ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3061/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3061/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 38 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș

în Dosar nr. 5553/100/2007, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării

juridice date faptelor inculpaților L.M.A., A.A.C. și Z.A.G.V. în sensul

reținerii și a alin. (3) al art. 215 C. pen., cea dată faptelor inculpatului A.A.C.

în sensul reținerii art. 26 C. pen. în raport de infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 C. pen. și a înlăturării art.

41 alin. (2) C. pen. în raport de infracțiunea de fals intelectual prev.de art.

289 alin. (1), (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul L.M.A., fiul lui A.Ș. și

L., la:

- 4 luni închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen.rap.la art. 289 C.

pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art.

76 lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice dată faptei, conf.art. 334

C.pr.pen., din complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 26

C. pen. rap.la art. 289 C. pen.

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen. după

schimbarea încadrării juridice, conf. art. 334 C. proc. pen., din prev. art. 290

C. pen.

- 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea

de înșelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplic.art. 74 lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit. e) C. pen. după

schimbarea încadrării juridice a faptei, conf.art. 334 C. proc. pen., din

complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 26 C.

pen., 20 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis

inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de

încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat

executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii.

I s-a atras atenția inc. asupra prev.art. 83 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.A.C., fiul lui G. și M.,

la:

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de fals

intelectual prev.de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C.

pen. și a art. 74 lit. a), c) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen. după

schimbarea încadrării juridice a faptei, conf.art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu

aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 lit.

a), c) C. pen. și a art. 76 lit. e) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la tentativă

la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. 20 C. pen. rap. la art.

215 alin. (1), (2) C. pen.cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit.

e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de

încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83

C. pen.

A fost condamnat inculpatul Z.A.G.V., fiul lui l. și

F., la:

- 4 luni închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 26 C. pen. cu aplic. art. 289 C.

pen., a art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit.

e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice, conf. art. 334 C. proc. pen.,

din art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 74 lit.

a), c) C. pen. și a art. 76 lit. e) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la tentativă

la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. 20 C. pen. și art. 215 alin.

(1), (2) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit. e) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis

inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de

încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă

executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării cond. a executării

pedepsei închisorii.

I s-a atras atenția inc. asupra prev.art. 83 C. pen.

S-a dispus anularea următoarelor acte false:

procesul-verbal din 18 noiembrie 2006 întocmit de Poliția Seini, autorizațiile

din aceeași dată eliberate de același organ de poliție, declarațiile pe propria

răspundere date de inc. L.M.A. și Z.A.G.V. la aceeași dată la Poliția Seini,

declarația dată la 23 noiembrie 2006 de inc. L.M.A. și Z.A.G.V. la SC A.T.A. SA

- Sucursala Baia Mare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inc. A.A.C.

la plata către stat a sumei de 630 lei - chelt. judiciare și pe inculpații L.M.A.

și Z.A.G.V. a sumei de câte 530 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut

că în cursul lunii octombrie 2006 inculpatul L.M.A. în timp ce conducea pe

teritoriul Ungariei autoturismul marca V.P., a avut un accident rutier.

Întrucât nu avea asigurarea necesară pentru a acoperi

contravaloarea reparațiilor la acesta și aflând de la numitul F. faptul că ar

putea obține repararea autoturismului prin mijloace nelegale cu ajutorul

inculpatului A.A.C. (agent de poliție la Poliția Seini), a luat legătura cu

acesta care a acceptat să îi ofere sprijin în acest sens. în acest context,

acest din urmă inculpat la rândul său a luat legătura cu inculpatul Z.A.G.V. (agent

la Poliția comunitară Seini) care a acceptat să se folosească de asigurarea

autoturismului tatălui sau și să susțină că a fost implicat în accidentul

rutier avut de inculpatul L.M.A.

În aceste condiții inculpatul L.M.A. a dat la sediul

Poliției Seini declarația olografă pe propria răspundere de la fila 20 dos.

u.p. în care s-a consemnat faptul că la data de 18 noiembrie 2006 a fost

accidentat de autoturismul. în aceeași zi inculpatul A.A.C. a completat

procesul-verbal de contravenție din 18 noiembrie 2006 (în care a consemnat

starea de fapt reținută în declarația olografă menționată și culpa inculpatului

Z.A.G.V.) și l-a semnat potrivit declarației sale de recunoaștere dată în fața

instanței și în locul inculpatului Z.A.G.V. la rubrica „Am luat la cunoștință

contravenient". De asemenea, a completat și autorizația de reparații din

18 noiembrie 2006 (f. 22 dos.u.p.). Acesta nu a recunoscut faptul că a

completat această autorizație, arătând că a semnat și ștampilat-o anterior în

alb, aceasta fiind practica la organul de poliție la care este angajat întrucât

nu are acces la ștampilă în mod permanent. Această apărare nu poate fi însă

primită, nefiind probată. Mai mult, inculpatul L.M.A. a arătat în fața

instanței faptul că inculpatul A.A.C. a întocmit dovada de reparații.

În actul de trimitere în judecată s-a reținut faptul

că inculpatul Z.A.G.V. a semnat anexa la procesul-verbal însă acesta a

contestat acest fapt, arătând că a semnat doar declarația tip de la societatea

de asigurări -apărare care s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7 în care

s-a consemnat conținutul unui mesaj trimis de inculpatul A.A.C. inculpatului Z.A.G.V.

prin care cel dintâi inculpat i-a solicitat celui de-al doilea inculpat să

precizeze faptul că îi aparține semnătura de pe procesul-verbal.

Pentru a obține despăgubiri de la partea vătămată SC A.T.

SA - Sucursala Baia Mare inculpatul L.M.A. a semnat formularul tipizat de

cerere de despăgubiri (f. 91 dos. de daune) și declarația tip de la societatea

de asigurări pe care a semnat-o și inculpatul Z.A.G.V. (f. 62 dosar daune).

Întrucât ulterior au apărut suspiciuni cu privire la

acest accident rutier, s-au efectuat verificări, apoi inculpatul Z.A.G.V. neputând

dovedi locul unde și-a reparat autoturismul a recunoscut faptul ca nu a avut

nici un accident, iar inculpatul L.M.A. a recunoscut că accidentul a avut loc în

Ungaria după ce, în prealabil, i s-au adus dovezi în sensul că acesta nu s-a

produs în orașul Seini.

În aceste condiții inculpatului L.M.A. nu i s-au mai

dat despăgubirile pretinse care urmau a fi acordate la nivelul sumei de

23.681,29 RON - f. 90 dos. de daune.

Tribunalul a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice dată faptelor celor trei inculpați în sensul reținerii și a

alin. (3) al art. 215 C. pen. întrucât chiar dacă inculpatul Z.A.G.V. a avut

contract de asigurare cu partea vătămată, raporturile contractuale nu s-au

stabilit între autorul tentativei la infracțiunea de înșelăciune care urma să

beneficieze de despăgubiri, ci între complice și partea vătămată. Nu este

posibil ca fapta autorului să primească o anumită încadrare juridică (desigur

cu excepția formei de participatie), iar complicele să primească o altă

încadrare juridică. S-a avut în vedere încadrarea juridică ce se putea da

faptei autorului, complicele urmând a primi aceeași încadrare (cu reținerea

altei forme de participatie).

Inculpatul A.A.C. a întocmit în fals declarația pe

proprie răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos. u.p. astfel că

acesta a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.

de art. 290 C. pen. în calitate de autor și nu de complice, neputându-se reține

art. 26 C. pen.

S-a respins și cererea de a se înlătura față de

inculpatul A.A.C. a prev. art. 41 alin. (2) C. pen. în raport de infracțiunea

de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. întrucât acest

inculpat a întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenție, cât și

autorizația de reparații. Chiar dacă acestea s-au întocmit în aceeași zi, nu

s-a probat faptul că s-au redactat în momente imediat apropiate, dar ele au

fost făcute în baza aceleiași rezoluții infracționale.

În raport de această stare de fapt, tribunalul a

apreciat că faptele inculpatului L.M.A. constituie complicitate la infracțiunea

de fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (s-a procedat la schimbarea încadrării juridice date

acestei fapte din complicitatea la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., întrucât acesta era complice la

infracțiunea de fals intelectual comis în formă continuată de inculpatul A.A.C.,

acesta a întocmit în fals atât procesul verbal de contravenție, cât și

autorizația de reparații; chiar dacă s-au întocmit în acceiași zi, nu a fost

probat faptul că acestea s-au întocmit în momente imediat apropiate, dar ele au

fost realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale. De asemenea, faptele

inculpatului L.M.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals

în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată acestei fapte din infr.

prev. de art. 290 C. pen.) întrucât acest inculpat a întocmit în fals în baza

aceleiași rezoluții infracționale și la date diferite atât declarația olografă

dată la poliție la data de 18 noiembrie 2006, cât și cererea tip de despăgubiri

din 6 decembrie 2006 și declarația tip dată la societatea de asigurări la 23

noiembrie 2006 (f. 20 dos. u.p. și f. 91 și f. 62 dos. de daune). Faptele

acestui inculpat constituie și tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (s-a schimbat

încadrarea juridică dată acestei fapte din complicitate la tentativă la

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 20 C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât este autor al tentativei la

această infracțiune, el fiind cel care a luat legătura cu inculpatul A.A.C. pentru

a obține despăgubiri prin folosirea mijloacelor nelegale descrise mai sus,

ceilalți inculpați fiind astfel prin ajutorul acordat în acest sens doar

complici.

Raportat la scopul urmărit (obținerea unor

despăgubiri cu o valoare ridicată) fapta acestui inculpat s-a considerat că nu

este în mod vădit lipsită de importanță astfel că nu nu s-a putut reține

incidența dispozițiilor art. 18

1

C. pen.

Nu s-a putut dispune achitarea acestuia pentru

complicitate la infracțiunea de fals intelectual astfel cum a solicitat

întrucât s-a considerat că acesta este complice moral și avea reprezentarea

faptului că urmează a se întocmi în fals acte oficiale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise.

Cu privire la faptele inculpatului A.A.C. s-a

constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals

intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. proc. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (s-a înlăturat aplicarea și a alin. (2) al art. 289 C. pen. reținut în

actul de trimitere în judecată a acestuia întrucât acesta se referă la

tentativă, iar faptele sale s-au comis în formă consumată). Acesta a comis și

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen. (a întocmit declarația pe propria răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de

la f. 21 dos.u.p. - fapt care s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7

dos.u.p. în care se consemnează conținutul mesajului trimis de acest inculpat

inculpatului Z.A.G.V. în care i-a solicitat să declare în sensul că îi aparține

scrisul). De asemenea, faptele acestuia constituie și complicitate la

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen., art. 20 C. pen. rap la art.

215 alin. (1), (2) C. pen.

Raportat la calitatea de polițist a acestuia și la

scopul urmărit (obținerea unor despăgubiri cu o valoare ridicată), faptele

acestuia nu sunt vădit lipsite de importanță, nefiind incidente astfel prev. art.

18

1

C. pen.

Nu s-a putut reține nici existența unei desistări în

sensul art. 22 C. pen. întrucât executarea rezoluției infracționale nu s-a

întrerupt de bună-voie în condițiile în care efectuându-se verificări de către

partea vătămată, inculpatul Z.A.G.V. s-a aflat în imposibilitatea de a mai da

explicații plauzibile.

Infracțiunea de fals intelectual s-a comis în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și profitând de meseria de polițist

pe care a avut-o în vedere la acea dată. Apărarea formulată de inculpat în

sensul că în cauză ar subzista infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de rat. 246 C. pen. sau de abuz în serviciu

contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. nu poate fi primită

întrucât aceste infracțiuni au un caracter subsidiar în sensul că abuzul comis

de un funcționar constituie aceste infracțiuni doar dacă nu sunt incriminate

special printr-o altă normă legală. Or, în speță, fapta de a falsifica un

înscris oficial în condițiile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. este

incriminată în mod distinct și constituie infracțiunea de fals intelectual.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

acestuia, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor

comise (dat de modalitatea de săvârșire a lor și de prejudiciul ce se putea

produce) și al acestuia (la infracțiunea de fals intelectual s-a avut în vedere

spre deosebire de ceilalți inculpați că a comis fapta deși avea calitatea de

polițist, folosindu-se chiar de această calitate astfel că pedeapsa aplicată a

fost într-un cuantum mai ridicat față de pedepsele aplicate celorlalți

inculpați, s-a constatat că nu are antecedente penale, a recunoscut faptele

comise. Aceste ultime două elemente au fost reținute ca și circumstanțe

atenuante, aplicându-se prev. art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis acestuia

drepturile prev. de art. 64lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru

aceleași motive pentru care i s-au interzis inculpatului L.M.A., pentru

considerentele pentru care acestuia i s-au aplicat și prev. art. 64 lit. a)

teza l-a C. pen. și lit. c) C. pen. nu i se vor aplica aceste texte legale nici

acestui inculpat.

Pentru motivele pentru care s-au aplicat față de

inculpatul L.M.A. prev. art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus și față de inculpatul

A.A.C. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat

executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei principale.

Tribunalul a dispus anularea actelor întocmite în

fals, potrivit dispozitivului acestei sentințe.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul A.A.C. a

fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 630 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli de u.p.,

iar inculpații L.M.A. și Z.A.G.V. au fost obligați la plata către stat a

sumelor de câte 530 lei cu același titlu din care suma de câte 400 lei

reprezintă cheltuieli de u.p.

Împotriva acestei hotărâri au formulat, în termen

legal, apel, inculpații A.A.C. și Z.A.G.V., criticând hotărârea atacată ca

nefiind legală și temeinică.

În motivarea apelului său, inculpatul A. a arătat că,

în cauză se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 26 C.

pen. în raport cu infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. și înlăturarea art. 41

alin. (2) C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) și (2)

C. pen., după care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a)

și respectiv lit. d) C. proc. pen. iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. Inculpatul a mai învederat faptul că, nu a comis infracțiunea de

înșelăciune, aceasta fiind o infracțiune de rezultat, nu s-a creat prejudiciu,

iar tentativa la această infracțiune nu există deoarece a intervenit

desistarea.

Apoi, inculpatul a considerat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) și (2) C. pen.

deoarece nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, această activitate

a sa fiind în afara programului de lucru.

În motivarea apelului său, inculpatul Z.A.G. a

învederat instanței de control judiciar că, raportat la împrejurările concrete

de comitere a faptei, la persoana acestuia, se impune reținerea în cauză a

dispozițiilor art. 18

1

C. pen., fapta comisă aducând o atingere

minimă valorilor protejate de lege.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei, raportat la faptul că a recunoscut comiterea faptei, chiar de la

început iar scopul pentru care a acționat a fost acela de a ajuta un prieten.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de

apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor

legale în materie, curtea a reținut următoarele:

În urma administrări unui probatoriu complex și a

analizării atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare

de fapt corectă, conforma cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, starea de

fapt fiind următoarea: în cursul lunii octombrie 2006 inculpatul L.M.A. în timp

ce conducea pe teritoriul Ungariei autoturismul marca V.P. a avut un accident

rutier.

Întrucât nu avea asigurarea necesară pentru a acoperi

contravaloarea reparațiilor la acesta și aflând de la numitul F. faptul că ar

putea obține repararea autoturismului prin mijloace nelegale cu ajutorul

inculpatului A.A.C. (agent de poliție la Poliția Seini), a luat legătura cu

acesta care a acceptat să îi ofere sprijin în acest sens. în acest context,

acest din urmă inculpat la rândul său a luat legătura cu inculpatul Z.A.G.V. (agent

la Poliția comunitară Seini) care a acceptat să se folosească de asigurarea

autoturismului tatălui său și să susțină că a fost implicat în accidentul

rutier avut de inculpatul L.M.A. În aceste condiții inculpatul L.M.A. a dat la

sediul Poliției Seini declarația olografă pe propria răspundere de la fila 20

dos. u.p. în care s-a consemnat faptul că la data de 18 noiembrie 2006a fost

accidentat de autoturismul. În aceeași zi inculpatul A.A.C. a completat

procesul-verbal de contravenție din 18 noiembrie 2006 (în care a consemnat

starea de fapt reținută în declarația olografa menționată și culpa inculpatului

Z.A.G.V.) și l-a semnat potrivit declarației sale de recunoaștere dată în fața

instanței și în locul inculpatului Z.A.G.V. la rubrica „Am luat la cunoștință

contravenient". De asemenea, a completat și autorizația de reparații din

18 noiembrie 2006 (f. 22 dos.u.p.). în actul de trimitere în judecată s-a

reținut faptul că inculpatul Z.A.G.V. a semnat anexa la procesul verbal însă

acesta a contestat acest fapt, arătând că a semnat doar declarația tip de la

societatea de asigurări - apărare care se coroborează cuprocesul -verbal de la

f. 7 în care s-a consemnat conținutul unui mesaj trimis de A.A.C. inculpatului

Z.A.G.V. prin care acest inculpat i-a solicitat celui de-al doilea inculpat să

precizeze faptul că-i aparține semnătura de pe procesul-verbal. Pentru obține

despăgubiri de la partea vătămată SC A.T. Sucursala Baia Mare inculpatul L.M.A.

a semnat o cerere de despăgubiri (f. 91 dos. de daune) și declarația tip pentru

asigurări pe care a semnat-o și inculpatul Z.A.G.V.

Întrucât

ulterior au apărut suspiciuni cu privire la acest accident rutier, s-au

efectuat verificări, apoi inculpatul Z.A.G.V. neputând dovedi locul unde și-a

reparat autoturismul a recunoscut faptul că nu a avut nici un accident, iar

inculpatul L.M.A. a recunoscut că accidentul a avut loc în Ungaria după ce, în

prealabil, i s-au adus dovezi în sensul că acesta nu s-a produs în orașul

Seini.

În aceste condiții inculpatului L.M.A. nu i s-au mai

dat despăgubirile pretinse care urmau a fi acordate la nivelul sumei de

23.681,29 RON - f. 90 dos. de daune.

Solicitările inculpatului A. de schimbare a

încadrărilor juridice în sensul nereținerii formei continuate la infracțiunea

prev. de art. 289 C. pen. Și nereținerea complicității la infracțiunea de

tentativă de înșelăciune, întrucât a intervenit desistarea, nu au putut fi

primite, întrucât încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de fond

este corectă.

În cauză s-a dovedit vinovăția inculpatului în

comiterea a două acte materiale a infracțiunii de fals intelectual, întrucât

acesta a întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenție cât și

autorizația de reparații, fiind întrunite cerințele art. 41 alin. (2) C. pen.,

actele fiind redactate în baza aceleași rezoluții infracționale, la intervale

scurte de timp și de către aceeași persoană.

În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de

înșelăciune, curtea a constatat că, în cauză nu a intervenit desistarea așa cum

pretind inculpații, inculpatul Z. și inculpatul L., recunoscând faptele doar în

momentul în care și-au dat seama că nu pot proba existența accidentului.

De altfel, inculpatul A. în motivele sale de apel a

recunoscut că, după întocmirea actelor arătate mai sus, rolul său a încetat,

acest aspect neechivalând însă unei desistări voluntare, ci a faptului că, în

continuare urmau să acționeze ceilalți doi inculpați.

Raportat la starea de fapt expusă mai sus, la

persoana inculpatului A. care era polițist la data comiterii faptei, curtea a

apreciat că nu se impune reținerea art. 18

1

C. pen.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță a făcut

o corectă individualizare a pedepselor ce îi vor fi aplicate acestui inculpat,

dând dovadă de suficientă clemență atât în stabilirea cuantumului pedepsei cât

și a modalității de executare a acesteia.

În ceea ce privește însă apelul inculpatului Z.,

curtea a apreciat, raportat la fapta comisă de acesta, la contribuția sa

efectivă, precum și la faptul că inculpatul a recunoscut încă de la început că

nu a avut loc un accident și că a acționat în modul prezentat mai sus deoarece

a fost rugat de către inculpatul A., că în cazul acestui inculpat scopul

pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus.

Pentru întărirea ideii de mai sus, s-a invocat și

principiu echității, instanța fiind obligată la stabilirea cuantumului pedepsei

să țină seama de contribuția efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptei.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

a admis apelul declarat de către inculpatul Z.A.G.V., a desființat hotărârea

atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat, a

redus pedepsele stabilite inculpatului apelant Z.A.G.V. pentru infracțiunea de

complicitate la fals intelectual de la 4 luni la 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 2 luni la 1 lună

închisoare și pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune

de la 2 ani la 1 an închisoare, acestea fiind în măsură să contribuie la

sancționarea și reeducarea inculpatului. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. proc. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul Z.A.G.V.

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. A menținut

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare,

termenul de încercare fiind de 3 ani, conform art. 82 C. pen. A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței atacate. In baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A.A.C.,

împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit sumele de

câte 75 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților,

av. C.C. pentru inculpat A.A.C. și av. P.R.M. pentru inculpat Z.A.G.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat

pe inculpatul A.A.C. să plătească suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte

cheltuieli ocazionate de soluționarea recursului au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței și a deciziei, în termen legal a

declarat recurs inculpatul A.A.C.

Recursul a fost motivat în scris, iar în susținerea

orală a acestuia, de către apărătorul ales, au fost invocate cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 10, C. proc. pen. În motivele depuse în

scris nu s-au indicat și alte cazuri de casare, însă criticile recurentului

s-ar putea încadra cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și

18, C. proc. pen. S-a solicitat admiterea recursului (art. 385

15

alin. (2) C. proc. pen.); casarea hotărârilor recurate (atât hotărârea primei

instanțe cât și hotărârea instanței de apel) și trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe - Tribunalului Maramureș în sensul art. 385

15

alin. (2) lit. c) paragr. 1, 2 si 3 în vederea administrării de noi probe, în

subsidiar, în măsura în care nu s-ar dispune casarea cu trimitere, admiterea

recursului și rejudecand cauza să se dispună: schimbarea încadrării juridice în

sensul reținerii art. 26 C. pen. în raport cu infracțiunea prevăzuta de art. 290

C. pen.; înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. în raport de infracțiunea

prevăzuta de art. 289 alin. (1) C. pen.; achitarea inculpatului în baza art. 10

lit. a) si d) C. proc. pen. iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.; înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. b) și c)

C. pen. Apărătorul ales al recurentului inculpat a mai menționat că nu s-au

administrat toate probele pentru a se stabili în mod corect starea de fapt

astfel încât au fost omise aspecte esențiale pentru inculpat de natura să-i

garanteze dreptul la un proces echitabil și să influențeze soluția procesului. A

fost neglijat complet un aspect esențial, respectiv lipsa prejudiciului, art. 215

alin. (1) C. pen. impune existenta cumulativa a doua elemente: "inducerea

in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasa a unei fapte adevăratejn scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul un folos material injust", "și daca s-a pricinuit o

paguba". În speța de fată neexistând prejudiciu, lipsind condiția necesara

și obligatorie pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune. Nu a existat preocupare pentru a se stabili daca faptele

inculpatului A. au fost exercitate în virtutea atribuțiilor de serviciu sau în

afara lor.Inculpatul A. a avut parte de un tratament discriminatoriu în raport

cu coinculpatul Z.A., căruia i s-a admis apelul și i s-a diminuat cuantumul

pedepsei aplicate, deși contextul era identic.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.A.C. împotriva

sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, în raport de

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte,

apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a materialului probator,

rezultă că primele instanțe au reținut în mod corect starea de fapt ce a fost

expusă detaliat în prezenta decizie, încadrarea juridică și vinovăția

inculpatului A.A.C., cu privire la infracțiunile pentru care a fost judecat și

condamnat.

Astfel, fapta inculpatului A.A.C., constând în aceea

că a întocmit în fals declarația pe proprie răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V.

de la f. 21 dos. u.p. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. în calitate

de autor și nu de complice, nefiind incidente dispozițiile art. 26 C. pen.

Cu privire la înlăturarea prev. art. 41 alin. (2) C.

pen. în raport de infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1),

(2) C. pen. nici această critică nu poate fi primită, întrucât acest inculpat a

întocmit în fals atât procesul-verbal de contravenție, cât și autorizația de

reparații. Chiar dacă acestea s-au întocmit în aceeași zi, nu s-a probat faptul

că s-au redactat în momente imediat apropiate, dar ele au fost efectuate în

baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că Înalta Curte, a constatat că

sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la cererea de

casare cu trimitere în vederea administrării probatoriilor, Înalta Curte,

constată că în cauză probatoriul a fost corect administrat, vinovăția

inculpatului A.A.C., fiind pe deplin dovedită, acesta a întocmit declarația pe

propria răspundere pentru inculpatul Z.A.G.V. de la f. 21 dos.u.p. - fapt care

s-a coroborat cu procesul-verbal de la f. 7 dos.u.p. în care s-a consemnat

conținutul mesajului trimis de acest inculpat inculpatului Z.A.G.V. în care i-a

solicitat să declare în sensul că îi aparține scrisul). De asemenea, faptele

acestuia constituie și complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.

26 C. pen., 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. astfel că nici

critica vizând lipsa prejudiciului cu privire la această infracțiune nu poate

fi primită, lipsa prejudiciului fiind determinată de faptul că această

infracțiune nu a fost consumată, ci a rămas în forma tentativei, astfel că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la

înșelăciune sub forma tentativei prev. de art. 26 C. pen., 20 C. pen. rap la art.

215 alin. (1), (2) C. pen.

Raportat la calitatea de polițist a inculpatului A.A.C.

și la scopul urmărit (obținerea unor despăgubiri cu o valoare ridicată),

faptele acestuia nu sunt vădit lipsite de importanță, astfel cu prevăd expres

dispozițiile art. 18

1

C. pen., astfel că, Înalta Curte, constată că

în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen. De altfel,

cuantumul mai ridicat al pedepsei aplicate acestui inculpat, s-a datorat tocmai

calității avute, respectiv cea de polițist, calitate de care s-a folosit în

săvârșirea infracțiunilor.

Chiar dacă inculpatul A. în motivele de apel a

recunoscut că, după întocmirea fals atât a procesului-verbal de contravenție,

cât și a autorizației de reparații, rolul său încetând, acest aspect

neechivalând însă unei desistări voluntare, ci a faptului că, în continuare urmau

să acționeze ceilalți doi inculpați, astfel că nici această apărare nu poate fi

primită.

Nefondată, a fost considerată și critica, vizând

nepronunțarea instanței de apel cu privire la toate motivele invocate, întrucât

din conținutul deciziei a rezultat că au fost analizate toate criticile

formulate de către inculpat.

În raport de aceste considerente Înalta Curte,

constată că hotărârile recurate sunt temeinice și legale, că nu există nici un

motiv de casare a acestora, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului A.A.C., ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.A.C., împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 11 mai 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie

2010.