ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4725/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC E.D. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de pârât, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, având ca obiect anularea procesului verbal menționat cât și a Deciziei de soluționarea a contestației formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5 decembrie 2007 emisă de asemenea de M.E.F. - Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a fost beneficiara Proiectului RO 9904.04.2.262 - „Achiziționarea unei linii tehnologice pentru un flux de topit, extras și prelucrat sticla", finanțat prin Programul Phare Ricop, valoarea contractului fiind de 128.607 EURO, din care 60% - 77.164,20 reprezentau finanțare comunitară, iar 40% -51.442,80 EURO - contribuție proprie. Mai arată reclamanta, cheltuielile totale efectuate până la finalizarea execuției proiectului au fost de 119.126,38 EURO, din care 71.369,69 EURO fonduri Phare, 47.756,69 EURO contribuție proprie. A mai arătat reclamanta, că Departamentul de Lupta Antifraudă din cadrul Cancelariei Primului Ministru a desfășurat un control cu privire la obținerea, derularea si utilizarea fondurilor obținute, control care s-a soldat cu o Nota de informare ce concluziona că modul de folosire a sumelor nu a fost legal.

Controlul s-a desfășurat în exercitarea competențelor stabilite prin O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător și conform Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 emise la data de 18 decembrie 2003 de Guvernul României. Ca urmare a controlului, au fost sesizate atât Politia Economică din Buzău cât și Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor. Poliția Economică din Buzău a anchetat dosarul, a verificat toate documentele și a interogat toate persoanele implicate în implementarea proiectului și a concluzionat că nu s-au adus prejudicii, nu s-a fraudat și nu s-au deturnat fonduri și de asemenea s-au îndeplinit toate obiectivele propuse și angajamentele asumate.

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, pe baza notei DLAF a emis Procesul verbal de constatare cu numărul de ieșire din minister 749189 din 31 august 2007 prin care constata neeligibilitatea chiar a întregii sume cheltuite și solicita returnarea de către reclamantă a finanțării Phare -71.262,17 EURO respectiv 231.559,30 RON la cursul BNR din data de 29 august 2007 (1 EURO = 3.2494 RON). Se mai arată că reclamanta a atacat Procesul Verbal de constatare, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală, art. 205 - art. 218. Contestația administrativă formulată în temeiul art. 212 - art. 213 C. proc. fisc. a fost respinsă, prin menținerea argumentelor invocate anterior. La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința nr. 4197 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în ceea ce privește cauzele având ca obiect anularea deciziilor/actelor emise de Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură, în temeiul O.G. nr. 79/2003 prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a sumelor utilizate necorespunzător, acordate din fonduri comunitare și cofinanțare aferente revin în competența tribunalelor sau curților de apel - secțiile de contencios administrativ, în raport de cuantumul ce face obiectul returnării.

Împotriva acestei hotărâri, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăti și Contractare Phare a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se arată, în esență, că obiectul acțiunii de fond este o contestație formulată în condițiile legii speciale împotriva unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, astfel că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare revine Curții de Apel București. Recursul este nefondat.

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

In cauza de față, reclamanta SC E.D. SRL a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, având ca obiect anularea procesului verbal menționat cât și a Deciziei de soluționarea a contestației formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5 decembrie 2007, emisă de asemenea de M.E.F. - Oficiul de Plăți și Contractare Phare. In ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003: „Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli."; „Art.

2. - In sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri"; „Art.

3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare"; Art. 3 alin. (4)-(6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. (6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare"; Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor". Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc.

fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale". Cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția a IX- contencios administrativ și fiscal. Un argument în plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 15 februarie 2010, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și termenele stabilite de Codul de procedură fiscală. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Acțiunea având ca obiect suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Oficiul de Plăți și Contractare Phare în procedura reglementată de O.G.

nr. 79/2003 este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40).

In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva sentinței nr. 4197 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.