ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei, se

constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 23 iunie 2008, petenta P.E. a contestat rezoluția

nr. 572/P/2008 din 19 mai 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, fiind

nemulțumită de soluția de neurmărire penală.

A fost atașat dosarul de urmărire penală

nr. 572/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând plângerea în raport cu actele

și lucrările cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

soluționarea acesteia nu este de competența instanțelor judiciare.

Astfel, la data de 8 ianuarie 2008,

petenta a sesizat Poliția Azuga cu privire la faptul că evacuarea ei din

locuința pe care o deținea în orașul Azuga a avut loc ca urmare a unor abuzuri

săvârșite de către funcționarii publici.

În declarația ulterioară, dată în fața

organelor de poliție, petenta și-a precizat plângerea numai la adresa

primarului orașului Azuga și a unor magistrați ce i-au soluționat procesele în

care a fost parte.

La data de 6 martie 2008 petenta a mai

depus o precizare la plângere, arătând că înțelege să fie cercetați magistrații

M.A., T.L., P.R., G.M.G., S.E. – judecători la Judecătoria Sinaia, T.R. –

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, R.A. – judecător la

Tribunalul Prahova și P.A. – judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât au pronunțat hotărâri care i-au vătămat interesele, i-au încălcat

dreptul la apărare, etc.

Prin ordonanța nr. 52/P/2008 din 4

aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, pe lângă soluționarea pe

fond a plângerii pentru primarul orașului Azuga, pentru care avea competență

materială, a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar pentru judecătorul A.P.,

în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta

fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât

a făcut parte din completul de judecată (format din 3 judecători) care nu i-au

admis cererea de strămutare a cauzei civile nr. 48/2004 a Judecătoriei Sinaia.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale

adoptată la data de 19 mai 2008 (dosarul nr. 572/P/2008) a fost comunicată

petentei, sub semnătură olografă, la data de 28 mai 2008, prin care i se indica

că în cazul în care este nemulțumită de soluție are dreptul de a formula

plângere – conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. – la procurorul

ierarhic superior celui ce a soluționat cauza, în termen de 20 zile.

Contrar dispozițiilor legale, petenta a

formulat plângere direct la Înalta Curte de Casație și Justiție deși

prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. sunt de strictă

interpretare, fiind norme imperative.

Potrivit acestui ultim text de lege,

persoana nemulțumită de soluția de netrimitere în judecată „după respingerea

plângerii, făcute conform art. 275 – 278 ...” – etapă procesuală de control

intern în cadrul organului de urmărire penală – se poate adresa instanței de

judecată.

Cum procedura prealabilă a controlului

intern nu poate fi eludată, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. (13) C.

proc. pen. plângerea va fi trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea rezolvării ei de către procurorul ierarhic

superior procurorului de caz care a adoptat soluția de netrimitere în judecată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de petenta P.E. împotriva

rezoluției nr. 572/P/2008 la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Cu

recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2008.