ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei, se constată: Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 iunie 2008, petenta P.E. a contestat rezoluția nr. 572/P/2008 din 19 mai 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, fiind nemulțumită de soluția de neurmărire penală. A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 572/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând plângerea în raport cu actele și lucrările cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluționarea acesteia nu este de competența instanțelor judiciare. Astfel, la data de 8 ianuarie 2008, petenta a sesizat Poliția Azuga cu privire la faptul că evacuarea ei din locuința pe care o deținea în orașul Azuga a avut loc ca urmare a unor abuzuri săvârșite de către funcționarii publici.

În declarația ulterioară, dată în fața organelor de poliție, petenta și-a precizat plângerea numai la adresa primarului orașului Azuga și a unor magistrați ce i-au soluționat procesele în care a fost parte. La data de 6 martie 2008 petenta a mai depus o precizare la plângere, arătând că înțelege să fie cercetați magistrații M.A., T.L., P.R., G.M.G., S.E. – judecători la Judecătoria Sinaia, T.R. – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, R.A. – judecător la Tribunalul Prahova și P.A.

– judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât au pronunțat hotărâri care i-au vătămat interesele, i-au încălcat dreptul la apărare, etc. Prin ordonanța nr. 52/P/2008 din 4 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, pe lângă soluționarea pe fond a plângerii pentru primarul orașului Azuga, pentru care avea competență materială, a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar pentru judecătorul A.P., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât a făcut parte din completul de judecată (format din 3 judecători) care nu i-au admis cererea de strămutare a cauzei civile nr. 48/2004 a Judecătoriei Sinaia.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată la data de 19 mai 2008 (dosarul nr. 572/P/2008) a fost comunicată petentei, sub semnătură olografă, la data de 28 mai 2008, prin care i se indica că în cazul în care este nemulțumită de soluție are dreptul de a formula plângere – conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. – la procurorul ierarhic superior celui ce a soluționat cauza, în termen de 20 zile. Contrar dispozițiilor legale, petenta a formulat plângere direct la Înalta Curte de Casație și Justiție deși prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. sunt de strictă interpretare, fiind norme imperative. Potrivit acestui ultim text de lege, persoana nemulțumită de soluția de netrimitere în judecată „după respingerea plângerii, făcute conform art. 275 – 278 ...” – etapă procesuală de control intern în cadrul organului de urmărire penală – se poate adresa instanței de judecată.

Cum procedura prealabilă a controlului intern nu poate fi eludată, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. (13) C. proc. pen. plângerea va fi trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea rezolvării ei de către procurorul ierarhic superior procurorului de caz care a adoptat soluția de netrimitere în judecată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petenta P.E. împotriva rezoluției nr. 572/P/2008 la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2008.