanța, în aprecierea legalității

organizării licitației, s-a raportat la data de 12 decembrie 2003, data publicării

în ziarul A. a anunțului privind licitația și a apreciat că la data de 12 decembrie

2003, ultimii trei ani pentru care conturile erau închise erau anii 2000, 2001,

2002, deoarece exercițiul financiar pentru anul 2003 se încheia la data de 31 decembrie

2003.

Apreciază în acest sens

că data de 12 ianuarie 2004, când s-a publicat un nou anunț, trebuia să fie avută

în vedere de instanța de judecată, iar în raport de această dată ultimii 3 ani cu

privire la care există obligativitatea depunerii bilanțului contabil erau anii:

2001, 2002, 2003.

Cu privire la

achiziția de lucrări față

de care organele de control au constat ca amenajările și reparațiile spatiilor de

producție din S. și D., Olt s-au executat fără autorizație de construcție, susține

că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecații, ar fi

aplicabil art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor

de construcție și că în realitate, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1

alin. (1) și art. 2 alin. (4) din același act normativ.

Prin notele scrise depuse

la dosar, Secretariatul General al Guvernului, în numele și pentru intimatul-pârât

Departamentul pentru Luptă Antifraudă, a solicitat admiterea recursului formulat

de Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare.

Intimatul-pârât invocă

pentru prima dată mai multe excepții în această cale de atac, deși nu a formulat

apărări la instanța de fond întemeiate pe aceste excepții și nici nu a declarat

recurs împotriva sentinței civile nr. 166 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova.

În ceea ce privește capătul

de cerere prin care reclamanta a solicitat anularea notei de control nr. x din

anul 2006 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, intimatul invocă inadmisibilitatea

cererii în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

În susținerea acestei

excepții, intimatul formulează adevărate critici ale sentinței recurate, deși nu

a uzat de calea de atac a recursului.

Arată că după rejudecare

instanța de fond nu a lămurit aspectul pus în vedere prin decizia de casare, cu

încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și nu a calificat natura juridică

a actului de control al Departamentului pentru Luptă Antifraudă, care în fapt este

un act preparatoriu, care nu poate fi supus, după lege, controlului instanței de

contencios administrativ, din moment ce nu produce, în mod direct, efecte juridice

cu privire la persoana controlată.

În situația în care s-ar

accepta punctul de vedere potrivit căruia nota de control este un act administrativ,

ce poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ, intimata invocă excepția

inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile precum și excepția

tardivității, conform prevederilor art. 7 și respectiv art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În finalul notelor de

ședință, intimatul, invocă excepția necompetenței materiale a instanței de fond

în soluționarea cererii ce vizează titlul executoriu, apreciind că din punctul de

vedere al procedurii de recuperare a creanței fiscale, aceasta se află în faza de

executare silită, care începe prin comunicarea somației conform art. 145 alin.

(1) C. proc. fisc.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

SC U. SRL a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței

de fond ca fiind legală și temeinică, răspunzând punctual la criticile și excepțiile

formulate în recurs.

Cu privire la recursul

formulat de D.G.F.P. Olt, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat

respingerea ca fiind lipsit de interes în condițiile în care actele a căror anulare

s-a cerut prin acțiune, nu au fost emise de acestea, iar Ministerul Finanțelor Publice

nefiind pârât chemat în judecată nu poate avea nici calitate procesual activă și/sau

pasivă în cauză.

Analizând cu prioritate

excepțiile invocate de Secretariatul General al Guvernului în numele Departamentului

pentru Lupta Antifraudă, instanța constată următoarele:

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ, contestația prin care în

contradictoriu cu pârâții O.P.C. Phare din cadrul Ministerul Economiei și Finanțelor

și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în calitatea de reprezentant

legal al Departamentului pentru Lupta Antifraudă, a solicitat să se dispună:

- anularea deciziei

nr. 891394 din 23 noiembrie 2007 și a procesului verbal de constatare încheiat de

O.P.C. Phare la data de 28 august 2007;

- anularea notei de control

nr. x din anu; 2006 a Departamentului pentru Lupta Antifraudă – Cancelaria Primului

Ministru, iar pe cale de consecință exonerarea SC U. SRL de obligația de restituire

a sumei de 286.825 euro.

Potrivit art. 10 din Legea

nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora,

de până la 5 miliarde RON se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond,

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curțiilor de apel, dacă prin

lege specială nu se prevede altfel”.

În raport de aceste prevederi

legale coroborate cu cele din art. 4 pct. 1 C. proc. civ., instanța constată că

excepția necompetenței materiale invocată de intimată nu poate fi reținută.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare

a cauzelor, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care

a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, prin care instanța a fost învestită cu anularea unor acte administrative

unilaterale și nu cu anularea titlului executoriu emis de D.G.F.P. Olt la data de

8 octombrie 2007, conform prevederilor C. proc. fisc., excepția necompetenței materiale

nu este fondată.

În privința excepțiilor

de procedură ce vizează nota de control nr. x din anul 2006 a

Departamentului pentru

Lupta Antifraudă, este de reținut, că sunt nefondate, întrucât această notă de control

reprezintă un act preparatoriu a cărui legalitate poate fi examinată în condițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară procedura prealabilă.

Analizând sentința recurată

prin prisma criticilor formulate, de autoritățile publice recurente, precum și sub

toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

În ceea ce privește recursul

formulat de către D.G.F.P. în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, se

constată că este lipsit de interes, în condițiile în care actele a căror anulare

a fost solicitată, nu au fost emise de Ministerul Finanțelor Publice sau D.G.F.P.

Olt iar cererea de chemare în judecată precizată nu a fost formulată în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru exercitarea căii

de atac, recurenta trebuia să justifice un interes legitim, personal și direct în

condițiile în care nu s-a stabilit prin hotărârea recurată nici o obligație în sarcina

Ministerului Finanțelor Publice și mai mult, față de D.G.F.P. Olt s-a respins acțiunea

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Recurenta nu are interes

în formularea prezentei căi de atac, iar apărările formulate în cererea de recurs

vizând contradictorialitatea între considerentele și dispozitivul sentinței recurate

nu pot fi reținute în condițiile în care nici Ministerul Finanțelor Publice, nici

D.G.F.P. Olt nu au fost emitenții actelor atacate, motiv pentru care în fața instanței

de fond s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Din eroare, deși s-a analizat

excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice în

dispozitiv s-a făcut referire la reprezentantul legal al acestei părți, D.G.F.P.

Olt.

Curtea de apel a admis

excepția lipsei calității procesual pasive însă din eroare s-a referit numai la

reprezentantul D.G.F.P. Olt și nu la Ministerul Finanțelor Publice astfel cum s-a

consemnat în practicaua sentinței că s-a pus în discuția părților iar instanța a

rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului

Finanțelor Publice.

Recursul Ministerului

Economiei și Finanțelor – O.P.C. Phare vizează fondul cauzei.

Prin procesul verbal încheiat

la data de 22 august 2007, O.P.C. Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor

a verificat exigibilitatea cheltuielilor și respectarea obligațiilor asumate de

către reclamanta SC U.E. SRL prin contractul de Grant încheiat la data de 15 septembrie

2003, între R. - SME Grand Fund Manager – B., în calitate de autoritate contractantă

și SC U.E. SRL, în calitate de beneficiar, prin care a avut loc o finanțare din

partea Autorității contractante maxim de 57,54% din costul eligibil estimat al proiectului,

adică maxim de 305.500 euro, restul până la costul total al proiectului de 530.920

euro reprezentând contribuție proprie a beneficiarului.

Prin procesul verbal menționat,

care are la bază nota de control emisă de Departamentul pentru Lupta Antifraudă,

s-a stabilit ca neeligibilă suma de 286.825 euiro, ca urmare a constatării unor

nereguli legate de nerespectarea prevederilor Cap. 11 pct. 11.8 "Conținutul

ofertelor" din caietul de sarcini întocmit în vederea derulării licitației

internaționale, cât și a Ghidului Practic privind procedurile de contractare a programelor

PHARE, ISPA și SAPARD, cap. 4.3.2. "Elaborarea și conținutul dosarului de licitație”

și anume Capacitatea financiară: "Profitul operațional mediu anual pentru ultimii

trei ani trebuie să fie pozitiv"; Capacitatea tehnică și profesională a ofertantului

trebuia dovedită prin "prezentarea a cel puțin două proiecte, în ultimii 5

ani, de natura și complexitatea comparabilă proiectului pentru care

se depune oferta".

Astfel, conform caietului

de sarcini, la capitolul 11. „Conținutul ofertelor", pct. 11.8 se precizează:

„1. Capacitatea economică

și financiară a ofertantului: cifra de afaceri medie anuală pentru ultimii 3 ani

trebuie să fie de cel puțin 100.000 euro. Profitul operațional mediu anual pentru

ultimii 3 ani trebuie să fie pozitiv.

În acest sens, ofertantul

trebuie să prezinte pentru a demonstra capacitatea sa economică și financiară, bilanțul

contabil sau un extras din bilanțul contabil pentru ultimii 3 ani.

și profesională a ofertantului.

În acest sens, ofertantul

trebuie să demonstreze experiența sa în ultimii 5 ani, pentru cel puțin 2 proiecte

de natură și complexitatea comparabilă cu proiectul pentru care se depune oferta

(...)".

Referitor la prima cerință

din caietul de sarcini - capacitatea economică și financiară - instanța a apreciat

corect că nu trebuia luat în calcul anul 2003, întrucât bilanțul din anul 2003 nu

a fost avut în vedere la selectarea ofertelor, în condițiile în care la data licitației

ce a avut loc la 12 martie 2004, acest bilanț nu era definitiv și aprobat de adunarea

generală a furnizorului.

Acest bilanț a fost întocmit

de către firma A.S.S. la data de 25 iunie 2004 și a fost certificat de către societatea

P. & P. din orașul Hosbach.

Data certificării bilanțului

este ulterioară adjudecării ofertei de către comisia de evaluare (12 martie 2004)

și încheierii contractului de achiziție (29 martie 2004).

Conform caietului de sarcini

"dovada capacității economice financiare a ofertantului" trebuie furnizată

prin prezentarea bilanțurilor sau extrase din bilanț pe ultimii trei ani pentru

care conturile au fost închise, acolo unde publicarea bilanțurilor este necesară

(cerută) de legea țării în care compania ofertantă își desfășoară activitatea".

Este de reținut faptul

că

în caietul

de sarcini se face vorbire despre legea țării în care compania ofertantă își desfășoară

activitatea.

Ori, (din elementele dosarului

se stabilește că) legea țării prevedea certificarea bilanțului, motiv pentru care

la data desfășurării procedurilor bilanțul pe anul 2003 nu producea consecințe,

el nefiind certificat, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.

În ceea ce privește a

doua cerință – capacitatea tehnică și profesională a ofertantului (pct. 11.8 „Conținutul

ofertelor” din caietul de sarcini), pe baza probelor administrate în cauză, respectiv

înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, prima instanță a apreciat că și acest

capitol din caietul de sarcini a fost tratat corect de reclamantă.

Intimatul Departamentul

pentru Lupta Antifraudă a reținut din documentele proiectului din iunie 2006 numai

proiectul derulat de către A.S.S. cu SC I.C. în 2002, cu o valoare de 25.000 euro

,

deși această firmă a derulat

proiecte similare în ultimii 5 ani, cu un profil operațional pozitiv pe anii 2001,

2002 și 2003, dovezi ce atestă o activitate bazată pe experiență în această perioadă

cu afaceri importante.

În ceea ce privește achiziția

de lucrări, susținerile organelor de control sunt generice, nefiind precizate care

lucrări s-au executat fără autorizație, pentru care lucrări era necesară autorizația

de construire în condițiile în care autoritățile competente nu au sancționat societatea

în condițiile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

În acest sens sunt relevante

prevederile art. 8 din lege care enumeră lucrările ce pot fi executate fără autorizație

de construire și art. 24 din același act normativ care stabilește competența și

obligația autorităților în domeniul respectării disciplinei în domeniul autorizării

executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților administrativ-teritoriale.

Pentru considerentele

expuse și apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentului, în temeiul

art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat

de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat, neexistând motive de modificare sau

de casare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate

de intimatul-pârât Guvernul României – Departamentul de Luptă Antifraudă.

Respinge ca lipsit de

interes recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței

civile nr. 166 din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – O.P.C. Phare, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.