ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3041/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 262/F din 1 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.N.D. a fost achitat sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatul a fost achitat sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26, rap.

la art. 288 alin. (1) C. pen. A fost condamnat inculpatul M.N.D. la: - 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânere definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. - 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, teza a II-a cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauza în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după rămânere definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2009 la zi. În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 41.127,06 RON către partea civilă B.R.D. - G.S.G. SA, respectiv la plata sumei de 151.510,75 RON către partea civilă B.I. L.M.T.D. cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile B.R.D. - G.S.G. SA și B.I. L.M.T.D. având ca obiect recuperarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 353 alin. (1), art. 163 C. proc. pen. a respins ca fiind fără obiect cererea de înființarea a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, formulată de părțile civile. În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desființate cele două formulare de "Retragere numerar/Cash Withdrowal" emise de B.R.D. - G.S.G. SA pe numele M.V. datate 28 noiembrie 2006, și formularul "Declarația privind identitatea beneficiarului real" completat pe numele M.V. și datat 28 noiembrie 2006. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La 28 noiembrie 2006, inculpatul M.N.D., folosind cartea de identitate, falsificată, pe numele M.V.

și având aplicată fotografia sa, s-a prezentat la B.R.D. - Sucursala Constanța sub această identitate, și în două rânduri a solicitat și ridicat fără drept suma de 10.000 RON și, respectiv, 180.000 RON. Pentru a efectua aceste retrageri, inculpatul a completat două documente „Retragere numerar/Cash withdrawal" și declarația privind identitatea beneficiarului real pe care le-a prezentat funcționarilor băncii.

Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de instanță prin coroborarea declarației martorei I.L.A., care l-a și recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a solicitat retragerile de bani cu declarației martorei C.T., care și-a adus aminte că persoana văzută la bancă în apropierea sa era îmbrăcată într-o haină maro, iar în cursul urmăririi penale, după vizionarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale băncii, a precizat că persoana pe care a văzut-o în banca este aceeași cu cea de pe imaginile înregistrate, fiind inculpatul M., cel recunoscut și după prezentarea planșelor foto. Prezența inculpatului M.N.D. în bancă în aceeași zi cu retragerea sumelor de bani din contul numitului M.V.

este susținută și de copia cărții de identitate a titularului de cont, ce purta fotografia inculpatului și care a fost verificată de către funcționarele băncii care au constatat identitatea dintre persoana reprezentată în fotografia aplicată pe cartea de identitate și cea care se prezentase în fața lor. Declarațiile martorelor se coroborează și cu înscrisurile folosite la retragerile de bani, respectiv cele două formulare „Retragere Numerar/Cash Withdrawal" și „Declarația privind identitatea beneficiarului real", care au fost completate de către inculpat, după cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică și din expertiza grafoscopică. Aceste probe științifice au confirmat faptul că înscrisurile folosite la retragerile de bani din contul numitului M.V.

și reținute de funcționarii bancari și predate organelor de poliție au fost scrise, în cea mai mare parte, de către inculpatul M. Cu privire la imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale băncii instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnico-științifice având ca obiect a se stabili dacă persoana ce apare în aceste înregistrări este inculpatul M.N.D. Concluziile acestui raport de expertiză au fost în sensul că nu se poate stabili dacă persoana care apare în fișierele tip înregistrate video reprezintă aceeași persoană ilustrată în imaginile model de comparație (fotografii puse la dispoziție de inculpatul M.).

Prin urmare, nu s-a putut stabili cu certitudine printr-un mijloc de probă cu valoarea științifică dacă inculpatul este cel reprezentat pe imaginile înregistrate ca urmare, însă, a calității scăzute a fișierelor video pentru considerentele menționate în raportul de expertiză: direcția de preluare a imaginilor de camerele sistemului de supraveghere nu este perpendiculară pe suprafața feței persoanei, fiind preluate din diverse unghiuri, diferite de cele din modele de comparație, imaginile model de comparație au fost preluate fronto-lateral, iar direcția de preluare a imaginilor nu este identică cu cele preluate de camerele de supraveghere video, fișierele video prezintă zone subexpuse și supraexpuse care nu permit stabilirea și examinarea elementelor caracteristice generale și individuale ale persoanei cu evidențierea elementelor morfologice ale feței care să poată permite compararea cu probele de comparație.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, precizând în cursul urmăririi penale că nu își aduce aminte activitățile desfășurate în data de 28 noiembrie 2006, iar în cursul judecății, fie că a fost plecat în Turcia (prin intermediul apărătorului ales), fie în Germania (cum a precizat inculpatul în declarația dată la terminarea cercetării judecătorești) și în plus a depus la dosar dovada rezervării unui bilet de avion București-Veneția dus-întors, cu plecare la data de 18 noiembrie 2006 și întoarcere la data de 28 noiembrie 2006, ora 11.40. În ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen., constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul M. împreună cu numiții M.D.Ș., B.T., I.V.

și alte persoane rămase neidentificate, prin falsificarea de documente de identitate, acte bancare și prezentarea sub identități false la funcționarii B.R.D., a solicitat și retras din contul lui M.V. suma de 1.394.400 RON, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut nicio probă din care să rezulte participarea inculpatului M. la săvârșirea acesteia fapte, prin retragerile de numerar din datele de 22 noiembrie 2006 - Agenția Năvodari și Agenția Constanța și din 28 noiembrie 2006, Agenția Ploiești. Cu privire la complicitatea la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul a pus la dispoziția A.N.

fotografia sa tip carte de identitate pe baza căreia s-a întocmit în fals cartea de identitate cu datele de identificare ale numitului M.V., dar cu fotografia inculpatului, document de identitate folosit la săvârșirea infracțiunilor, instanța constată că acuzarea nu a făcut dovada că inculpatul M. este cel care a pus la dispoziția falsificatorului poza sa. S-a reținut în drept că fapta inculpatului M.N.D., care în data de 28 noiembrie 2006 a indus în eroare funcționarii B.R.D. - G.S.G. - Agenția Constanța cu privire la identitatea sa folosind o carte de identitate falsă și a retras suma de 10.000 RON, respectiv de 180.000 RON din contul numitului M.V., în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și producând părții vătămate daune materiale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ.: fapta ilicita - fapta de înșelăciune din 28 noiembrie 2009, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de părțile vătămate ca urmare a încălcării drepturilor subiective patrimoniale ocrotite prin legea penală - cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe. Instanța a reținut că partea civilă B.R.D. - G.S.G.

a suferit un prejudiciu material în cuantum de 2.135,33 RON (capital, dobânzi, comisioane, sumă nerecuperată) aferent retragerii de 10.000 RON și de 38.991,73 RON (capital, dobânzi, comisioane, sumă nerecuperată) aferent retragerii de 180.000 RON, ambele fapte din 28 noiembrie 2010, după cum rezultă din adresele părții civile în care s-a detaliat modalitatea de calcul defalcat pentru fiecare retragere de numerar din contul numitului M.V. Prejudiciul s-a localizat în patrimoniul unității bancare în condițiile în care aceasta a acoperit prejudiciul suferit de titularul de cont. Cât privește partea civilă B.I. L.M.T.D.,s-a constatat că aceasta este îndreptățită la recuperarea sumei de bani plătite asiguratului parte civilă B.R.D.

- G.S.G. în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de procedura pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în adresa B.R.D. în care s-a precizat modalitatea de imputație a plății și din care rezultă că suma recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă retragerii de 10.000 RON și de 143.507,25 RON, aferentă celei de 180.000 RON, ambele din 28 noiembrie 2006. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul M.N.D.

și partea civilă B.I. L.M.T.D. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., neaplicării pedepselor complementare prev. de art. 65 C. pen. și al omisiunii anulării cărții de identitate false, (cu fotografia inculpatului M.N.D.). Inculpatul M.N.D., prin apărător ales, a criticat, la rândul lui, sentința, sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

arătând că nu s-a dovedit, în mod cert, că inculpatul a fost autorul faptelor, susținând că, la data comiterii, nu era în țară, că lipsa cărții de identitate folosită la comiterea infracțiunii este de natură să ridice dubii, susținând că orice angajat al băncii ar fi putut intra în posesia fotografiei de pe cartea de identitate a inculpatului, care avea cont deschis la B.R.D. Constanța, și produce un fals suprapuneri repetate sau să pună la dispoziție altei persoane această fotografie. Apelanta partea civilă B.I. L.M.T.D. nu a formulat motive în declarația de apel și nici ulterior, pe parcursul judecării apelului.

Prin Decizia penală nr. 99 din 31 martie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul formulat de inculpat M.N.D., a desființat, în parte, sentința și, în fond, rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 334, C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale din infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (1), alin. (2) și alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. și art. 37, lit. b), C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (1) și alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen.

și art. 37, lit. b), C. pen. În temeiul art. 215, alin. (1) și alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. și art. 37, lit. b), C. pen.,a condamnat pe inculpatul M.N.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, împotriva părții vătămate B.R.D. - G.S.G. SA. În temeiul art. 33, lit. a), raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen.,a contopit pedepsele de 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, și anume pedeapsa de 6 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de partea civilă B.I.

L.M.T.D împotriva aceleiași sentințe penale. A fost menținută starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat M.N.D. și a fost dedusă e reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 11 .03..2009 la zi. În temeiul art. 192, alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare pentru judecarea apelurilor declarate de Ministerul Public și de apelantul-intimat-inculpat M.N.D. au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 150 RON, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat, să fie suportată din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a fost obligată partea civilă B.I. L.M.T.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli de procedură statului.

Pentru a hotărî astfel; Curtea a constat legal stabilită vinovăția inculpatului M.N.D., probele administrate în cauză fiind concludente, credibile și corespunzătoare adevărului, dovedind în mod cert, contrar susținerilor apărării, că inculpatul M.N.D., la data de 28 noiembrie 2006, folosind în mod fraudulos identitatea lui M.V. prin prezentarea unei cărți de identitate false, având aplicată fotografia sa, a retras din contul deținut de titular.de la B.R.D. - G.S.G. SA - Sucursala Constanța, în două rânduri, sumele de 10.000 RON și 180.000 RON. Curtea a constatat astfel, că, în mod nelegal, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat cu privire la înlăturarea aplicării alin. (3) de sub art. 215 C. pen.

S-a motivat că pentru aplicarea art. 215 alin. (3) C. pen. care incriminează infracțiunea de înșelăciune în convenții, se cere ca, fie la încheierea convenției, fie la momentul executării, inculpatul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințarea de mijloace frauduloase și numai în acest fel să fi determinat partea potrivnică să încheie sau să execute convenția.

Prin urmare, inducerea sau menținerea în eroare, în sensul art. 215 alin. (3) C. pen., trebuie să aibă ca situație premisă existența unui contract, a unei convenții civile, în înțelesul consacrat de legea civilă, în cadrul căruia, cel care induce sau menține în eroare este cel care încheie contractul cu vinovăția penală sub forma intenției directe în obținerea unui folos injust iar cealaltă parte, contractantă, fără această eroare, nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condițiile stipulate; s-a reținut că argumentele instanței de fond sunt în afara condițiilor expres consacrate prin încriminarea înșelăciunii în convenții, variantă agravantă a infracțiunii cadru, prev. în alin. (3) a art. 215 C. pen.

Curtea a reținut ca fiind legale și temeinice celelalte dispoziții privind stabilirea vinovăției inculpatului și cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că, la 28 noiembrie 2006, a completat „cererile de retragere de numerar" pentru sumele de 10.000 RON și 180.000 RON și „declarația privind identitatea beneficiarului real" în numele Iui M.V. și uz de fals constând în aceea că, la aceeași dată, inculpatul a folosit cartea de identitate cu datele de identificare ale titularului real al contului, M.V. dar cu fotografia sa, în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv, retragerea de numerar. Asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea a arătat că instanța de fond a reținut și apreciat, legal și temeinic, că probele ce au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen., verificate în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, nu pot fundamenta o soluție de condamnare a inculpatului vinovăția acestuia nefiind, în mod cert, dovedită,dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Curtea apreciază că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu se impune cu necesitate în cauză, apreciind că pedeapsa principală finală aplicată, este suficient de fermă astfel încât nu se justifică, un plus de gravitate acesteia, după executarea sau considerarea ei ca executată, prin interzicerea unora din drepturi, pe o perioadă limitată de timp Cu privire la critica privind omisiunea anulării cărții de identitate false, cu fotografia inculpatului M.N.D., Curtea a constat că, în fapt, această carte de identitate nu a fost identificată și reținută în materialitatea ei, existând la dosar doar o fotocopie, astfel că măsura anulării, în lipsa înscrisului falsificat, nu se poate dispune.

Asupra apelului declarat de partea civilă, Curtea a constatat că este vădit nefondat, întrucât, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că partea civilă B.I. L.M.T.D., este îndreptățită la recuperarea sumei de bani plătite asiguratului parte civilă B.R.D. - G.S.G. în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în adresa B.R.D. în care s-a precizat modalitatea de imputație a plății și din care rezultă că suma recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă retragerii de 10.000 RON și de 143.507,25 RON, aferentă sumei de 180.000 RON, ambele din 28 noiembrie 2006, prejudiciu cert, rămas neacoperit și rezultat din faptele pentru care inculpatul a fost tras la răspundere penală.

Cum, în cauză,nu s-a reținut vinovăția inculpatului M.N.D. cu privire la celelalte infracțiuni care justificau pretențiile la despăgubire ale apelantului parte civilă, acesta nu putea fi obligat la plată integral, lipsind condițiile răspunderii civile delictuale (inexistența faptei imputabile cauzatoare de prejudiciu). Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs, inculpatul M.N.D., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru readministrarea probatoriului. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale.

Cererea inculpatului prin care a solicitat, în principal.achitarea iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare nu poate fi primită. Înalta Curte constată că instanța de apel, în mod corect a stabilit că fapta inculpatului de a efectua, în baza aceleiași rezoluții, două retrageri frauduloase de numerar din contul titularului real, la data de 28 noiembrie 2006, folosind în mod fraudulos identitatea lui M.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Curtea are în vedere declarația martorei I.L.A., operator ghișeu universal în cadrul Sucursalei Constanța, martoră care a verificat identitatea inculpatului M.N.D.

care s-a prezentat cu solicitarea de retragere numerar; declarația martorei este confirmată de concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 17 februarie 2009 și expertiza grafoscopică din 29 aprilie 2009 cele două formulare folosite la retragerea banilor din contul lui M.V., la 28 noiembrie 2006 „Retragere numerar/Cash Withdrawal" și declarația privind identitatea beneficiarului real", documente reținute de funcționarii băncii și predate organului de cercetare, au fost scrise de inculpatul M.N.D.

cu excepția mențiunilor ce au înscrisă suma și a mențiunii privind seria și numărul cărții de identitate, neputându-se stabili dacă semnătura a fost executată sau nu de inculpat, aspect ce trebuie interpretat prin prisma posibilității contrafacerii cu ușurință a acesteia, scriptele de comparație datând din perioade diferite (1999 și 2009) și prezentând, în ansamblu, un aspect diferit, expertul luând în considerare aspectele care particularizează, în mod suficient, unicitatea de autor grafic al acestora. Atât martora martora I.L.A. cât și martora V.A.E. l-au recunoscut pe inculpatul M.N.D., conform proceselor-verbale de recunoaștere după fotografie, încheiate la datele de 22 ianuarie 2007 și 30 martie 2009, declarând că acesta este persoana care s-a prezentat sub numele de M.V., la data de 28 octombrie 2006 și a retras sumele de 20.000 și 180.000 RON din contul lui M.V.

Audiați, în mod nemijlocit, de către instanța de fond, martorii și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, astfel că nu există vreun temei pentru a aprecia că declarațiile testimoniale administrate în cauză nu sunt corespunzătoare adevărului întrucât acestea se coroborează între ele precum și cu toate celelalte fapte și împrejurări ce rezultă din celelalte probe arătate. Astfel apărarea inculpatului în sensul că nu s-a aflat în țară la data săvârșirii faptelor nu poate fi primită. Părăsirea, în mod legal a țării la data de 18 noiembrie 2006 de inculpatul M.N.D. este infirmată de adresa I.G.P.F.R. care a comunicat că ultima înregistrate cu privire la inculpatul M. (până la data de 01 ianuarie 2007, moment de la care nu s-au mai efectuat astfel de înregistrări) se referă la părăsirea României la 12 octombrie 2006, dată anterioară celei susținute de către inculpat.

În cazul în care inculpatul ar fi părăsit în mod legal teritoriul României la data de 18 noiembrie 2006, această operațiune ar fi apărut în înregistrările I.G.P.F.R., fapt infirmat de relațiile comunicate de această instituție. Faptul că ultima mențiune din înregistrările I.G.P.F.R. se referă la părăsirea teritoriului României la data de 12 octombrie 2006 nu exclude prezența inculpatului în Constanța la o dată ulterioară, 28 noiembrie 2006, existând posibilitatea ca acesta să se fi întors în țară fără ca această operațiune să fi fost înregistrată. Doar în situația în care mențiunile I.G.P.F.R. ar fi confirmat un fapt determinat, contrar celui susținut de acuzare (că inculpatul ar fi părăsit țara chiar la data de 28 noiembrie 2006), această probă ar fi putut fi folosită în apărarea inculpatului, neavând relevanță dovedirea unui fapt pozitiv determinat (părăsirea țării la o dată anterioară) care nu se află în raport de antinomie cu cel susținut de acuzare.

În raport cu cele ce precedă, nici achitarea inculpatului și nici trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond solicitate de inculpat, în recurs, nu poate intra în discuție, decizia atacată (ca și, de fapt sentința) fiind temeinică și legală. Totodată, Înalta Curte, examinând cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existența vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate. În consecință, în baza art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 11 martie 2009 la 13 septembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.