ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1127 din 5 octombrie 2006, a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii administrative prealabile cu intimata SC A.T.M. SA și a tardivității contestației invocate de intimata SC A.T.M. SA; a admis excepția lipsei calității procesual pasivă a intimatei SC A.T.M. SA, invocată de aceasta; a respins contestația față de intimata SC A.T. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a admis în parte contestația formulată de contestatorii S.I.A.M. și S.C.C., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Ploiești, și pe cale de consecință; a anulat dispoziția nr. 4372 din 7 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Ploiești; a respins ca nedovedită cererea intimatei SC A.T.M.

SA, privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul-teren în suprafață de 9068 mp situat în Municipiul Ploiești, este afectat în totalitate de utilități publice. Prin urmare, unitatea deținătoare a imobilului în litigiu este SC A.T.M. SA, și nu Municipiul Ploiești prin Primar. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia civilă mr. 110 din 4 aprilie 2008 a admis apelurile declarate de contestatorii S.I.A.M., S.C.C. și intimata SC A.T.M. SA, în contradictoriu cu Primarul municipiului Ploiești și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința în sensul că a respins cererea reclamanților de restituire în natură a terenului în litigiu și a constatat dreptul reclamanților de a beneficia de despăgubiri bănești pentru terenul în litigiu, conform legii speciale; a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, terenul în litigiu nu este deținut în totalitate de SC A.T.M. SA Ploiești. Pe suprafața deținută de aceasta există construcții, sediu birou, garaje, depozite spații de producție, platforme betonate, precum și amenajări de utilitate publică. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Primarul municipiului Ploiești, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece : - Instanța de apel constatând dreptul reclamanților de a beneficia de despăgubiri bănești pentru terenul în litigiu, nu a stabilit care este partea din imobil deținută de intimata SC A.T.M. SA, și care este cealaltă parte deținută de Municipiul Ploiești prin Primar.

- Instanța de apel nu a ținut cont de împrejurarea că prin adresa nr. 58 din 20 martie 2003 SC A.T.M. SA a transmis Primăriei municipiului Ploiești notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul S.C.C. - În speță nu au fost administrate probe referitoare la data când s-a realizat presupusa preluare abuzivă și nici proba cu privire la titularul dreptului de proprietate al imobilului în litigiu la momentul preluării abuzive. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente : Contestatorii S.I.A.M. și S.C.C. au solicitat anularea dispoziției nr. 4372 din 7 iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Ploiești și pe cale de consecință: restituirea în natură a imobilului – 10.000 mp, situat în Municipiul Ploiești, imobil care a aparținut autorului lor, D.C.S., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 361 din 16 iunie 1945, fila 46-47 dosar fond.

Din raportul de expertiză întocmit în faza de apel, fila 143-145 dosar apel, rezultă că, SC A.T.M. SA ocupă din imobilul în litigiu suprafața de 4314 mp, hașurat cu hașură dublă de culoare albastră. Terenul mai sus menționat este ocupat cu construcții pentru birouri, garaje, depozite, spații de producție, platforme, betoane, conducte și cămine de canalizare, rețele de apă și gaze, rețele electrice. De asemenea, din terenul în litigiu Consiliul Local Ploiești ocupă suprafața de 350 mp (zonă de protecție a pârâtului D., în vederea regularizării și modernizării) hașurat cu culoare roșie. Diferența de teren în litigiu – 5336 mp este ocupată de proprietăți particulare – hașurată cu culoare bleu. Prin urmare, instanța de apel în mod judicios a statuat că reclamanții sunt îndreptățiți a beneficia de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale, pentru terenul în litigiu.

Contestatorii S.C.C. și S.I.A.M. au făcut pe deplin dovada faptului că sunt moștenitorii autorului D.C.S., proprietar al terenului în litigiu, precum și faptul că în prezent Statul Român nu le poate opune un titlu valabil care să justifice caracterul legal al preluării terenului în patrimoniul său. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge recursul ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata sumei de 2.000 lei față de reclamantul S.C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul pârâtul Primarul Municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 110 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant S.C.C. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.