ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1935/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3319 din 12 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.D. SRL Buzău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – Oficiul de Plăți și Contractare Phare și, în consecință a suspendat procesul-verbal de constatare din 29 august 2007 încheiat de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv cea a existenței cazului justificat și cea a pagubei iminente.

Astfel, s-au reținut ca fiind de natură a crea o aparență de nelegalitate a actului administrativ în discuție, dovezile depuse de reclamantă și conform cărora ofertanții SC U.I. SRL și SC T. SA nu figurează în evidență cu obligații de plată către buget, actele depuse de către candidat cu privire la personalul angajat în derularea proiectului (formularul XX – înregistrarea experienței personale pentru personalul cheie și formularul ZZ – personal care va fi angajat în timpul contractului), precum și ștatul de plată de la momentul terminării derulării proiectului conform căruia reclamanta avea la acel moment un număr de 34 de angajați (așa cum se obligase). În privința pagubei iminente, s-a apreciat că înapoierea de către reclamantă a sumei folosite în derularea proiectului (anume 71.262,17 euro) ar avea repercusiuni grave asupra activității societății.

În teren legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (M.E.F.) – Oficiul de Plăți și Contractare Phare, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în pofida faptului că intimata-reclamantă a invocat ca unic motiv al cererii de suspendare faptul că s-a adresat autorității emitente pentru anularea actului, instanța a apreciat în mod greșit că societatea comercială a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

În opinia recurentului împrejurarea că partea pretins vătămată s-a adresat cu plângere prealabilă organului emitent nu reprezintă „un caz bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar executarea unui act învestit de lege cu caracter executoriu nu poate fi de natură a produce o pagubă iminentă în patrimoniul intimatei, astfel că nici cerința existenței unei „pagube iminente” nu este îndeplinită. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Curtea de Apel București. Examinând cauza prin prisma criticii aduse de Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Judecătorii fondului au procedat corect și în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, la analiza cererii de suspendare a actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare din 29 august 2007 încheiat de recurentul-pârât prin raportare la dovezile depuse de societatea – reclamantă. Cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt reciproc determinate și, în speță, s-a făcut dovada îndeplinirii lor cumulative; sub acest aspect este de observat că în cuprinsul sentinței atacate sunt analizate punctual fiecare din cel două cerințe legale, după cum s-a arătat în expunerea rezumativă a considerentelor de față.

Interpretarea textului de lege în discuție, aplicarea lui, dar și evaluarea probatoriului administrat s-au făcut de altfel în spiritul Recomandării nr. R(89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ. Chiar dacă această Recomandare (act al legislației subsidiare a dreptului comunitar) nu are efect direct asupra dreptului național și nu este obligatorie, aceasta are menirea de a influența interpretarea normei naționale, respectiv a art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit Recomandării nr. R(89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989, între măsurile de protecție provizorie acordate de instanță împotriva actelor administrative se află și suspendarea executării actului administrativ de către instanță, în limitele competenței sale, și fără ca astfel să se influențeze în vreun fel decizia pe care o va lua instanța sesizată cu contestația formulată împotriva actului administrativ. În speță, în limitele competenței ce-i revenea, Curtea de Apel a verificat numai în ce măsură probele aduse de reclamantă sunt de natură a crea o aparență de nelegalitate a actului dedus judecății a cărui suspendare s-a solicitat.

În acest sens nu sunt de neglijat plângerea prealabilă adresată autorității emitente și nici înscrisul depus în fața instanței de control judiciar, respectiv cererea pentru „constatarea nulității absolute a procesului-verbal din 29 august 2007 încheiat de Ministerul Economiei și Finanțelor – Oficiul de Plăți și Contractare Phare” ce face obiectul Dosarului nr. 872/2/2008 aflat pe rolul Curți de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3319 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.