ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R., Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.N.F.P. și B.A., obligarea pârâților M.A.D.R. și Comisia de disciplină la efectuarea procedurii de cercetare administrativă a faptelor pârâtului B.A. sesizate de reclamantă ca abateri disciplinare, cu obligarea acestora la emiterea actului administrativ constând în raport de desfășurare a procedurii disciplinare, anularea Ordinului nr. 13 din 01 februarie 2008, privind transferul în interes de serviciu al acestui pârât și obligarea tuturor pârâților la plata către reclamantă a sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că a sesizat conducerii ministerului pârât o serie de abateri disciplinare săvârșite de pârâtul B.A., dar ministerul nu a sesizat Comisia de disciplină și nu a luat nicio măsură, cel în cauză fiind în cele din urmă transferat în interesul serviciului, în cadrul A.P.I.A. A mai arătat că a fost prejudiciată prin modul în care ministerul și A.N.F.P. au înțeles să dea curs sesizării pe care a formulat-o. Prin întâmpinări, în cauză au fost formulate următoarele excepții: Agenția Națională a Funcționarilor Publici Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile față de această pârâtă; Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea, în solidar, alături de pârâtul M.A.D.R., la plata daunelor morale; Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei de disciplină; - excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, ca urmare a solicitării de efectuare a unei proceduri administrative după transferarea pârâtului B.A., precum și a aceluiași capăt de cerere pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile. Ambii pârâți menționați au solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 3265 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia de disciplină și a excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, precum și pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei P.G.G., pârâții M.A.D.R. și Comisia de disciplină fiind obligați să efectueze procedura de cercetare administrativă a faptelor sesizate cu nr. 4915/2007, privindu-1 pe pârâtul B.A. Totodată, pârâtul M.A.D.R. a fost obligat să achite reclamantei suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, precum și 1436,3 lei drept cheltuieli de judecată. A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 13 din 01 februarie 2008, precum și acțiunea față de pârâta A.N.F.P. De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia de disciplină.

S-a apreciat că, în cadrul unui raport de drept administrativ, nu este absolut necesar ca entitatea pârâtă să aibă personalitate juridică pentru a sta în judecată pentru actele sau refuzurile proprii. Instanța fondului a apreciat că, prin cererea formulată, reclamanta vizează atribuții ale comisiei, astfel că aceasta din urmă poate sta în judecată în calitate de pârâtă. Cu privire la excepțiile invocate de pârâta A.N.F.P. privind inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la obligarea acesteia la plata în solidar de despăgubiri si. respectiv, a lipsei calității procesuale pasive Instanța fondului a apreciat că excepția inadmisibilității s-ar fi justificat dacă reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtei A.N.F.P.

la a da curs sesizării sale. Excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P. a fost respinsă ca urmare a faptului că reclamanta s-a adresat acestei pârâte, cu sesizarea nr. 1055616 din 20 noiembrie 2007. Referitor la excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâții M.A.D.R. si A.N.F.P. Excepția a fost apreciată ca fiind nefondată, procedura prealabilă nefiind obligatorie în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau al nesoluționării în termenul legal. Pe fondul cauzei Instanța fondului a apreciat pretențiile reclamantei ca fiind în parte fondate, reținând că aceasta, în calitate de funcționar public în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Municipiului București, a adresat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o sesizare disciplinară, privindu-l pe pârâtul B.A., care la momentul respectiv îndeplinea funcția de director al direcției menționate.

Sesizarea viza următoarele aspecte imputate de reclamantă pârâtului B.A.: tratament inuman, degradant propuneri indecente, hărțuire sexuală tratarea diferită a subalternelor, în raport de cum au răspuns sau nu avansurilor pârâtului limbaj licențios, agresiv și umilitor luare de mită și instigare la luare de mită, șantaj. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a procedat potrivit prevederilor legale aplicabile,care impuneau transmiterea de îndată a sesizării Comisiei de disciplină. Instanța fondului nu a primit apărările formulate de minister , reținând că această obligație îi revenea potrivit H.G. nr. 1210/2003, în vigoare la data sesizării.

S-a mai reținut faptul că, în locul sesizării Comisiei de disciplină, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a dispus, în afara cadrului legal aplicabil, numirea unei comisii de control pentru verificarea aspectelor sesizate, comunicând reclamantei un răspuns, cu nr. 239656 din 11 decembrie 2007. De asemenea, instanța fondului a reținut că aspectele vizate prin sesizare se înscriu în sfera avertizării de interes public, în accepțiunea Legii nr. 571/2004, care o definește ca fiind sesizarea făcută cu bună-credință cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței.

Capătul de cerere privind anularea ordinului de transfer al pârâtului B.A. a fost respins pe considerentul că reclamanta , deși invocă vătămarea sa prin acest act administrativ, nu indică motivele de nelegalitate ale acestuia și nici nu produce probe în acest sens. Curtea de Apel București a considerat pretențiile reclamantei privind obligarea la plata daunelor morale ca fiind fondată în parte și doar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Astfel, s-a apreciat că refuzul implicit al conducătorului ministerului menționat de a transmite sesizarea Comisiei de disciplină a produs asupra reclamantei o stare de frustrare, neputință și zădărnicie. Pretențiile reclamantei față de A.N.A.F.

au fost respinse, ca nefondate, pe considerentul că această pârâtă nu are atribuții de cercetare disciplinară, neputându-se substitui Comisiei de disciplină. Obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în considerarea faptului că această parte a căzut parțial în pretenții și se află în culpă procesuală. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a susținut că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisie de disciplină a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din H.G.

nr. 1344/2007, comisiile de disciplină sunt structuri deliberative fără personalitate juridică, care au competența de a analiza faptele funcționarilor publici și de a propune modul de soluționare, prin individualizarea sancțiunii disciplinare aplicabile sau clasarea sesizării. În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere privind obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la efectuarea procedurii de cercetare administrativă a faptelor numitului B.A. și emiterea actului administrativ constând în raport de desfășurare a procedurii disciplinare privind faptele acestuia, fără a avea în vedere dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cât și dispozițiile art. 27 din H.G.

nr. 1344/2007, potrivit cărora comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public. A susținut recurentul că, în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității, pentru lipsa plângerii prealabile instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale față de capătul doi al acțiunii, prin care reclamanta solicita anularea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 13 din 01 februarie 2008 privind transferul în interesul serviciului al d-lui B.A. Hotărârea instanței de fond este criticată de recurent și sub aspectul că în mod nelegal și netemeinic a fost admisă în parte acțiunea reclamantei întrucât petiția acesteia a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 27/2002 cât și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar concluziile rezultate în urma controlului au fost comunicate intimatei. Totodată recurentul a criticat sentința atacată susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata daunelor morale în valoare de 10.000 RON, fără ca reclamanta să facă dovada acestui prejudiciu. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Legea nr. 554/2004 și H.G. nr. 1344/2007. Intimata P.G.G. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate de pârât iar pe fondul cauzei soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Intimata A.N.F.P. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. iar pe fondul cauzei a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond de respingere a acțiunii față de această pârâtă, ca fiind legală și temeinică. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a recurentului, invocată de intimata-reclamantă, excepție care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât astfel cum rezultă din art. 3 alin. (V) al Ordinului nr. 827 din 23 decembrie 2008 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (filele 69-70 dosar) competența de a semna în numele ministrului actele privind activitatea jurisdicțională a fost delegată directorului Direcției juridice.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerentele. Astfel cu privire la susținerile recurentului-pârât privitoare la greșita soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia de Disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se constată că acestea nu sunt fondate, instanța de fond apreciind în mod corect că excepția invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este neîntemeiată.

În domeniul dreptului administrativ, astfel cum s-a statuat atât în doctrină cât și jurisprudență, capacitatea de drept administrativ care conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiție pentru organele autorității publice care emit acte de drept administrativ, nu este condiționată de personalitatea juridică a acestora, întrucât acestea funcționează pe baza unor competențe proprii stabilite prin lege. Cum un astfel de organ al autorității publice este și Comisia de Disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ale cărei atribuții derivă din dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că aceasta are capacitate de folosință și poate sta în judecată pentru toate actele administrative sau refuzurile de a emite astfel de acte conform competențelor și atribuțiilor stabilite prin lege.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât referitoare la greșita respingere a excepției de inadmisibilitate pentru lipsa plângerii prealabile formulate de acesta, cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Comisiei de disciplină la efectuarea procedurii de cercetare administrativă, se reține că sunt nefondate. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, procedura prealabilă reglementată ca o condiție de admisibilitate în contenciosul administrativ este obligatorie în cazul solicitării, anulării actelor administrative tipice, fără a fi necesară în cazul celor asimilate cum este cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a nesoluționării în temeiul legal al acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității formulate de recurentul-pârât având în vedere că primul capăt de cerere al intimatei-reclamantei viza nesoluționarea sesizării sale cu privire la săvârșirea unor abateri disciplinare. Nici susținerile recurentului-pârât referitoare la inadmisibilitatea primului capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1344/2007 nu pot fi reținute, fiind nefondate. Într-adevăr potrivit acestor prevederi, comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, iar depunerea sesizării se face la registratura autorității sau instituției publice în cadrul căreia funcționarul public își desfășoară.

Aceste prevederi nu sunt însă aplicabile în cauză întrucât nu erau în vigoare la data la care intimata – reclamantă a adresat ministrului sesizarea privind aspectele disciplinare, sesizare care în raport de dispozițiile Legii nr. 571/2004 putea fi adresată atât șefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale sau conducătorului autorității publice cât și comisiei de disciplină din cadrul autorității publice. Cum, potrivit dispozițiilor art. 23 din H.G. nr. 1210/2003 conducătorul autorității publice sau instituției publice avea obligația de a transmite sesizarea de îndată comisiei disciplinare, obligația care în cauză nu a fost îndeplinită, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiat capătul de cerere formulat de către reclamantă a admis în parte acțiunea acesteia obligând la efectuarea procedurii de cercetare administrativă a abaterilor sesizate, cu respectarea reglementărilor legale.

În ceea ce privește criticile recurentului cu privire la acordarea daunelor morale respectiv acordarea acestora în lipsa unor dovezi cu privire la existența unui prejudiciu, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, instanța de fond apreciind în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză, aspectele prejudiciabile moral cât și consecințele determinate de nerespectarea procedurilor legale de către autoritatea publică sesizată, asupra intimatei. Având în vedere toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3265 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.