ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

formulată pe calea contenciosului administrativ,

reclamanta P.G.G.

a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții M.A.D.R., Comisia de disciplină din cadrul

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.N.F.P. și B.A.,

obligarea pârâților M.A.D.R. și Comisia de disciplină la

efectuarea procedurii de cercetare administrativă a faptelor pârâtului B.A.

sesizate de reclamantă ca abateri disciplinare, cu obligarea acestora la

emiterea actului administrativ constând în raport de desfășurare a

procedurii disciplinare, anularea Ordinului nr. 13 din 01 februarie 2008,

privind transferul în interes de serviciu al acestui pârât și obligarea

tuturor pârâților la plata către reclamantă a sumei de 500.000

RON, cu titlu de daune morale.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că a sesizat

conducerii

ministerului pârât o serie de abateri disciplinare săvârșite

de

pârâtul B.A., dar ministerul nu a sesizat Comisia de

disciplină și nu a luat nicio măsură, cel în

cauză fiind în cele din urmă

transferat

în interesul serviciului, în cadrul A.P.I.A. A mai arătat că a fost

prejudiciată prin modul în care ministerul și A.N.F.P. au

înțeles să

dea curs sesizării pe care a formulat-o.

Prin

întâmpinări, în cauză au fost formulate următoarele

excepții:

Agenția

Națională a Funcționarilor Publici

Excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile față de această pârâtă;

Excepția

inadmisibilității capătului de cerere privind

obligarea,

în solidar, alături de pârâtul M.A.D.R., la

plata daunelor morale;

Excepția

lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului

Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a

Comisiei de disciplină;

- excepția inadmisibilității

primului capăt de cerere, ca urmare a solicitării de efectuare a unei

proceduri administrative după transferarea pârâtului B.A.,

precum

și a aceluiași capăt de cerere pentru neîndeplinirea

procedurii administrative prealabile.

Ambii pârâți

menționați au solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

3265 din 26 noiembrie 2008, Curtea

de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei

Comisia de

disciplină și a excepției inadmisibilității primului

capăt de

cerere, precum și pentru neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile.

Prin aceeași

sentință, a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei P.G.G., pârâții M.A.D.R. și

Comisia de disciplină fiind obligați să efectueze procedura de cercetare

administrativă a faptelor

sesizate cu nr. 4915/2007, privindu-1 pe

pârâtul B.A. Totodată, pârâtul M.A.D.R. a fost obligat să

achite reclamantei suma de 10.000 RON cu titlu de

daune morale,

precum și 1436,3

lei drept cheltuieli de judecată.

A fost respins,

ca nefondat, capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 13 din 01

februarie 2008, precum și acțiunea față de

pârâta

A.N.F.P. De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei

calității

procesuale pasive a acestei pârâte.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a

reținut

următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

pârâtei Comisia de disciplină.

S-a apreciat că, în cadrul unui

raport de drept administrativ,

nu este

absolut necesar ca entitatea pârâtă să aibă personalitate

juridică

pentru a sta în

judecată pentru actele sau refuzurile proprii. Instanța

fondului

a apreciat că, prin cererea formulată, reclamanta vizează

atribuții ale comisiei, astfel că aceasta din urmă poate sta în

judecată în calitate de pârâtă.

Cu privire la

excepțiile invocate de pârâta A.N.F.P. privind inadmisibilitatea

capătului de cerere referitor la obligarea acesteia la plata în solidar de

despăgubiri si. respectiv, a lipsei calității procesuale pasive

Instanța fondului a apreciat

că excepția inadmisibilității s-ar fi justificat dacă

reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtei A.N.F.P. la a da curs

sesizării sale.

Excepția lipsei

capacității procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P. a fost respinsă

ca urmare a faptului că reclamanta s-a adresat acestei pârâte, cu

sesizarea nr. 1055616 din 20 noiembrie 2007.

Referitor la excepția

inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de

pârâții M.A.D.R. si A.N.F.P.

Excepția a fost apreciată

ca fiind nefondată, procedura prealabilă nefiind obligatorie în cazul

refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau al

nesoluționării în termenul legal.

Pe fondul cauzei

Instanța fondului a apreciat

pretențiile reclamantei ca fiind în parte fondate, reținând că

aceasta, în calitate de funcționar public în cadrul Direcției pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală a Municipiului București, a

adresat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o sesizare

disciplinară, privindu-l pe pârâtul B.A., care la momentul respectiv

îndeplinea funcția de director al direcției menționate.

Sesizarea viza următoarele aspecte imputate de reclamantă pârâtului B.A.:

tratament inuman, degradant propuneri indecente, hărțuire

sexuală tratarea diferită a subalternelor, în raport de cum au

răspuns sau nu avansurilor pârâtului limbaj licențios, agresiv

și umilitor luare de mită și instigare la luare de mită,

șantaj.

Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nu a procedat potrivit prevederilor legale

aplicabile,care impuneau transmiterea de îndată a sesizării Comisiei

de disciplină. Instanța fondului nu a primit apărările

formulate de minister , reținând că această obligație îi

revenea potrivit H.G. nr. 1210/2003, în vigoare la data sesizării.

S-a mai reținut faptul că,

în locul sesizării Comisiei de disciplină, Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a dispus, în afara cadrului legal aplicabil,

numirea unei comisii de control pentru verificarea

aspectelor sesizate,

comunicând reclamantei un răspuns, cu nr. 239656

din 11 decembrie 2007.

De asemenea,

instanța fondului a reținut că aspectele vizate

prin sesizare se înscriu în

sfera avertizării de interes public, în accepțiunea Legii nr. 571/2004,

care o definește ca fiind sesizarea făcută cu

bună-credință cu privire la orice faptă care presupune o

încălcare a legii, a deontologiei

profesionale sau a principiilor bunei

administrări,

eficienței, eficacității, economicității și

transparenței.

Capătul

de cerere privind anularea ordinului de transfer al

pârâtului B.A.

a fost respins pe considerentul că reclamanta ,

deși invocă

vătămarea sa prin acest act administrativ, nu indică

motivele de nelegalitate ale acestuia și nici

nu produce probe în acest

sens.

Curtea de Apel

București a considerat pretențiile reclamantei

privind

obligarea la plata daunelor morale ca fiind fondată în parte și

doar în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Astfel, s-a apreciat că refuzul

implicit al conducătorului

ministerului

menționat de a transmite sesizarea Comisiei de disciplină

a

produs asupra reclamantei o stare de frustrare, neputință și

zădărnicie.

Pretențiile reclamantei

față de A.N.A.F. au fost respinse, ca nefondate, pe considerentul

că această pârâtă nu are atribuții de

cercetare disciplinară, neputându-se

substitui Comisiei de disciplină.

Obligarea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de

judecată s-a făcut

în considerarea faptului că această parte a

căzut parțial în pretenții și se află în culpă

procesuală.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a

declarat recurs pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În motivarea recursului formulat,

recurentul-pârât

Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a

susținut că,

în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a Comisie de

disciplină a

Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale întrucât, potrivit prevederilor

art. 2 din H.G. nr. 1344/2007, comisiile de disciplină sunt structuri

deliberative fără personalitate juridică, care au

competența de a analiza faptele funcționarilor publici și de a

propune modul de soluționare, prin individualizarea sancțiunii

disciplinare aplicabile sau clasarea sesizării.

În mod

netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere privind obligarea

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la efectuarea

procedurii de cercetare administrativă a faptelor numitului B.A. și emiterea

actului administrativ constând în raport de desfășurare a procedurii

disciplinare privind faptele acestuia, fără a avea în vedere

dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

cât și dispozițiile art. 27 din H.G. nr. 1344/2007, potrivit

cărora comisia de disciplină poate fi sesizată de orice

persoană care se consideră vătămată prin fapta unui

funcționar public.

A susținut

recurentul că, în mod greșit a fost respinsă excepția

inadmisibilității, pentru lipsa plângerii prealabile instituită

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale față de capătul doi al

acțiunii, prin care reclamanta solicita anularea Ordinului Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 13 din 01 februarie 2008

privind transferul în interesul serviciului al d-lui B.A.

Hotărârea

instanței de fond este criticată de recurent și sub aspectul

că în mod nelegal și netemeinic a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei întrucât petiția acesteia a fost soluționată

în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 27/2002 cât și a

Regulamentului de Organizare și Funcționare a Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar concluziile rezultate în urma

controlului au fost comunicate intimatei.

Totodată

recurentul a criticat sentința atacată susținând că în mod

greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata daunelor

morale în valoare de 10.000 RON, fără ca reclamanta să facă

dovada acestui prejudiciu.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Legea nr. 554/2004 și H.G.

nr. 1344/2007.

Intimata P.G.G.

a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și

menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de

fond, susținând în esență că în mod corect au fost respinse

excepțiile invocate de pârât iar pe fondul cauzei soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Intimata A.N.F.P.

a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.A.F. iar pe fondul cauzei a solicitat menținerea

hotărârii instanței de fond de respingere a acțiunii

față de această pârâtă, ca fiind legală și

temeinică.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va analiza cu

prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a

recurentului, invocată de intimata-reclamantă, excepție care

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât astfel cum rezultă

din art. 3 alin. (V) al Ordinului nr. 827 din 23 decembrie 2008 emis de

Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (filele

69-70 dosar) competența de a semna în numele ministrului actele privind

activitatea jurisdicțională a fost delegată directorului

Direcției juridice.

Analizând

sentința atacată în raport de criticile formulate, de

dispozițiile incidente în cauză cât și în temeiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins,

pentru următoarele considerentele.

Astfel cu

privire la susținerile recurentului-pârât privitoare la greșita

soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei Comisia de Disciplină din cadrul

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se constată

că acestea nu sunt fondate, instanța de fond apreciind în mod corect

că excepția invocată de către pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale este neîntemeiată.

În domeniul

dreptului administrativ, astfel cum s-a statuat atât în doctrină cât

și jurisprudență, capacitatea de drept administrativ care

conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiție pentru organele

autorității publice care emit acte de drept administrativ, nu este

condiționată de personalitatea juridică a acestora, întrucât

acestea funcționează pe baza unor competențe proprii stabilite

prin lege.

Cum un astfel de

organ al autorității publice este și Comisia de Disciplină

din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ale

cărei atribuții derivă din dispozițiile art. 79 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 în mod corect s-a reținut prin sentința

criticată că aceasta are capacitate de folosință și

poate sta în judecată pentru toate actele administrative sau refuzurile de

a emite astfel de acte conform competențelor și atribuțiilor

stabilite prin lege.

În ceea ce

privește criticile formulate de recurentul-pârât referitoare la

greșita respingere a excepției de inadmisibilitate pentru lipsa

plângerii prealabile formulate de acesta, cu privire la primul capăt de

cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Comisiei de disciplină la efectuarea

procedurii de cercetare administrativă, se reține că sunt

nefondate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, procedura prealabilă reglementată ca o condiție

de admisibilitate în contenciosul administrativ este obligatorie în cazul

solicitării, anulării actelor administrative tipice, fără a

fi necesară în cazul celor asimilate cum este cazul refuzului nejustificat

de soluționare a unei cereri sau a nesoluționării în temeiul

legal al acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins

excepția inadmisibilității formulate de recurentul-pârât având

în vedere că primul capăt de cerere al intimatei-reclamantei viza

nesoluționarea sesizării sale cu privire la săvârșirea unor

abateri disciplinare.

Nici

susținerile recurentului-pârât referitoare la inadmisibilitatea primului

capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2)

din H.G. nr. 1344/2007 nu pot fi reținute, fiind nefondate.

Într-adevăr

potrivit acestor prevederi, comisia de disciplină poate fi sesizată

de orice persoană care se consideră vătămată prin

fapta unui funcționar public, iar depunerea sesizării se face la

registratura autorității sau instituției publice în cadrul

căreia funcționarul public își desfășoară.

Aceste prevederi nu

sunt însă aplicabile în cauză întrucât nu erau în vigoare la data la

care intimata – reclamantă a adresat ministrului sesizarea privind

aspectele disciplinare, sesizare care în raport de dispozițiile Legii nr. 571/2004

putea fi adresată atât șefului ierarhic al persoanei care a

încălcat prevederile legale sau conducătorului autorității

publice cât și comisiei de disciplină din cadrul autorității

publice.

Cum, potrivit

dispozițiilor art. 23 din H.G. nr. 1210/2003 conducătorul autorității

publice sau instituției publice avea obligația de a transmite

sesizarea de îndată comisiei disciplinare, obligația care în

cauză nu a fost îndeplinită, în mod corect instanța de fond a

reținut ca fiind întemeiat capătul de cerere formulat de către reclamantă

a admis în parte acțiunea acesteia obligând la efectuarea procedurii de

cercetare administrativă a abaterilor sesizate, cu respectarea

reglementărilor legale.

În ceea ce

privește criticile recurentului cu privire la acordarea daunelor morale

respectiv acordarea acestora în lipsa unor dovezi cu privire la existența

unui prejudiciu, Înalta Curte constată că și acestea sunt

nefondate, instanța de fond apreciind în mod corect, în baza probatoriului

administrat în cauză, aspectele prejudiciabile moral cât și

consecințele determinate de nerespectarea procedurilor legale de

către autoritatea publică sesizată, asupra intimatei.

Având în vedere

toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3265 din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2010.