ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3041/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3041/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 262/F din 1 aprilie

2010, Tribunalul București, secția a II-a penală a dispus, în baza art. 334 C.

proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării

juridice formulată de inculpatul M.N.D.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.N.D. a fost

achitat sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatul a fost achitat sub

aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale, prev. de art. 26, rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul M.N.D. la:

- 6 ani închisoare,

pentru infracțiunea de înșelăciune, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu

aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânere definitivă a hotărârii până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

- 1 an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b)

C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen.,după rămânerea definitivă a hotărârii până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

- 1 an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.

291, teza a II-a cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta

cauza în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. după rămânere definitivă a hotărârii până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie

2009 la zi.

În baza art. 14, art.

346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 41.127,06 RON către partea civilă B.R.D. - G.S.G.

SA, respectiv la plata sumei de 151.510,75 RON către partea civilă B.I.

L.M.T.D. cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. art. 14,

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile

civile formulate de părțile civile B.R.D. - G.S.G. SA și B.I. L.M.T.D. având ca

obiect recuperarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 353

alin. (1), art. 163 C. proc. pen. a respins ca fiind fără obiect cererea de

înființarea a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului, formulată de părțile civile.

În baza art. 348 C.

proc. pen., au fost desființate cele două formulare de "Retragere

numerar/Cash Withdrowal" emise de B.R.D. - G.S.G. SA pe numele M.V. datate

28 noiembrie 2006, și formularul "Declarația privind identitatea

beneficiarului real" completat pe numele M.V. și datat 28 noiembrie 2006.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La 28 noiembrie 2006,

inculpatul M.N.D., folosind cartea de identitate, falsificată, pe numele M.V.

și având aplicată fotografia sa, s-a prezentat la B.R.D. - Sucursala Constanța

sub această identitate, și în două rânduri a solicitat și ridicat fără drept

suma de 10.000 RON și, respectiv, 180.000 RON. Pentru a efectua aceste

retrageri, inculpatul a completat două documente „Retragere numerar/Cash

withdrawal" și declarația privind identitatea beneficiarului real pe care

le-a prezentat funcționarilor băncii.

Situația de fapt

prezentată mai sus a fost reținută de instanță prin coroborarea declarației

martorei I.L.A., care l-a și recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a

solicitat retragerile de bani cu declarației martorei C.T., care și-a adus

aminte că persoana văzută la bancă în apropierea sa era îmbrăcată într-o haină

maro, iar în cursul urmăririi penale, după vizionarea imaginilor înregistrate

de camerele de supraveghere ale băncii, a precizat că persoana pe care a

văzut-o în banca este aceeași cu cea de pe imaginile înregistrate, fiind

inculpatul M., cel recunoscut și după prezentarea planșelor foto. Prezența

inculpatului M.N.D. în bancă în aceeași zi cu retragerea sumelor de bani din

contul numitului M.V. este susținută și de copia cărții de identitate a

titularului de cont, ce purta fotografia inculpatului și care a fost verificată

de către funcționarele băncii care au constatat identitatea dintre persoana

reprezentată în fotografia aplicată pe cartea de identitate și cea care se

prezentase în fața lor.

Declarațiile

martorelor se coroborează și cu înscrisurile folosite la retragerile de bani,

respectiv cele două formulare „Retragere Numerar/Cash Withdrawal" și

„Declarația privind identitatea beneficiarului real", care au fost

completate de către inculpat, după cum rezultă din concluziile raportului de

constatare tehnico-științifică și din expertiza grafoscopică. Aceste probe

științifice au confirmat faptul că înscrisurile folosite la retragerile de bani

din contul numitului M.V. și reținute de funcționarii bancari și predate organelor

de poliție au fost scrise, în cea mai mare parte, de către inculpatul M.

Cu privire la

imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale băncii instanța a dispus

din oficiu efectuarea unei expertize tehnico-științifice având ca obiect a se

stabili dacă persoana ce apare în aceste înregistrări este inculpatul M.N.D.

Concluziile acestui raport de expertiză au fost în sensul că nu se poate

stabili dacă persoana care apare în fișierele tip înregistrate video reprezintă

aceeași persoană ilustrată în imaginile model de comparație (fotografii puse la

dispoziție de inculpatul M.). Prin urmare, nu s-a putut stabili cu certitudine

printr-un mijloc de probă cu valoarea științifică dacă inculpatul este cel

reprezentat pe imaginile înregistrate ca urmare, însă, a calității scăzute a

fișierelor video pentru considerentele menționate în raportul de expertiză:

direcția de preluare a imaginilor de camerele sistemului de supraveghere nu

este perpendiculară pe suprafața feței persoanei, fiind preluate din diverse unghiuri,

diferite de cele din modele de comparație, imaginile model de comparație au

fost preluate fronto-lateral, iar direcția de preluare a imaginilor nu este

identică cu cele preluate de camerele de supraveghere video, fișierele video

prezintă zone subexpuse și supraexpuse care nu permit stabilirea și examinarea

elementelor caracteristice generale și individuale ale persoanei cu

evidențierea elementelor morfologice ale feței care să poată permite compararea

cu probele de comparație.

Inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea faptei, precizând în cursul urmăririi penale că nu își

aduce aminte activitățile desfășurate în data de 28 noiembrie 2006, iar în

cursul judecății, fie că a fost plecat în Turcia (prin intermediul apărătorului

ales), fie în Germania (cum a precizat inculpatul în declarația dată la

terminarea cercetării judecătorești) și în plus a depus la dosar dovada

rezervării unui bilet de avion București-Veneția dus-întors, cu plecare la data

de 18 noiembrie 2006 și întoarcere la data de 28 noiembrie 2006, ora 11.40.

În ceea ce privește

complicitatea la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C.

pen., constând în aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul M. împreună cu

numiții M.D.Ș., B.T., I.V. și alte persoane rămase neidentificate, prin

falsificarea de documente de identitate, acte bancare și prezentarea sub

identități false la funcționarii B.R.D., a solicitat și retras din contul lui

M.V. suma de 1.394.400 RON, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut nicio

probă din care să rezulte participarea inculpatului M. la săvârșirea acesteia

fapte, prin retragerile de numerar din datele de 22 noiembrie 2006 - Agenția

Năvodari și Agenția Constanța și din 28 noiembrie 2006, Agenția Ploiești.

Cu privire la

complicitatea la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă

prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) din C. pen., constând în

aceea că, în luna noiembrie 2006, inculpatul a pus la dispoziția A.N.

fotografia sa tip carte de identitate pe baza căreia s-a întocmit în fals

cartea de identitate cu datele de identificare ale numitului M.V., dar cu

fotografia inculpatului, document de identitate folosit la săvârșirea

infracțiunilor, instanța constată că acuzarea nu a făcut dovada că inculpatul

M. este cel care a pus la dispoziția falsificatorului poza sa.

S-a reținut în drept

că fapta inculpatului M.N.D., care în data de 28 noiembrie 2006 a indus în

eroare funcționarii B.R.D. - G.S.G. - Agenția Constanța cu privire la

identitatea sa folosind o carte de identitate falsă și a retras suma de 10.000

RON, respectiv de 180.000 RON din contul numitului M.V., în scopul de a obține

pentru sine un folos material injust și producând părții vătămate daune materiale

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale prev. de art. 998 C. civ.: fapta ilicita - fapta de

înșelăciune din 28 noiembrie 2009, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de

părțile vătămate ca urmare a încălcării drepturilor subiective patrimoniale

ocrotite prin legea penală - cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate

directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma

intenției directe.

Instanța a reținut că

partea civilă B.R.D. - G.S.G. a suferit un prejudiciu material în cuantum de

2.135,33 RON (capital, dobânzi, comisioane, sumă nerecuperată) aferent

retragerii de 10.000 RON și de 38.991,73 RON (capital, dobânzi, comisioane,

sumă nerecuperată) aferent retragerii de 180.000 RON, ambele fapte din 28

noiembrie 2010, după cum rezultă din adresele părții civile în care s-a

detaliat modalitatea de calcul defalcat pentru fiecare retragere de numerar din

contul numitului M.V. Prejudiciul s-a localizat în patrimoniul unității bancare

în condițiile în care aceasta a acoperit prejudiciul suferit de titularul de

cont.

Cât privește partea

civilă B.I. L.M.T.D.,s-a constatat că aceasta este îndreptățită la recuperarea

sumei de bani plătite asiguratului parte civilă B.R.D. - G.S.G. în temeiul art.

22 din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia în limitele indemnizației plătite în

asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în

toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor

răspunzători de procedura pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în

adresa B.R.D. în care s-a precizat modalitatea de imputație a plății și din

care rezultă că suma recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă

retragerii de 10.000 RON și de 143.507,25 RON, aferentă celei de 180.000 RON,

ambele din 28 noiembrie 2006.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, inculpatul M.N.D. și partea civilă B.I. L.M.T.D.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 26 rap. la art. 288 alin.

(1) C. pen. aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., neaplicării pedepselor

complementare prev. de art. 65 C. pen. și al omisiunii anulării cărții de identitate

false, (cu fotografia inculpatului M.N.D.).

Inculpatul M.N.D.,

prin apărător ales, a criticat, la rândul lui, sentința, sub aspectul greșitei

condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. arătând că nu s-a dovedit, în mod cert, că

inculpatul a fost autorul faptelor, susținând că, la data comiterii, nu era în

țară, că lipsa cărții de identitate folosită la comiterea infracțiunii este de

natură să ridice dubii, susținând că orice angajat al băncii ar fi putut intra

în posesia fotografiei de pe cartea de identitate a inculpatului, care avea

cont deschis la B.R.D. Constanța, și produce un fals suprapuneri repetate sau

să pună la dispoziție altei persoane această fotografie.

Apelanta partea

civilă B.I. L.M.T.D. nu a formulat motive în declarația de apel și nici

ulterior, pe parcursul judecării apelului.

Prin Decizia penală

nr. 99 din 31 martie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul formulat de inculpat M.N.D., a desființat, în parte, sentința și, în

fond, rejudecând:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, repunând, în individualitatea lor,

pedepsele de 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an și 6

luni închisoare.

În temeiul art. 334,

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale din

infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (1), alin. (2) și alin. (3), C. pen.,

cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. și art. 37, lit. b), C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215, alin. (1) și alin. (2), C. pen., cu

aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. și art. 37, lit. b), C. pen.

În temeiul art. 215,

alin. (1) și alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2), C. pen. și

art. 37, lit. b), C. pen.,a condamnat pe inculpatul M.N.D. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, împotriva părții

vătămate B.R.D. - G.S.G. SA.

În temeiul art. 33,

lit. a), raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen.,a contopit pedepsele

de 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni

închisoare, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

și anume pedeapsa de 6 ani închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

de partea civilă B.I. L.M.T.D împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost menținută

starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat M.N.D. și a fost

dedusă e reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 11 .03..2009 la

zi.

În temeiul art. 192,

alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare pentru judecarea apelurilor

declarate de Ministerul Public și de apelantul-intimat-inculpat M.N.D. au rămas

în sarcina statului, urmând ca suma de 150 RON, onorariul parțial al

apărătorului din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat, să fie suportată din

fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192,

alin. (2), C. proc. pen., a fost obligată partea civilă B.I. L.M.T.D. la plata

sumei de 600 RON cheltuieli de procedură statului.

Pentru a hotărî

astfel;

Curtea a constat

legal stabilită vinovăția inculpatului M.N.D., probele administrate în cauză

fiind concludente, credibile și corespunzătoare adevărului, dovedind în mod

cert, contrar susținerilor apărării, că inculpatul M.N.D., la data de 28

noiembrie 2006, folosind în mod fraudulos identitatea lui M.V. prin prezentarea

unei cărți de identitate false, având aplicată fotografia sa, a retras din

contul deținut de titular.de la B.R.D. - G.S.G. SA - Sucursala Constanța, în

două rânduri, sumele de 10.000 RON și 180.000 RON.

Curtea a constatat

astfel, că, în mod nelegal, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată,

cererea formulată de inculpat cu privire la înlăturarea aplicării alin. (3) de

sub art. 215 C. pen.

S-a motivat că pentru

aplicarea art. 215 alin. (3) C. pen. care incriminează infracțiunea de

înșelăciune în convenții, se cere ca, fie la încheierea convenției, fie la

momentul executării, inculpatul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare

prin amăgire sau întrebuințarea de mijloace frauduloase și numai în acest fel

să fi determinat partea potrivnică să încheie sau să execute convenția.

Prin urmare,

inducerea sau menținerea în eroare, în sensul art. 215 alin. (3) C. pen., trebuie

să aibă ca situație premisă existența unui contract, a unei convenții civile,

în înțelesul consacrat de legea civilă, în cadrul căruia, cel care induce sau

menține în eroare este cel care încheie contractul cu vinovăția penală sub

forma intenției directe în obținerea unui folos injust iar cealaltă parte,

contractantă, fără această eroare, nu ar fi încheiat sau executat contractul,

în condițiile stipulate; s-a reținut că argumentele instanței de fond sunt în

afara condițiilor expres consacrate prin încriminarea înșelăciunii în

convenții, variantă agravantă a infracțiunii cadru, prev. în alin. (3) a art.

215 C. pen.

Curtea a reținut ca

fiind legale și temeinice celelalte dispoziții privind stabilirea vinovăției

inculpatului și cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, constând în aceea că, la 28 noiembrie 2006, a completat „cererile de

retragere de numerar" pentru sumele de 10.000 RON și 180.000 RON și

„declarația privind identitatea beneficiarului real" în numele Iui M.V. și

uz de fals constând în aceea că, la aceeași dată, inculpatul a folosit cartea

de identitate cu datele de identificare ale titularului real al contului, M.V.

dar cu fotografia sa, în vederea producerii unor consecințe juridice,

respectiv, retragerea de numerar.

Asupra apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea a arătat că

instanța de fond a reținut și apreciat, legal și temeinic, că probele ce au

servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen., verificate în mod

nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, nu pot fundamenta o soluție

de condamnare a inculpatului vinovăția acestuia nefiind, în mod cert,

dovedită,dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Curtea apreciază că

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu se impune cu

necesitate în cauză, apreciind că pedeapsa principală finală aplicată, este

suficient de fermă astfel încât nu se justifică, un plus de gravitate acesteia,

după executarea sau considerarea ei ca executată, prin interzicerea unora din

drepturi, pe o perioadă limitată de timp

Cu privire la critica

privind omisiunea anulării cărții de identitate false, cu fotografia

inculpatului M.N.D., Curtea a constat că, în fapt, această carte de identitate

nu a fost identificată și reținută în materialitatea ei, existând la dosar doar

o fotocopie, astfel că măsura anulării, în lipsa înscrisului falsificat, nu se

poate dispune.

Asupra apelului

declarat de partea civilă, Curtea a constatat că este vădit nefondat, întrucât,

în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că partea civilă B.I.

L.M.T.D., este îndreptățită la recuperarea sumei de bani plătite asiguratului

parte civilă B.R.D. - G.S.G. în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit

căruia în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de

răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului

sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea

pagubei. Cuantumul prejudiciului a fost indicat în adresa B.R.D. în care s-a

precizat modalitatea de imputație a plății și din care rezultă că suma

recuperată de la asigurător este de 8.003,5 RON aferentă retragerii de 10.000

RON și de 143.507,25 RON, aferentă sumei de 180.000 RON, ambele din 28

noiembrie 2006, prejudiciu cert, rămas neacoperit și rezultat din faptele

pentru care inculpatul a fost tras la răspundere penală. Cum, în cauză,nu s-a

reținut vinovăția inculpatului M.N.D. cu privire la celelalte infracțiuni care

justificau pretențiile la despăgubire ale apelantului parte civilă, acesta nu

putea fi obligat la plată integral, lipsind condițiile răspunderii civile delictuale

(inexistența faptei imputabile cauzatoare de prejudiciu).

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termen legal a declarat recurs, inculpatul M.N.D., solicitând,

în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond pentru readministrarea probatoriului.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza

probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare

corespunzătoare în dispozițiile legii penale.

Cererea inculpatului

prin care a solicitat, în principal.achitarea iar în subsidiar trimiterea spre

rejudecare nu poate fi primită.

Înalta Curte constată

că instanța de apel, în mod corect a stabilit că fapta inculpatului de a

efectua, în baza aceleiași rezoluții, două retrageri frauduloase de numerar din

contul titularului real, la data de 28 noiembrie 2006, folosind în mod

fraudulos identitatea lui M.V., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase, prev. de art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen.

Curtea are în vedere

declarația martorei I.L.A., operator ghișeu universal în cadrul Sucursalei

Constanța, martoră care a verificat identitatea inculpatului M.N.D. care s-a

prezentat cu solicitarea de retragere numerar; declarația martorei este

confirmată de concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 17

februarie 2009 și expertiza grafoscopică din 29 aprilie 2009 cele două

formulare folosite la retragerea banilor din contul lui M.V., la 28 noiembrie

2006 „Retragere numerar/Cash Withdrawal" și declarația privind identitatea

beneficiarului real", documente reținute de funcționarii băncii și predate

organului de cercetare, au fost scrise de inculpatul M.N.D. cu excepția

mențiunilor ce au înscrisă suma și a mențiunii privind seria și numărul cărții

de identitate, neputându-se stabili dacă semnătura a fost executată sau nu de

inculpat, aspect ce trebuie interpretat prin prisma posibilității contrafacerii

cu ușurință a acesteia, scriptele de comparație datând din perioade diferite

(1999 și 2009) și prezentând, în ansamblu, un aspect diferit, expertul luând în

considerare aspectele care particularizează, în mod suficient, unicitatea de

autor grafic al acestora.

Atât martora martora

I.L.A. cât și martora V.A.E. l-au recunoscut pe inculpatul M.N.D., conform

proceselor-verbale de recunoaștere după fotografie, încheiate la datele de 22

ianuarie 2007 și 30 martie 2009, declarând că acesta este persoana care s-a

prezentat sub numele de M.V., la data de 28 octombrie 2006 și a retras sumele

de 20.000 și 180.000 RON din contul lui M.V.

Audiați, în mod

nemijlocit, de către instanța de fond, martorii și-au menținut declarațiile

date în cursul urmăririi penale, astfel că nu există vreun temei pentru a

aprecia că declarațiile testimoniale administrate în cauză nu sunt

corespunzătoare adevărului întrucât acestea se coroborează între ele precum și

cu toate celelalte fapte și împrejurări ce rezultă din celelalte probe arătate.

Astfel apărarea

inculpatului în sensul că nu s-a aflat în țară la data săvârșirii faptelor nu

poate fi primită.

Părăsirea, în mod

legal a țării la data de 18 noiembrie 2006 de inculpatul M.N.D. este infirmată

de adresa I.G.P.F.R. care a comunicat că ultima înregistrate cu privire la

inculpatul M. (până la data de 01 ianuarie 2007, moment de la care nu s-au mai

efectuat astfel de înregistrări) se referă la părăsirea României la 12

octombrie 2006, dată anterioară celei susținute de către inculpat.

În cazul în care

inculpatul ar fi părăsit în mod legal teritoriul României la data de 18

noiembrie 2006, această operațiune ar fi apărut în înregistrările I.G.P.F.R.,

fapt infirmat de relațiile comunicate de această instituție. Faptul că ultima

mențiune din înregistrările I.G.P.F.R. se referă la părăsirea teritoriului

României la data de 12 octombrie 2006 nu exclude prezența inculpatului în

Constanța la o dată ulterioară, 28 noiembrie 2006, existând posibilitatea ca acesta

să se fi întors în țară fără ca această operațiune să fi fost înregistrată.

Doar în situația în

care mențiunile I.G.P.F.R. ar fi confirmat un fapt determinat, contrar celui

susținut de acuzare (că inculpatul ar fi părăsit țara chiar la data de 28

noiembrie 2006), această probă ar fi putut fi folosită în apărarea

inculpatului, neavând relevanță dovedirea unui fapt pozitiv determinat

(părăsirea țării la o dată anterioară) care nu se află în raport de antinomie

cu cel susținut de acuzare.

În raport cu cele ce

precedă, nici achitarea inculpatului și nici trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond solicitate de inculpat, în recurs, nu poate intra în

discuție, decizia atacată (ca și, de fapt sentința) fiind temeinică și legală.

Totodată, Înalta

Curte, examinând cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu a constatat existența vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1),

care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei

atacate.

În consecință, în

baza art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia,

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.D. împotriva Deciziei penale nr.

99 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 11 martie 2009 la 13

septembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 septembrie 2011.