ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 24 martie 2009 a Tribunalului Olt s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. și la art. 18 1 C. pen. achitarea inculpatului C.P. (fiul lui I. și al G.) pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. - părți civile B.S. și A.I. și aplicarea în baza art. 91 lit. c) C. pen. a unei amenzi administrative de 1.000 lei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (denunțător Z.E.) și de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (denunțător T.D.) și de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. Inculpatul a fost obligat la 1.000 lei daune morale și 736 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.S. S-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., 25 raportat la art. 260 C. pen., art. 250 alin. (2) C. pen.

și 215 1 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că inculpatul C.P. a fost ales primar al comunei Verguleasa, județul Olt pentru perioada 2000-2004, funcție deținută și în momentul de față, ca urmare a realegerii în luna iunie 2008. În această calitate, primarul, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991 îndeplinește funcția de președinte al Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar de la nivelul comunei Verguleasa. După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 s-a trecut la retrocedarea suprafețelor de teren deținute anterior cooperativizării de către foștii proprietari, primarul localității devenind, de drept, președinte al comisiei constituite conform acestui act normativ.

În anul 1991 părinții denunțătorului Z.E. au solicitat să fie puși în posesie cu suprafața de 8,67 ha teren arabil, conform adeverinței de proprietate. Tot în acel an, în comuna Verguleasa, satul Cucuieți s-a constituit Societatea Agricolă D. în care părinții denunțătorului s-au înscris cu suprafața de 6,77 ha teren. Ulterior, în anul 1994 și respectiv 1998 părinții au decedat iar în ianuarie 2005 societatea agricolă arătată s-a desființat. Ca urmare a desființării acelei societăți, terenurile reveneau proprietarilor și moștenitorilor acestora, care trebuiau puși în posesie. În cursul anului 2005, denunțătorul s-a deplasat în repetate rânduri la Primăria Verguleasa, unde a discutat cu inculpatul C.P.

căruia i-a cerut să îl pună în posesie cu suprafețele de teren deținute de părinții săi pe vechile amplasamente respectiv în punctele C. și C., cele două tarlale fiind vecine. Ca urmare a discuțiilor purtate cu primarul C.P., denunțătorul Z.E. a solicitat în scris Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la nr. 3683 din 30 noiembrie 2005 punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile din punctele arătate și punerea în posesie și pentru suprafața de 1,10 ha cu vegetație forestieră amplasate în aceeași tarla. S-a mai reținut în rechizitoriu că denunțătorul, inginer oenolog, deținea la domiciliu o importantă colecție de vinuri cu o vechime de peste 15 ani, despre care a aflat și inculpatul.

Pentru a-l pune pe denunțător în posesie pe terenul solicitat pe vechiul amplasament, inculpatul i-a pretins și a primit, în mod repetat, de la denunțătorul Z.E. cantitatea totală de 300 sticle de colecție în valoare de 180.000.000 lei vechi. Întrucât primarul nu i-a rezolvat problema, la sfârșitul lunii decembrie 2005, denunțătorul a luat legătura cu inculpatul, pe care l-a invitat la domiciliul său. Cu acest prilej, inculpatul a observat că Z.E. deține o monedă de argint, ediție limitată, emisă de B.N.R., o monedă din aur de 22 grame ediție rară, emisă de B.N.R. și sume de bani în valută. Referitor la cererea de punere în posesie cu terenul moștenit inculpatul i-a promis denunțătorului că îi va da curs favorabil, însă i-a pretins 1000 euro, cele două medalii din argint și aur precum și 5 baxuri cu vin de colecție.

Denunțătorul i-a remis atunci inculpatului medalia jubiliară din argint și 5 baxuri cu vin de colecție promițându-i că atunci când va rezolva problema cu punerea în posesie, îi va da și suma de 1000 euro și medalia din aur. În timpul urmăririi penale inculpatul C.P. a solicitat audierea salariaților primăriei în legătură cu primirea medaliei, care au declarat că Z.E. i-a făcut-o cadou. La începutul lunii ianuarie 2006 denunțătorul s-a deplasat din nou la primărie, a reluat discuția cu inculpatul C.P. în privința situației terenului. Cu acest prilej, inculpatul a condiționat lui Z.E. rezolvarea cererii de darea sumei de 1.000 euro pretinsă anterior și a medaliei din aur. Deoarece denunțătorul a tergiversat darea foloaselor materiale, cu adresa din 23 februarie 2006 i s-a comunicat că cererea sa din 30 noiembrie 2005 a fost respinsă.

În aceste împrejurări denunțătorul Z.E. i-a promis inculpatului că îi va da bunurile solicitate în ziua de 10 martie 2006, dată la care a depus un denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. Realizarea flagrantului nu a fost posibilă deoarece la acea dată pe raza localității Verguleasa, județul Olt au avut loc inundații și inculpatul a făcut parte din comandamentul constituit la nivelul comunei, după care a fost chemat la Prefectura Olt. Privitor la a doua infracțiune de luare de mită s-a reținut că denunțătorul T.D. locuiește pe raza municipiului Drăgășani și este administratorul SC R. SRL Drăgășani, județul Vâlcea, calitate în care, la 29 mai 2003 a achiziționat prin această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare de la V.A.

din comuna Verguleasa, județul Olt, un chioșc alimentar cu suprafața de 31 mp pentru suma de 25.000.000 lei vechi. Terenul pe care este amplasat chioșcul alimentar aparține domeniului privat al primăriei. Intenția cumpărătorului era ca lângă acest chioșc să construiască o terasă și să amenajeze un magazin alimentar. Pentru aceasta era necesar ca denunțătorul să concesioneze terenul aflat sub acel chioșc și o suprafață pe care să amenajeze terasa. Denunțătorul a luat legătura cu martorul S.M. din comuna Verguleasa, după care cei doi s-au deplasat la sediul primăriei unde au discutat cu inculpatul C.P. Cu acest prilej, primarul a fost de acord să îi concesioneze denunțătorului suprafața respectivă, i-a promis sprijin în cadrul ședinței Consiliului local când cererea va fi pe ordinea de zi, însă i-a pretins suma de 10.000.000 lei vechi cu care T.D.

a fost de acord. La câteva zile acesta s-a deplasat împreună cu martorul S.M. la sediul Primăriei Verguleasa unde, găsindu-l pe C.P. i-a înmânat suma de 8.000.000 lei vechi, restul urmând a fi remis după aprobarea concesiunii. Suma a fost înmânată inculpatului de S.M. cu scopul de a avea martor și a-l determina pe inculpat să nu se răzgândească ori să nege primirea banilor. După ce a luat suma pretinsă, inculpatul i-a spus denunțătorului să depună cerere pentru concesionare la primărie. Această cerere a fost înregistrată din 30 iulie 2003, la ea fiind atașate actele de proprietate ale magazinului.

În aceeași zi cererea a fost introdusă pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local Verguleasa, a fost susținută de primar și încuviințată de consilieri, fiind emisă Hotărârea nr. 30 din 30 iulie 2003 prin care s-a aprobat scoaterea pentru concesionare a terenului proprietate privată a Primăriei Comunei Verguleasa, situat în satul Dumitrești, teren aferent construcției proprietatea lui Trușcă Daniel. Din luna iulie 2003 și până în luna iunie 2006, nemulțumit de faptul că nu a primit și restul sumei pretinse, inculpatul nu a dispus să se întocmească și celelalte formalități pentru concesionarea terenului de 120 mp respectiv studiu de oportunitate, caiet de sarcini, proiect de hotărâri, avizul comisiei de specialitate, publicitate prin mass-media, raportul privind propunerea de scoatere spre concesionare prin licitație publică deschisă, schița suprafeței de teren.

Privitor la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă s-a reținut că în luna aprilie 2006, inculpatul a fost invitat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru declarații, ca urmare a denunțului formulat de Z.E. După audiere, inculpatul aflând că în cauză urmează a fi ascultat și martorul S.M., l-a contactat pe acesta după câteva zile și l-a instigat la mărturie mincinoasă în sensul de a nu spune adevărul în legătură cu faptul că ar fi pretins și primit de la Z.E. personal și prin el, vin și alte foloase materiale. Martorul S.M. i-a amintit cu acel prilej inculpatului de suma pretinsă și primită de la T.D. și că până la acea dată nu îl rezolvase cu concesionarea suprafeței de 120 mp.

Discuția a fost înregistrată de martor pe reportofon iar caseta a fost predată organelor de urmărire penală. Auzind că se fac cercetări și în legătură cu pretinderea sumei de 8.000.000 lei vechi de la denunțătorul T.D., inculpatul s-a deplasat la depozitul acestuia din Drăgășani și l-a instigat să facă declarații necorespunzătoare adevărului. În timpul urmăririi penale, parchetul s-a sesizat din oficiu despre faptul că la 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P. ar fi fost cercetat de organele poliției pentru că, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a agresat fizic două persoane iar pentru această faptă nu s-a luat nici o măsură împotriva sa, administrativă sau penală. În urma verificărilor registrului de evidență a lucrărilor penale pe anul 2002 la Postul de Poliție Verguleasa, județul Olt, a fost identificat un dosar, în copie xerox, neînregistrat, în care se aflau declarațiile inculpatului C.P.

și ale numiților V.M.P., A.I., M.C.D. și B.D. luate la 25 noiembrie 2002 de inspectorii de poliție R.V. și U.D. din cadrul I.P.J. Olt. Din aceste declarații a rezultat că la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., primar al comunei Verguleasa, județul Olt, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și fiind în stare de ebrietate, le-a agresat pe părțile vătămate B.S. și A.I. care efectuau în mod legal un transport de material lemnos pe raza localității, reproșându-le că materialul a fost sustras din pădurea localității Verguleasa, județul Olt. Deoarece actele premergătoare efectuate de cei doi ofițeri au confirmat existența infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

s-a dispus efectuarea de către procuror a urmăririi penale și sub aspectul acestei infracțiuni. Probele administrate au confirmat ca la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., care consumase băuturi alcoolice în acea zi s-a deplasat cu autoturismul său D. pe șoseaua ce face legătura între comuna Verguleasa și municipiul Slatina, cu intenția de a merge la sediul primăriei. În timp ce urca panta cu mașina sa, în apropierea primăriei a observat că pe șosea se deplasa autocamionul încărcat cu 6 mc material lemnos. Autocamionul era condus de partea vătămată B.S. care efectua un transport de material lemnos ce era însoțit de documente legale din comuna Popești, județul Vîlcea, în comuna Verguleasa, județul Olt și era destinat SC S. SRL Verguleasa, unde urma să fie descărcat.

Deranjat de faptul că acel autocamion s-ar fi deplasat pe mijlocul șoselei – lucru neconfirmat de martori, inculpatul l-a depășit și i-a barat drumul în apropierea primăriei, partea vătămată fiind nevoită să oprească autovehiculul. Inculpatul fiind investit cu autoritate publică putea să controleze modul cum se respecta legea pe raza localității, însă în această situație el și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu prin faptul că i-a limitat deplasarea autocamionului condus de partea vătămată B.S. pe care a tras-o din mașină, i-a rupt hainele și a lovit-o cu pumnii. În momentul când a oprit autocamionul, inculpatul s-a recomandat ca fiind primarul localității, i-a solicitat părții vătămate actele de însoțire a materialului lemnos și deși aceste acte erau legale, i-a imputat aceleiași persoane vătămate că ar fi sustras împreună cu însoțitorii acesteia M.D.

și A.I., materialul lemnos din pădurea localității Verguleasa, județul Olt. Întrucât transportul era însoțit de documente legale, iar partea vătămată a continuat să își susțină nevinovăția, enervat de situație și fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat din autoturismul său un topor cu care le-a amenințat pe părțile vătămate A.I. și B.S., precum și pe martorul M.D. În continuare inculpatul le-a lovit cu pumnii pe cele două părți vătămate, le-a tras din cabină și le-a rupt hainele. După aceasta partea vătămată B.S. și martorul M.D. au fugit din calea violențelor ce se abătuseră asupra lor, s-au deplasat la sediul SC S. SRL Verguleasa, unde l-au amenințat despre cele întâmplate pe directorul societății B.D., după care, împreună s-au deplasat la sediul primăriei.

Între timp, inculpatul C.P. l-a urcat forțat pe A.I. în autoturismul său și s-a deplasat cu acesta pe un câmp unde l-a lovit și l-a amenințat că îl omoară. Revenind la locul unde era oprit camionul inculpatul a constatat că la locul faptei venise și directorul societății B.D., care i-a reproșat primarului comportamentul său violent. În aceste împrejurări V.M.I., care îl însoțea pe primar, l-a lovit cu capul în față pe B.D. După aceste grave incidente părțile vătămate și B.D. au fost nevoite să apeleze la comandamentul jandarmeriei Drăgășani, județul Vâlcea, care, deși nu era competent a încercat să calmeze situația, însă nu a reușit. Ca urmare, șeful de post S.T. a sesizat conducerea I.P.J. Olt care a dispus trimiterea la fața locului a inspectorilor R.V.

și U.D. pentru efectuarea de cercetări. La sesizarea părții vătămate de a i se recolta probe biologice inculpatului, acesta a refuzat să însoțească organele poliției la spital, dar acest fapt nu a fost consemnat într-un proces verbal, astfel că nu s-a putut reține sustragerea de la recoltarea probelor biologice. În consecință, au fost reținute în sarcina inculpatului C.P. două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. Părțile vătămate B.S. și A.I. s-au constituit părți civile cu sumele de 100.000.000 lei vechi și respectiv 110.000.000 lei vechi. În timpul urmăririi penale parchetul s-a sesizat din oficiu că în toamna anului 2004, în preajma alegerilor generale, primăria comunei Verguleasa, județul Olt, a fost sponsorizată de Prefectura județului Olt cu un număr de 6 calculatoare marca L., ridicate în luna noiembrie 2004 de către inculpatul C.P.

și martorul S.M. Din aceste calculatoare inculpatul și-a însușit un calculator care a fost dus la domiciliul său, unde a fost găsit cu prilejul efectuării unei percheziții domiciliare. Potrivit adresei din 2 august 2006 a Prefecturii Olt, cele 6 calculatoare au fost date Primăriei Verguleasa pe baza procesului-verbal din 23 noiembrie 2004, însă actul de înregistrare și transferare nu s-a mai găsit în arhiva prefecturii. În evidența primăriei au fost înregistrate numai două calculatoare marca L. cu o valoare de inventar de 17.769.600 lei. Calculatorul ridicat din domiciliul inculpatului a fost predat la secretarul primăriei V.V. care a procedat la înregistrarea obiectului. Ulterior, inculpatul l-a determinat pe casierul primăriei, C.I.

să declare că acel calculator ar fi fost luat și transportat la domiciliul primarului, pentru ca fiica acestuia să întocmească un tabel cu toți contribuabilii restanți ai Primăriei Verguleasa. S-a apreciat că depoziția acestui martor nu este sinceră și că el a încercat să facă o declarație în interesul inculpatului, pentru a-și păstra locul de muncă. Având în vedere probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a considerat că nu au fost probate cele două infracțiuni de luare de mită, întrucât declarațiile denunțătorilor și martorilor sunt contradictorii, incerte și neconcludente. Astfel, în privința denunțătorului Z.E. s-a reținut că acesta a făcut afirmații contradictorii în denunț, apoi în declarația dată în fața procurorului și după aceea în fața instanței, în legătură cu numărul de sticle de vin date inculpatului.

Tot astfel, în cazul denunțătorului T.D. s-au constatat contradicții în legătură cu pretinderea și înmânarea sumei de 8.000.000 lei vechi, nerezultând că această sumă ar fi fost dată primarului de către martorul S.M. Referitor la medalia de argint s-a reținut că, în realitate, aceasta era o felicitare dată inculpatului la sediul primăriei, împreună cu un calendar și o agendă cu ocazia Anului Nou, faptul fiind confirmat de salariații Primăriei Verguleasa și recunoscută de inculpat. Așa fiind, neconstituind bunuri de valoare în sensul art. 254 alin. (1) C. pen., nu se poate reține această infracțiune. În legătură cu infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă a numitului S.M. s-a constatat că nu există probe certe și convingătoare.

Astfel înregistrarea discuției cu reportofonul de către martorul S.M. nu a fost efectuată în condițiile art. 91 1 C. proc. pen., iar în absența reportofonului nu se putea expertiza caseta înregistrată pentru a se stabili cui aparțin vocile. Tot astfel în privința aceleiași infracțiuni privind pe numitul T.D. nu a fost dovedită cu certitudine nici această faptă. Relativ la infracțiunea de delapidare s-a reținut că acel calculator a fost dus de un salariat al primăriei la domiciliul inculpatului, care era obligat să îl restituie primăriei. Privitor la cele două fapte de purtare abuzivă s-a reținut că ele au fost comise de inculpat.

Având în vedere împrejurările reale ale săvârșirii faptelor de delapidare și purtare abuzivă de valoare redusă a prejudiciului și că bunul sustras a fost restituit, ținând seama de vârsta și de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului s-a apreciat că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni care să necesite aplicarea unei pedepse, astfel că s-a considerat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 46 din 25 februarie 2010 a admis apelurile declarate de procuror, de părțile vătămate Z.E. și B.S. și de inculpatul C.P. și a desființat sentința atacată. Rejudecând cauza, a dispus, în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.P. la 1 an închisoare (denunțător Z.E.). În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 8 luni închisoare (denunțător T.D.). În baza art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 400 lei amendă (parte vătămată B.S. și A.I.). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 18.000 lei despăgubiri plus 10.322 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Z.E. și de 1.000 lei, daune morale plus 2.695 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.S. Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar, primind criticile formulate în apel de procuror, de denunțătorul Z.E., de partea vătămată B.S. și de inculpat a considerat greșită soluția primei instanțe de achitare pentru infracțiunile de luare de mită și purtare abuzivă. Totodată, s-a apreciat că în privința infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. se impune achitarea pentru inexistența faptelor, iar referitor la infracțiunea de delapidare se impune achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale faptei și anume vinovăția.

Astfel, în baza materialului probator al cauzei s-a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în cazul denunțătorului Z.E., constând în pretinderea și primirea repetată începând cu anul 2001 până în 2006 a mai multor bunuri materiale, respectiv 300 sticle vin de colecție și o monedă de argint (restituită în timpul urmăririi penale), pentru rezolvarea favorabilă a unei cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Totodată, s-a reținut vinovăția inculpatului în primirea sumei de 800 lei de la denunțătorul T.D. pentru soluționarea cererii de concesionarea unui teren proprietatea privată a Primăriei Verguleasa. Privitor la cele două infracțiuni de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

s-a considerat că acestea prezintă pericolul social al unor infracțiuni și că este necesară aplicarea unor pedepse, nicidecum a unei măsuri administrative cum a hotărât prima instanță. Având în vedere datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale și vârsta, instanța de apel a considerat că cauza se impune recunoașterea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei. De asemenea, s-a apreciat întemeiată cererea părții civile Z.E. de obligare a inculpatului la plata sumei de 18.000 lei, contravaloarea bunurilor de care a beneficiat supuse prevederilor art. 19 din Legea nr. 78/2000. Privitor la daunele morale cerute de aceeași parte civilă s-a considerat că ele nu pot fi acordate, întrucât moralitatea nu caracterizează raporturile stabilite între inculpat și partea vătămată.

S-a mai constatat că cererea părții civile B.S., de obligare a inculpatului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit, este întemeiată, acordându-se suma de 1000 lei. În legătură cu solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor, reprezentând lipsa de folosință a autocamionului s-a constatat că aceasta nu este fondată, întrucât inculpatul nu a indisponibilizat bunul părții vătămate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul, părțile civile Z.E. și B.S. și inculpatul C.P. În recursul declarat de procuror s-a susținut, prin motivele scrise, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. că pedepsele aplicate de instanța de apel au fost greșit individualizate, solicitându-se majorarea lor și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

La termenul de judecare a recursurilor, procurorul de ședință a solicitat încetarea procesului penal pentru cele două infracțiuni de purtare abuzivă, împlinindu-se termenul prescripției speciale a răspunderii penale. Părțile civile au solicitat în recursul lor majorarea pedepselor aplicate inculpatului, condamnarea pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă și aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. Au mai solicitat acordarea daunelor morale și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului pentru asigurarea reparării prejudiciului material și moral suferit și obligarea la cheltuieli judiciare.

Inculpatul a solicitat achitarea, întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu există sau în subsidiar că nu au fost comise de acesta. Examinând decizia atacată în raport de motivele de casare invocate, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de procuror și de inculpat, așa cum se va arăta în continuare și nefondate recursurile declarate de părțile civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia atacată, numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și de câte 400 lei amendă aplicate în baza art. 250 alin. (3) cu referire la art. 13 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal împotriva inculpatului C.P., pentru infracțiunile prev. de art. 250 alin. (3) cu aplic. art. 13 și art. 74 alin. (1) C. pen. (două fapte). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani. Face aplicare dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile Z.E.

și B.S. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2010.