ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4725/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC E.D. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor -

Oficiul de Plăți și Contractare Phare suspendarea executării procesului verbal

de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de pârât, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, având ca obiect anularea

procesului verbal menționat cât și a Deciziei de soluționarea a contestației

formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5 decembrie 2007 emisă de asemenea

de M.E.F. - Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a

fost beneficiara Proiectului RO 9904.04.2.262 - „Achiziționarea unei linii

tehnologice pentru un flux de topit, extras și prelucrat sticla", finanțat

prin Programul Phare Ricop, valoarea contractului fiind de 128.607 EURO, din

care 60% - 77.164,20 reprezentau finanțare comunitară, iar 40% -51.442,80 EURO

- contribuție proprie.

Mai arată reclamanta, cheltuielile totale efectuate

până la finalizarea execuției proiectului au fost de 119.126,38 EURO, din care

71.369,69 EURO fonduri Phare, 47.756,69 EURO contribuție proprie.

A mai arătat reclamanta, că Departamentul de Lupta

Antifraudă din cadrul Cancelariei Primului Ministru a desfășurat un control cu

privire la obținerea, derularea si utilizarea fondurilor obținute, control care

s-a soldat cu o Nota de informare ce concluziona că modul de folosire a sumelor

nu a fost legal.

Controlul s-a desfășurat în exercitarea competențelor

stabilite prin O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate

necorespunzător și conform Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003

emise la data de 18 decembrie 2003 de Guvernul României.

Ca urmare a controlului, au fost sesizate atât

Politia Economică din Buzău cât și Oficiul de Plăți și Contractare Phare din

cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Poliția Economică din Buzău a anchetat dosarul, a

verificat toate documentele și a interogat toate persoanele implicate în

implementarea proiectului și a concluzionat că nu s-au adus prejudicii, nu s-a

fraudat și nu s-au deturnat fonduri și de asemenea s-au îndeplinit toate

obiectivele propuse și angajamentele asumate.

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, pe baza notei

DLAF a emis Procesul verbal de constatare cu numărul de ieșire din minister

749189 din 31 august 2007 prin care constata neeligibilitatea chiar a întregii sume

cheltuite și solicita returnarea de către reclamantă a finanțării Phare

-71.262,17 EURO respectiv 231.559,30 RON la cursul BNR din data de 29 august 2007

(1 EURO = 3.2494 RON).

Se mai arată că reclamanta a atacat Procesul Verbal

de constatare, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală,

art. 205 - art. 218.

Contestația administrativă formulată în temeiul art.

212 - art. 213 C. proc. fisc. a fost respinsă, prin menținerea argumentelor

invocate anterior.

La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009,

Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința nr. 4197 din 27 noiembrie 2009, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut

că în ceea ce privește cauzele având ca obiect anularea deciziilor/actelor

emise de Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură, în temeiul O.G.

nr. 79/2003 prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de

restituire a sumelor utilizate necorespunzător, acordate din fonduri comunitare

și cofinanțare aferente revin în competența tribunalelor sau curților de apel -

secțiile de contencios administrativ, în raport de cuantumul ce face obiectul

returnării.

Împotriva acestei hotărâri, recurentul-pârât

Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăti și Contractare Phare a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se arată, în esență, că obiectul acțiunii de fond

este o contestație formulată în condițiile legii speciale împotriva unor acte

administrative emise de o autoritate publică centrală, astfel că instanța

competentă să soluționeze cererea de suspendare revine Curții de Apel

București.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de

soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente

potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o

autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din

nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o

cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din

prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori

a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și

fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

In cauza de față, reclamanta SC E.D. SRL a solicitat

suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august

2007 încheiat de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți

și Contractare Phare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond,

având ca obiect anularea procesului verbal menționat cât și a Deciziei de

soluționarea a contestației formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5

decembrie 2007, emisă de asemenea de M.E.F. - Oficiul de Plăți și Contractare

Phare.

In ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta

Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează

activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din

asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană

și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.";

„Art. 2. - In sensul prezentei ordonanțe, termenii și

expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanțele bugetare

rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al

Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele

ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării

necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente

și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac

parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de

creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare";

Art. 3 alin. (4)-(6):

„(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a)

constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ

fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice,

acolo unde este necesar.

(5)

Titlul de creanță se comunică debitorului în

conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

(6)

Împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare";

Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din

nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și

obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor".

Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără

echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Ministerul Economiei și

Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare este un act administrativ

fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat

conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul

IX

-

„Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative

fiscale".

Cuantumul sumei ce formează obiectul actului

administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanța competentă să

soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția a

IX-

contencios

administrativ și fiscal.

Un argument în plus, în sensul celor reținute îl

reprezintă și faptul că la data de 15 februarie 2010, în ședința plenului

judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată

următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii:

În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din

O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile

și termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.

Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare,

asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc

contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea având ca obiect suspendarea executării

procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de

Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare în

procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competența instanței de

contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare

potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția adoptată a fost luată în vederea

interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului

administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea

dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale,

prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6

decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40).

In consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor

Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva sentinței nr. 4197

din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2010.