ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5430/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, s-a dispus admiterea cererii de

suspendare a executării

formulată de

recurenta-reclamantă A.C.M.E. și

suspendarea executării silite a

deciziei civile nr. 239/AC/2007

pronunțată

de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 834/103/2007 până la

soluționarea

recursului promovat de recurentă.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că hotărârea supusă

recursului

este susceptibilă de executare, situație în care conform art.

300 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus suspendarea

executării silite a

hotărârii până la soluționarea recursului.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs SC M.C.

SRL criticând-o pentru următoarele motive:

Recurenta are calitatea de

creditoare în dosarul de executare silită

nr. 477/2007 a Biroului Executorului judecătoresc I.M.,

executarea silită a fost începută prin încheierea

de investire cu formulă

executorie din dosarul nr. 426/2006, a sentinței

civile nr. 90 din 10

februarie 2006

pronunțată de Tribunalul Neamț, împotriva debitorului

A.C.G.

Ulterior prin sentința penală nr.

84 din 10 mai 2005 pronunțată

de

Tribunalul Neamț, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.

4391 din 10 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție A.G. ș.a. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

și

trafic de persoane, iar în urma

acestei decizii penale, Administrația Finanțelor Publice s-a înscris în tabloul

creditorilor având calitatea de

creditoare asupra imobilelor care au

fost cumpărate de infractor cu banii proveniți din săvârșirea de infracțiuni.

Recurenta în calitate de lichidator

judiciar a solicitat Biroului

executorului

judecătoresc I.M., efectuarea executării silite prin scoaterea la licitație a

imobilului, imobil

care a fost supus

partajului de bunuri comune în dosarul nr. 834/2007

și atribuit lui A.C.G. prin sentința civilă nr.

2148/2006,

rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 239/2007 a

Tribunalului Neamț.

Prin urmare instanța prin încheierea

recurată de suspendare a

executării

silite din 14 mai 2008 a Curții de Apel Bacău a avut în vedere

suspendarea executării silite a deciziei civile

nr. 239/2007 pronunțată

de

Tribunalul Neamț până la soluționarea recursului, cu toate că nu s-a

început

executarea silită în baza deciziei civile nr. 239/2007 a Tribunalului Neamț.

Or Biroul executorului judecătoresc

I.M. a început

executarea împotriva

debitorului A.C.G. în baza sentinței civile nr. 90/2006 a Tribunalului Neamț și

a sentinței penale nr. 84 din

10 mai

2005 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr.

4391 din 10 iulie 2006 Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Tot astfel, nu poate fi suspendată

executarea silită în cadrul unui

proces de partaj bunuri comune cu atât

mai mult cu cât pe rolul

Judecătoriei Roman

se află spre soluționare dosarul nr. 663/291/2001

având ca obiect

contestația la executare.

In cadrul procesului de partaj

bunuri comune, calitate procesuală

au

doar foștii soți situație în care cererea de suspendare a suspendării

executării silite a încălcat principiul

contradictorialității cu prejudicierea

creditorilor.

Executarea silită cu privire la

imobil

a fost începută după a

deciziei civile nr. 239/2007 a Tribunalului

Neamț rămasă irevocabilă prin nerecurare iar creditorii nu au avut

cunoștință de recursul formulat de A.C.M.

Invocă tardivitatea recursului

formulat de A.C.M. și faptul că recursul nu este susceptibil de executare,

C.M.A.

fiind de rea credință.

Examinând cererea de recurs instanța

reține următoarele:

Recurenta nu și-a clarificat

calitatea procesuală de intervenientă

în

interes propriu, cerere formulată în recurs, datorită împrejurării că

nu și-a executat obligația de a timbra cererea așa

cum a dispus instanța

la termenul din 11 iunie 2008.

In această situație cererea sa de

participare procesuală în litigiu

nu

a fost pusă în discuția părților iar instanța nu s-a pronunțat asupra

încuviințării

sau nu a cererii în principiu, ea nedobândind astfel calitatea de parte în

proces.

Dincolo de acest aspect însă,

recursul acesteia este inadmisibil,

deoarece cererea de intervenție în

interes propriu a fost formulată

ulterior

pronunțării încheierii din 14 mai 2008 prin care s-a dispus suspendarea

executării silite a hotărârii recurate până la soluționarea

recursului.

Or, chiar dacă s-ar fi dispus

încuviințarea în principiu a cererii de

intervenție în nume propriu, în

recurs, fără a se da semnificația

juridică

corespunzătoare art. 50 C. proc. civ., recurenta din

prezenta cauză tot

nu ar fi avut deschisă posibilitatea juridică de a recura încheierea de

suspendare a executării hotărârii până la

soluționarea

recursului, deoarece încheierea recurată este anterioară

solicitării

sale de a interveni în proces.

Această împrejurare face ca

procedura deja epuizată și efectele ei

să-i

fie opozabilă, intervenientului, exercițiul căii de atac cu privire la

actele procesuale anterioare intervenției sale,

nefiind util și eficace și împotriva art. 53 C. proc. civ., cu atât mai mult cu

cât cererea sa de intervenție nefiind încuviințată în principiu, nici nu

dobândise

procesual calitatea de parte.

Față de cele reținute instanța

urmează a respinge ca inadmisibil

recursul, în sensul art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de intervenienta S.C

M.C.S.RL.,

prin lichidator T.C. împotriva

încheierii

din 14 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori,

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 octombrie 2010.