ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 24 martie 2009 a

Tribunalului Olt s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b)

1

C. proc. pen. și la art. 18

1

C. pen. achitarea

inculpatului C.P. (fiul lui I. și al G.) pentru infracțiunile prevăzute de art.

250 alin. (3) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile

prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. - părți civile B.S. și A.I. și

aplicarea în baza art. 91 lit. c) C. pen. a unei amenzi administrative de 1.000

lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (denunțător Z.E.)

și de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

(denunțător T.D.) și de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la 1.000

lei daune morale și 736 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.S.

S-a constatat că partea vătămată A.I.

nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Olt a fost trimis în judecată inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 și a art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., 25 raportat la art.

260 C. pen., art. 250 alin. (2) C. pen. și 215

1

alin. (1) C. pen.

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpatul C.P.

a fost ales primar al comunei Verguleasa, județul Olt pentru perioada

2000-2004, funcție deținută și în momentul de față, ca urmare a realegerii în

luna iunie 2008.

În această calitate, primarul,

conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991 îndeplinește funcția de președinte al

Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar de la nivelul comunei Verguleasa.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

18/1991 s-a trecut la retrocedarea suprafețelor de teren deținute anterior cooperativizării

de către foștii proprietari, primarul localității devenind, de drept,

președinte al comisiei constituite conform acestui act normativ.

În anul 1991 părinții denunțătorului

Z.E. au solicitat să fie puși în posesie cu suprafața de 8,67 ha teren arabil,

conform adeverinței de proprietate.

Tot în acel an, în comuna

Verguleasa, satul Cucuieți s-a constituit Societatea Agricolă D. în care

părinții denunțătorului s-au înscris cu suprafața de 6,77 ha teren.

Ulterior, în anul 1994 și respectiv

1998 părinții au decedat iar în ianuarie 2005 societatea agricolă arătată s-a

desființat.

Ca urmare a desființării acelei societăți,

terenurile reveneau proprietarilor și moștenitorilor acestora, care trebuiau

puși în posesie.

În cursul anului 2005, denunțătorul

s-a deplasat în repetate rânduri la Primăria Verguleasa, unde a discutat cu

inculpatul C.P. căruia i-a cerut să îl pună în posesie cu suprafețele de teren

deținute de părinții săi pe vechile amplasamente respectiv în punctele C. și C.,

cele două tarlale fiind vecine.

Ca urmare a discuțiilor purtate cu

primarul C.P., denunțătorul Z.E. a solicitat în scris Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la nr. 3683 din 30 noiembrie 2005

punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile din

punctele arătate și punerea în posesie și pentru suprafața de 1,10 ha cu

vegetație forestieră amplasate în aceeași tarla.

S-a mai reținut în rechizitoriu că

denunțătorul, inginer oenolog, deținea la domiciliu o importantă colecție de

vinuri cu o vechime de peste 15 ani, despre care a aflat și inculpatul.

Pentru a-l pune pe denunțător în

posesie pe terenul solicitat pe vechiul amplasament, inculpatul i-a pretins și

a primit, în mod repetat, de la denunțătorul Z.E. cantitatea totală de 300

sticle de colecție în valoare de 180.000.000 lei vechi.

Întrucât primarul nu i-a rezolvat

problema, la sfârșitul lunii decembrie 2005, denunțătorul a luat legătura cu

inculpatul, pe care l-a invitat la domiciliul său.

Cu acest prilej, inculpatul a

observat că Z.E. deține o monedă de argint, ediție limitată, emisă de B.N.R., o

monedă din aur de 22 grame ediție rară, emisă de B.N.R. și sume de bani în

valută.

Referitor la cererea de punere în

posesie cu terenul moștenit inculpatul i-a promis denunțătorului că îi va da

curs favorabil, însă i-a pretins 1000 euro, cele două medalii din argint și aur

precum și 5 baxuri cu vin de colecție.

Denunțătorul i-a remis atunci

inculpatului medalia jubiliară din argint și 5 baxuri cu vin de colecție

promițându-i că atunci când va rezolva problema cu punerea în posesie, îi va da

și suma de 1000 euro și medalia din aur.

În timpul urmăririi penale

inculpatul C.P. a solicitat audierea salariaților primăriei în legătură cu

primirea medaliei, care au declarat că Z.E. i-a făcut-o cadou.

La începutul lunii ianuarie 2006

denunțătorul s-a deplasat din nou la primărie, a reluat discuția cu inculpatul

C.P. în privința situației terenului.

Cu acest prilej, inculpatul a

condiționat lui Z.E. rezolvarea cererii de darea sumei de 1.000 euro pretinsă anterior

și a medaliei din aur.

Deoarece denunțătorul a tergiversat

darea foloaselor materiale, cu adresa din 23 februarie 2006 i s-a comunicat că

cererea sa din 30 noiembrie 2005 a fost respinsă.

În aceste împrejurări denunțătorul Z.E.

i-a promis inculpatului că îi va da bunurile solicitate în ziua de 10 martie

2006, dată la care a depus un denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Realizarea flagrantului nu a fost

posibilă deoarece la acea dată pe raza localității Verguleasa, județul Olt au

avut loc inundații și inculpatul a făcut parte din comandamentul constituit la

nivelul comunei, după care a fost chemat la Prefectura Olt.

Privitor la a doua infracțiune de

luare de mită s-a reținut că denunțătorul T.D. locuiește pe raza municipiului Drăgășani

și este administratorul SC R. SRL Drăgășani, județul Vâlcea, calitate în care,

la 29 mai 2003 a achiziționat prin această societate, în baza contractului de

vânzare-cumpărare de la V.A. din comuna Verguleasa, județul Olt, un chioșc

alimentar cu suprafața de 31 mp pentru suma de 25.000.000 lei vechi.

Terenul pe care este amplasat

chioșcul alimentar aparține domeniului privat al primăriei.

Intenția cumpărătorului era ca lângă

acest chioșc să construiască o terasă și să amenajeze un magazin alimentar.

Pentru aceasta era necesar ca denunțătorul să concesioneze terenul aflat sub

acel chioșc și o suprafață pe care să amenajeze terasa.

Denunțătorul a luat legătura cu

martorul S.M. din comuna Verguleasa, după care cei doi s-au deplasat la sediul

primăriei unde au discutat cu inculpatul C.P. Cu acest prilej, primarul a fost

de acord să îi concesioneze denunțătorului suprafața respectivă, i-a promis

sprijin în cadrul ședinței Consiliului local când cererea va fi pe ordinea de

zi, însă i-a pretins suma de 10.000.000 lei vechi cu care T.D. a fost de acord.

La câteva zile acesta s-a deplasat

împreună cu martorul S.M. la sediul Primăriei Verguleasa unde, găsindu-l pe C.P.

i-a înmânat suma de 8.000.000 lei vechi, restul urmând a fi remis după

aprobarea concesiunii.

Suma a fost înmânată inculpatului de

S.M. cu scopul de a avea martor și a-l determina pe inculpat să nu se

răzgândească ori să nege primirea banilor.

După ce a luat suma pretinsă,

inculpatul i-a spus denunțătorului să depună cerere pentru concesionare la primărie.

Această cerere a fost înregistrată din 30 iulie 2003, la ea fiind atașate

actele de proprietate ale magazinului.

În aceeași zi cererea a fost

introdusă pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local Verguleasa,

a fost susținută de primar și încuviințată de consilieri, fiind emisă Hotărârea

nr. 30 din 30 iulie 2003 prin care s-a aprobat scoaterea pentru concesionare a

terenului proprietate privată a Primăriei Comunei Verguleasa, situat în satul Dumitrești,

teren aferent construcției proprietatea lui Trușcă Daniel.

Din luna iulie 2003 și până în luna

iunie 2006, nemulțumit de faptul că nu a primit și restul sumei pretinse,

inculpatul nu a dispus să se întocmească și celelalte formalități pentru

concesionarea terenului de 120 mp respectiv studiu de oportunitate, caiet de

sarcini, proiect de hotărâri, avizul comisiei de specialitate, publicitate prin

mass-media, raportul privind propunerea de scoatere spre concesionare prin

licitație publică deschisă, schița suprafeței de teren.

Privitor la infracțiunea de

instigare la mărturie mincinoasă s-a reținut că în luna aprilie 2006,

inculpatul a fost invitat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru declarații,

ca urmare a denunțului formulat de Z.E.

După audiere, inculpatul aflând că

în cauză urmează a fi ascultat și martorul S.M., l-a contactat pe acesta după

câteva zile și l-a instigat la mărturie mincinoasă în sensul de a nu spune

adevărul în legătură cu faptul că ar fi pretins și primit de la Z.E. personal

și prin el, vin și alte foloase materiale.

Martorul S.M. i-a amintit cu acel

prilej inculpatului de suma pretinsă și primită de la T.D. și că până la acea

dată nu îl rezolvase cu concesionarea suprafeței de 120 mp.

Discuția a fost înregistrată de

martor pe reportofon iar caseta a fost predată organelor de urmărire penală.

Auzind că se fac cercetări și în

legătură cu pretinderea sumei de 8.000.000 lei vechi de la denunțătorul T.D.,

inculpatul s-a deplasat la depozitul acestuia din Drăgășani și l-a instigat să

facă declarații necorespunzătoare adevărului.

În timpul urmăririi penale,

parchetul s-a sesizat din oficiu despre faptul că la 25 noiembrie 2002

inculpatul C.P. ar fi fost cercetat de organele poliției pentru că, fiind în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, a agresat fizic două persoane iar pentru

această faptă nu s-a luat nici o măsură împotriva sa, administrativă sau

penală.

În urma verificărilor registrului de

evidență a lucrărilor penale pe anul 2002 la Postul de Poliție Verguleasa,

județul Olt, a fost identificat un dosar, în copie xerox, neînregistrat, în

care se aflau declarațiile inculpatului C.P. și ale numiților V.M.P., A.I., M.C.D.

și B.D. luate la 25 noiembrie 2002 de inspectorii de poliție R.V. și U.D. din

cadrul I.P.J. Olt.

Din aceste declarații a rezultat că

la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., primar al comunei Verguleasa,

județul Olt, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și

fiind în stare de ebrietate, le-a agresat pe părțile vătămate B.S. și A.I. care

efectuau în mod legal un transport de material lemnos pe raza localității,

reproșându-le că materialul a fost sustras din pădurea localității Verguleasa,

județul Olt.

Deoarece actele premergătoare

efectuate de cei doi ofițeri au confirmat existența infracțiunii de purtare

abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. s-a dispus efectuarea de către

procuror a urmăririi penale și sub aspectul acestei infracțiuni.

Probele administrate au confirmat ca

la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., care consumase băuturi alcoolice

în acea zi s-a deplasat cu autoturismul său D. pe șoseaua ce face legătura

între comuna Verguleasa și municipiul Slatina, cu intenția de a merge la sediul

primăriei. În timp ce urca panta cu mașina sa, în apropierea primăriei a

observat că pe șosea se deplasa autocamionul încărcat cu 6 mc material lemnos.

Autocamionul era condus de partea

vătămată B.S. care efectua un transport de material lemnos ce era însoțit de

documente legale din comuna Popești, județul Vîlcea, în comuna Verguleasa,

județul Olt și era destinat SC S. SRL Verguleasa, unde urma să fie descărcat.

Deranjat de faptul că acel

autocamion s-ar fi deplasat pe mijlocul șoselei – lucru neconfirmat de martori,

inculpatul l-a depășit și i-a barat drumul în apropierea primăriei, partea

vătămată fiind nevoită să oprească autovehiculul.

Inculpatul fiind investit cu

autoritate publică putea să controleze modul cum se respecta legea pe raza

localității, însă în această situație el și-a exercitat abuziv atribuțiile de

serviciu prin faptul că i-a limitat deplasarea autocamionului condus de partea

vătămată B.S. pe care a tras-o din mașină, i-a rupt hainele și a lovit-o cu

pumnii.

În momentul când a oprit

autocamionul, inculpatul s-a recomandat ca fiind primarul localității, i-a

solicitat părții vătămate actele de însoțire a materialului lemnos și deși

aceste acte erau legale, i-a imputat aceleiași persoane vătămate că ar fi

sustras împreună cu însoțitorii acesteia M.D. și A.I., materialul lemnos din

pădurea localității Verguleasa, județul Olt.

Întrucât transportul era însoțit de

documente legale, iar partea vătămată a continuat să își susțină nevinovăția,

enervat de situație și fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat din

autoturismul său un topor cu care le-a amenințat pe părțile vătămate A.I. și B.S.,

precum și pe martorul M.D. În continuare inculpatul le-a lovit cu pumnii pe

cele două părți vătămate, le-a tras din cabină și le-a rupt hainele.

După aceasta partea vătămată B.S. și

martorul M.D. au fugit din calea violențelor ce se abătuseră asupra lor, s-au

deplasat la sediul SC S. SRL Verguleasa, unde l-au amenințat despre cele

întâmplate pe directorul societății B.D., după care, împreună s-au deplasat la

sediul primăriei. Între timp, inculpatul C.P. l-a urcat forțat pe A.I. în

autoturismul său și s-a deplasat cu acesta pe un câmp unde l-a lovit și l-a

amenințat că îl omoară.

Revenind la locul unde era oprit

camionul inculpatul a constatat că la locul faptei venise și directorul

societății B.D., care i-a reproșat primarului comportamentul său violent. În

aceste împrejurări V.M.I., care îl însoțea pe primar, l-a lovit cu capul în

față pe B.D.

După aceste grave incidente părțile

vătămate și B.D. au fost nevoite să apeleze la comandamentul jandarmeriei

Drăgășani, județul Vâlcea, care, deși nu era competent a încercat să calmeze

situația, însă nu a reușit. Ca urmare, șeful de post S.T. a sesizat conducerea

I.P.J. Olt care a dispus trimiterea la fața locului a inspectorilor R.V. și U.D.

pentru efectuarea de cercetări.

La sesizarea părții vătămate de a i

se recolta probe biologice inculpatului, acesta a refuzat să însoțească

organele poliției la spital, dar acest fapt nu a fost consemnat într-un proces

verbal, astfel că nu s-a putut reține sustragerea de la recoltarea probelor

biologice.

În consecință, au fost reținute în

sarcina inculpatului C.P. două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (2) C.

pen.

Părțile vătămate B.S. și A.I. s-au

constituit părți civile cu sumele de 100.000.000 lei vechi și respectiv

110.000.000 lei vechi.

În timpul urmăririi penale parchetul

s-a sesizat din oficiu că în toamna anului 2004, în preajma alegerilor

generale, primăria comunei Verguleasa, județul Olt, a fost sponsorizată de

Prefectura județului Olt cu un număr de 6 calculatoare marca L., ridicate în

luna noiembrie 2004 de către inculpatul C.P. și martorul S.M.

Din aceste calculatoare inculpatul

și-a însușit un calculator care a fost dus la domiciliul său, unde a fost găsit

cu prilejul efectuării unei percheziții domiciliare.

Potrivit adresei din 2 august 2006 a

Prefecturii Olt, cele 6 calculatoare au fost date Primăriei Verguleasa pe baza

procesului-verbal din 23 noiembrie 2004, însă actul de înregistrare și

transferare nu s-a mai găsit în arhiva prefecturii.

În evidența primăriei au fost

înregistrate numai două calculatoare marca L. cu o valoare de inventar de

17.769.600 lei.

Calculatorul ridicat din domiciliul

inculpatului a fost predat la secretarul primăriei V.V. care a procedat la

înregistrarea obiectului.

Ulterior, inculpatul l-a determinat

pe casierul primăriei, C.I. să declare că acel calculator ar fi fost luat și

transportat la domiciliul primarului, pentru ca fiica acestuia să întocmească

un tabel cu toți contribuabilii restanți ai Primăriei Verguleasa.

S-a apreciat că depoziția acestui

martor nu este sinceră și că el a încercat să facă o declarație în interesul

inculpatului, pentru a-și păstra locul de muncă.

Având în vedere probele administrate

în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a considerat că nu au fost

probate cele două infracțiuni de luare de mită, întrucât declarațiile

denunțătorilor și martorilor sunt contradictorii, incerte și neconcludente.

Astfel, în privința denunțătorului Z.E.

s-a reținut că acesta a făcut afirmații contradictorii în denunț, apoi în

declarația dată în fața procurorului și după aceea în fața instanței, în legătură

cu numărul de sticle de vin date inculpatului.

Tot astfel, în cazul denunțătorului T.D.

s-au constatat contradicții în legătură cu pretinderea și înmânarea sumei de

8.000.000 lei vechi, nerezultând că această sumă ar fi fost dată primarului de

către martorul S.M.

Referitor la medalia de argint s-a

reținut că, în realitate, aceasta era o felicitare dată inculpatului la sediul

primăriei, împreună cu un calendar și o agendă cu ocazia Anului Nou, faptul

fiind confirmat de salariații Primăriei Verguleasa și recunoscută de inculpat.

Așa fiind, neconstituind bunuri de

valoare în sensul art. 254 alin. (1) C. pen., nu se poate reține această

infracțiune.

În legătură cu infracțiunea de

instigare la mărturie mincinoasă a numitului S.M. s-a constatat că nu există

probe certe și convingătoare.

Astfel înregistrarea discuției cu reportofonul

de către martorul S.M. nu a fost efectuată în condițiile art. 91

1

C.

proc. pen., iar în absența reportofonului nu se putea expertiza caseta

înregistrată pentru a se stabili cui aparțin vocile.

Tot astfel în privința aceleiași

infracțiuni privind pe numitul T.D. nu a fost dovedită cu certitudine nici

această faptă.

Relativ la infracțiunea de

delapidare s-a reținut că acel calculator a fost dus de un salariat al

primăriei la domiciliul inculpatului, care era obligat să îl restituie primăriei.

Privitor la cele două fapte de

purtare abuzivă s-a reținut că ele au fost comise de inculpat.

Având în vedere împrejurările reale

ale săvârșirii faptelor de delapidare și purtare abuzivă de valoare redusă a prejudiciului

și că bunul sustras a fost restituit, ținând seama de vârsta și de lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului s-a apreciat că acestea nu prezintă

gradul de pericol social al unor infracțiuni care să necesite aplicarea unei

pedepse, astfel că s-a considerat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art.

18

1

C. pen.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 46 din 25 februarie 2010 a admis apelurile declarate de procuror, de părțile vătămate Z.E. și B.S. și de inculpatul C.P. și

a desființat sentința atacată.

Rejudecând cauza, a dispus, în baza

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute

de art. 250 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin.

(3) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.P.

la 1 an închisoare (denunțător Z.E.).

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la

8 luni închisoare (denunțător T.D.).

În baza art. 250 alin. (3) cu

aplicarea art. 13 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

la două pedepse de câte 400 lei amendă (parte vătămată B.S. și A.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

d) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata prevăzută de art.

82 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71

alin. (5) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 18.000 lei despăgubiri plus 10.322 lei cheltuieli judiciare către

partea civilă Z.E. și de 1.000 lei, daune morale plus 2.695 lei cheltuieli

judiciare către partea civilă B.S.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de control judiciar, primind criticile formulate în apel de procuror,

de denunțătorul Z.E., de partea vătămată B.S. și de inculpat a considerat

greșită soluția primei instanțe de achitare pentru infracțiunile de luare de

mită și purtare abuzivă.

Totodată, s-a apreciat că în privința

infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. se impune

achitarea pentru inexistența faptelor, iar referitor la infracțiunea de

delapidare se impune achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale faptei

și anume vinovăția.

Astfel, în baza materialului

probator al cauzei s-a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de luare de mită în cazul denunțătorului Z.E., constând în

pretinderea și primirea repetată începând cu anul 2001 până în 2006 a mai

multor bunuri materiale, respectiv 300 sticle vin de colecție și o monedă de

argint (restituită în timpul urmăririi penale), pentru rezolvarea favorabilă a

unei cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Totodată, s-a reținut vinovăția

inculpatului în primirea sumei de 800 lei de la denunțătorul T.D. pentru

soluționarea cererii de concesionarea unui teren proprietatea privată a Primăriei

Verguleasa.

Privitor la cele două infracțiuni de

purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. s-a considerat că acestea

prezintă pericolul social al unor infracțiuni și că este necesară aplicarea

unor pedepse, nicidecum a unei măsuri administrative cum a hotărât prima

instanță.

Având în vedere datele pozitive care

caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale și vârsta,

instanța de apel a considerat că cauza se impune recunoașterea circumstanțelor

atenuante și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

ei.

De asemenea, s-a apreciat întemeiată

cererea părții civile Z.E. de obligare a inculpatului la plata sumei de 18.000

lei, contravaloarea bunurilor de care a beneficiat supuse prevederilor art. 19

din Legea nr. 78/2000.

Privitor la daunele morale cerute de

aceeași parte civilă s-a considerat că ele nu pot fi acordate, întrucât moralitatea

nu caracterizează raporturile stabilite între inculpat și partea vătămată.

S-a mai constatat că cererea părții

civile B.S., de obligare a inculpatului la plata daunelor morale pentru prejudiciul

moral suferit, este întemeiată, acordându-se suma de 1000 lei. În legătură cu

solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor, reprezentând

lipsa de folosință a autocamionului s-a constatat că aceasta nu este fondată,

întrucât inculpatul nu a indisponibilizat bunul părții vătămate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs procurorul, părțile civile Z.E. și B.S. și inculpatul C.P.

În recursul declarat de procuror s-a

susținut, prin motivele scrise, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen. că pedepsele aplicate de instanța de apel au fost greșit individualizate,

solicitându-se majorarea lor și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

La termenul de judecare a recursurilor,

procurorul de ședință a solicitat încetarea procesului penal pentru cele două

infracțiuni de purtare abuzivă, împlinindu-se termenul prescripției speciale a

răspunderii penale.

Părțile civile au solicitat în

recursul lor majorarea pedepselor aplicate inculpatului, condamnarea pentru

infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă și aplicarea unei pedepse cu executare

în regim de detenție, aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și c) C. pen.

Au mai solicitat acordarea daunelor

morale și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului

pentru asigurarea reparării prejudiciului material și moral suferit și obligarea

la cheltuieli judiciare.

Inculpatul a solicitat achitarea,

întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu există sau în subsidiar că nu

au fost comise de acesta.

Examinând decizia atacată în raport

de motivele de casare invocate, Curtea constată întemeiate recursurile

declarate de procuror și de inculpat, așa cum se va arăta în continuare și

nefondate recursurile declarate de părțile civile.

cauzei se constată că instanța de apel a reținut în mod corect vinovăția inculpatului

C.P. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în cazul denunțătorului Z.E. și de art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în cazul denunțătorului T.D.

Astfel apare dovedit că denunțătorul

Z.E. a solicitat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru

terenuri din raza comunei Verguleasa, județul Olt, deținute anterior de

părinții săi, pe vechiul amplasament și că primarul C.P., președinte al

comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, funcționar în sensul art. 147 C.

pen. și autoritate publică potrivit art. 61 din Legea administrației publice

locale nr. 215/2001, a pretins și primit, în perioada 2001-2006, în vederea

soluționării favorabile a cererii, bunuri materiale, respectiv 300 sticle vin

vechi, de colecție, evaluate la 18.000 lei și o medalie din argint, restituită

denunțătorului la 20 aprilie 2006.

În acest sens sunt declarațiile

denunțătorului, declarațiile martorilor L.I. și S.M.

De asemenea este dovedit că

denunțătorul T.D. a oferit primarului C.P., funcționar potrivit legii penale

cum s-a mai arătat, suma de 800 lei, în vederea concesionării unei suprafețe de

teren proprietatea comunei Verguleasa, județul Olt.

În acest sens sunt declarațiile

denunțătorului și ale martorului S.M., care a confirmat remiterea plicului cu

respectiva sumă inculpatului, chiar în sediul Primăriei Verguleasa.

După primirea banilor inculpatul s-a

manifestat favorabil și a susținut în aceeași zi, în consiliul local cererea de

concesionare, care a fost probată.

Criticile formulate de inculpat în

recurs, în sensul că nu a comis faptele arătate și că cele afirmate de

denunțători ar fi contrare adevărului, nu pot fi primite, infracțiunile de

luare de mită, fiind altfel pe deplin dovedite.

În consecință, soluția de condamnare

pentru acele infracțiuni este conformă cu probele de vinovăție administrate și

nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat.

purtare abuzivă prevăzute de art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. se

constată că instanța de apel a reținut în mod corect că cele două fapte au fost

comise de inculpat, că ele prezintă pericolul social al unei infracțiuni în

sensul art. 18 C. pen. și că pentru sancționarea lor este necesară aplicarea unor

pedepse.

Astfel, este dovedit că la 25

noiembrie 200, C.P., primar al localității Verguleasa, județul Olt, fiind în

exercițiul atribuțiunilor de serviciu de asigurare a desfășurării normale a

traficului rutier, conform dispozițiilor art. 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001,

în vigoare la data faptelor, le-a agresat în ziua de 25 noiembrie 2002 pe

victimele B.S. și A.I., care efectuau un transport legal de material lemnos pe

raza localității.

Inculpatul deranjat de faptul că

autocamionul condus de B.S. se deplasa pe mijlocul șoselei a procedat la

oprirea acestui autovehicul prin blocarea drumului cu propriul autoturism a

tras victima din cabină, i-a rupt hainele și a lovit-o cu pumnii. După ce s-a

recomandat ca fiind primarul localității, i-a cerut victimei să îi prezinte

actele de însoțire a materialului lemnos și enervat că i-au fost prezentate

acte legale, inculpatul a luat un topor din autoturismul, său cu care i-a

amenințat pe A.I. și B.S. precum și pe martorul M.D.

Mai este dovedit că inculpatul l-a

urcat cu forța în autoturismul său pe A.I. l-a dus pe un câmp unde l-a lovit și

l-a amenințat cu moartea.

Au fost anunțate conducerea SC S.V.,

Postul de poliție al comunei și I.P.J. Olt care au constatat realitatea faptelor

comise de inculpat, aflat sub influența băuturilor alcoolice consumate anterior.

Cu același prilej a fost sesizat și

Comandamentul Jandarmeriei Drăgășani care a încercat aplanarea conflictului

ivit.

Întrucât probele administrate,

respectiv procesele - verbale încheiate de lucrătorii de poliție de la I.P.J.

Olt, care însă nu au înregistrat dosar penal pentru infracțiunile săvârșite,

motiv pentru care au fost cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C.

pen., declarațiile părților vătămate B.S. și A.I., declarațiile martorilor M.D.

și B.D. au confirmat toate aceste împrejurări, în mod justificat, instanța de

apel a considerat că faptele comise de inculpat, în exercițiul atribuțiilor

funcției de primar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. și că se impune aplicarea

unor pedepse pecuniare.

Prin urmare critica formulată de

inculpat în sensul lipsei probelor de vinovăție nu poate fi primită, fiind

neîntemeiată.

Având în vedere timpul care a curs

de la data comiterii faptei - 25 noiembrie 2002 și până în prezent se constată

că, potrivit art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., termenul

prescripției speciale s-a împlinit, impunându-se încetarea procesului penal

pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., în baza art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C.

pen. se constată că soluția de achitare a inculpatului C.P. formulată de

instanța de apel este corectă și că astfel susținerile din recursul părților

civile nu pot fi primite.

Astfel, exista îndoiala, profitabilă

inculpatului, că acesta ar fi încercat să îl determine pe martorul S.M. să

revină asupra declarațiilor sale.

Privitor la înregistrarea unei

convorbiri purtate de primar cu martorul, de către acesta din urmă, nu au fost

respectate dispozițiile art. 91

3

cu referire la art. 91

4

C.

proc. pen. Totodată, expertiza tehnică dispusă în cauză nu a putut fi efectuată

în lipsa reportofonului folosit de martorul S.M.

Referitor la împrejurarea că

inculpatul l-ar fi căutat pe denunțătorul T.D. la locul de muncă și că l-ar fi

determinat să nu declare adevărul în legătură cu suma de 8.000.000 lei vechi,

dată prin intermediul martorului S.M., nici aceasta nu a fost probată, nefiind

administrate probe certe și convingătoare.

Așa fiind soluția de achitare pentru

inexistența faptei este legală și temeinică.

pentru infracțiunea de delapidare se constată că acesta a fost în mod corect

avut în vedere de instanța de control judiciar, ca fiind cel prevăzut de art. 10

lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăția în comiterea faptei.

Astfel, calculatorul aparținând Primăriei

Verguleasa a fost dus la domiciliul inculpatului unde a rămas și a fost folosit

de fiica inculpatului pentru întocmirea de către acesta a unui tabel cu toți

contribuabilii restanți ai primăriei. Ca atare lipsind intenția de săvârșire a

faptei, temeiul achitării nu poate fi schimbat cum a cerut recurentul inculpat.

pentru infracțiunile de luare de mită, reținute în sarcina sa de 1 an

închisoare în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/20000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cazul Z.E.) și de 8 luni închisoare

în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

se constată că acestea au fost individualizate în mod justificat sub minimul

prevăzut de lege, avându-se în vedere potrivit art. 72 și art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările și durata în timp în

care s-au comis, valoarea avantajelor materiale primite dar și persoana

inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general

bună în familie și comunitate, fiind investit în funcția de primar în urma votului

cetățenilor din comună.

Se mai constată că scopul coercitiv

și reeducativ al pedepsei rezultante de 1 an închisoare poate fi atins chiar

fără executarea acesteia și că astfel dispozițiile art. 81 C. pen. au fost

corect aplicate.

Privitor la neaplicarea pedepsei complementare

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. este de menționat că

în raport de dispozițiile art. 76 alin. (3) din același cod, când există circumstanțe

atenuante, această pedeapsă privativă de drepturi poate fi înlăturată, lucru pe

care instanța de apel l-a făcut.

În consecință criticile formulate de

procuror și de părțile civile în sensul greșitei individualizări a pedepsei sub

aspectul cuantumului, prin reținerea circumstanțelor atenuante, al modalității

de executare și al omisiunii aplicării pedepsei complementare prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., nu sunt întemeiate.

de denunțătorul recurent Z.E., în sumă de 50.000 lei se constată că nu sunt

justificate în condițiile în care și această persoană, contrar legii, a oferit

avantaje primarului inculpat, în scopul obținerii unui drept al său, denunțând

în cele din urmă fapta.

este restituirea sumei de 18.000 lei, contravaloarea sticlelor de vin de

colecție date inculpatului care a fost adoptată de instanța de apel în temeiul art.

19 din Legea nr. 78/2000.

Susținerea din recurs, în sensul că trebuia

acordată suma de 24.000 lei, nu poate fi primită, evaluarea făcută de instanța

de apel în baza chiar a precizărilor denunțătorului, fiind corectă.

judiciare se constată că instanța de apel, a acordat în mod justificat suma de 10.322

lei denunțătorului Z.E., acest cuantum corespunzător culpei procesuale a

inculpatului.

denunțător de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului până la concurența sumei datorată nu pot fi primite,

această măsură asigurătorie neavând caracter obligatoriu în raport cu

dispozițiile art. 163 alin. (6) C. proc. pen.

recursul părții civile B.S. în sensul că pedepsele aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă sunt prea mici și că s-ar impune

majorarea lor și aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., este de menționat că respectivele critici nu pot fi luate în

seamă, întrucât pentru aceste fapte, cum s-a arătat mai sus s-a împlinit

termenul prescripției speciale.

Mai este de menționat că pentru infracțiunea

prevăzută de art. 250 C. pen. nu este prevăzută pedeapsa complementară.

recurs a aceleiași părți civile B.S. de acordare a sumei de 3.500 lei, contravaloarea

lipsei de folosință a autocamionului său, se constată că această pretenție nu a

fost dovedită, în condițiile în care autovehiculul nu a fost disponibilizat de

inculpat iar respectivul parte avea acces la acest bun.

civile B.S. de majorare în recurs a daunelor morale la suma de 10.000 lei se

constată că această solicitare nu poate fi primită, rezultând din materialul

probator al cauzei ca sumă acordată de 1000 lei reprezintă o justă și integrală

despăgubire pentru prejudiciul moral suferit pentru infracțiunea de purtare abuzivă

comisă de inculpat.

de majorare a cheltuielilor judiciare de la suma de 2.695 lei stabilită de instanța

de apel nu poate fi primită.

Astfel, din examinarea actelor dosarului

rezultă că suma acordată este conformă cu actele doveditoare în fața instanței

de apel.

părți civile, de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului

pentru verificarea sumelor stabilite drept despăgubiri, se constată ca și în

cazul celeilalte părți civile că această măsură asiguratorie nu are caracter

obligatoriu, conform art. 163 alin. (6) C. proc. pen.

constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. („dacă există o cauză

de înlăturare a răspunderii penale”), luat în considerare conform alin. (3) al

aceluiași text, Curtea urmează, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b)

din același cod, a admite recursurile declarate de procuror și de inculpatul C.P.

și a casa decizia atacată, în parte, numai cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 250 alin. (3) C. pen.

Rejudecând în aceste limite, se va

dispune descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare în pedepsele

componente de 1 an închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., 8 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și de câte 400 lei amendă aplicată în

baza art. 250 alin. (3) cu referire la art. 13 și art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat

la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va dispune încetarea procesului penal

pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13

și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. se va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile de

luare de mită menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 1 an închisoare.

Se vor aplica dispozițiile art. 71

și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și se va dispune în

baza art. 81, art. 82 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 3 ani, apreciindu-se în raport cu datele

pozitive care îl caracterizează pe inculpat, că scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executare.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 alin.

(5) C. pen.

Întrucât motivele de casare invocate

de părțile civile sunt neîntemeiate, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursurile

declarate de Z.E. și B.S. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către

stat.

Se va stabili ca onorariul în sumă

de 50 lei, cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, până la prezentarea

avocatului ales, să fie plătit din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova și de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Casează decizia atacată, numai cu privire la infracțiunea

prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în

pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C.

pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art.

7 din Legea nr. 78/2000 și de câte 400 lei amendă aplicate în baza art. 250 alin.

(3) cu referire la art. 13 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. g) C.

proc. pen., încetează procesul penal împotriva inculpatului C.P., pentru

infracțiunile prev. de art. 250 alin. (3) cu aplic. art. 13 și art. 74 alin. (1)

C. pen. (două fapte).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește

pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an

închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Face aplicare dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile

civile Z.E. și B.S.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

septembrie 2010.